Text de Ionut Purica
Criza petrolului din 1973-1975 (mai corect criza pretului petrolului) a generat un transfer de tehnologii energo intensive din economiile dezvoltate catre lumea socialista de atunci, care avea teoria dezvoltarii bazate pe industria grea. Piata pentru produsele energo intensive a devenit dominata de cumparatori – vechii posesori de tehnologii.
Cu banii obtinuti din transferul mentionat mai sus s-au inceput investitii masive in eficienta energetica. Dar orice investitie are un ciclu in care se naste, traieste si dispare. In acest caz, durata ciclului a fost de circa 20 de ani. Dupa aceasta, deci prin 1993-1995, trebuia o noua idee care sa genereze transfer de tehnologii si de bani, creare de locuri de munca, investitii etc.
Ideea de a folosi mediul inconjurator pentru a genera procesul descris mai sus a inceput cu Conferinta de la Rio, din 1992, la care s-a propus colaborarea generala pentru protejarea mediului si reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera. Asa s-a nascut Conventia Natiunilor Unite pentru Schimbari Climatice.
Evident, acesta a fost doar inceputul, urmat, in 1997, de Protocolul de la Kyoto. O realizare geniala de creare a bazei pentru lansarea atat de comert pe noua piata creata pentru tranzactionarea de certificate de emisie, cat si de transfer tehnologic prin mecanismele flexibile de implementare in comun si dezvoltare curata.
De aici s-au creat o piata in Uniunea Europeana, un sistem de schimb in Japonia, o bursa in SUA etc. Pe de alta parte, s-au facut investitii masive in tehnologii de protectia mediului si energie alternativa. Mai mult, s-a reluat si construirea de centrale nucleare – perfect curate din punctul de vedere al emisiilor de gaze cu efect de sera.
In acelasi timp s-a initiat reducerea CFC-urilor (cunoscute si ca freon), pe motiv de refacere a gaurii de ozon din atmosfera. Nu se mentioneaza ca royaltis-urile pentru patentul freonului erau pe cale sa inceteze si era nevoie de un nou patent pentru tehnologiile de racire, spray-uri etc.
Exista, pe langa realitatea schimbarilor climatice, si manifestarea intereselor comerciale, economice si de alta natura pe care trebuie sa o luam in considerare de fiecare data.
La extrem, daca gazul rusesc este necesar UE pentru incalzire iarna, poate ca este bine sa se accelereze efectele schimbarilor climatice astfel incat Europa sa devina o zona tropicala, ce nu mai are nevoie de incalzire. Evident, ce am spus acum este la extrema extremei.
Pe langa elementele legate de dezvoltare (poate ca ar fi mai potrivit sa spunem creare de activitate economica) bazata pe mediu se manifesta si alte idei legate de evolutia retelelor (vezi celebrele dot.com) de trecerea in noul mileniu (Y2K si mult trambitatul pericol care s-a dovedit nereal), de situatia imobiliara etc. Toate acestea au un mod sistematic de aparitie si manifestare. Initial se creeaza o moda pe care nevoia de rulare a capitalului o extinde la un mod de comportament; treptat, acesta se satureaza, si o noua moda penetreaza in nisa creata.
Succesiunea penetrarii logistice a tehnologiilor a fost mult cercetata in ultimii 20 de ani. Se pare ca acest proces se repeta si la nivelul ideilor generatoare de activitate economica. In nisa care contine componentele de baza pentru activitatea economica se naste, sau penetreaza, o idee care creeaza o structura dinamica. Aceasta ocupa treptat nisa si ajunge la saturatie (efectul de balon) disparand relativ brusc. In nisa ramasa libera penetreaza alta idee care repeta procesul. In realitate, o serie de idei coexista la un moment dat, ceea ce creeaza imaginea unei activitati economice continue care nu are salturi frecvente. Din cand in cand apare un fenomen similar aceluia de batai in combinarea sunetelor care produce perceptia unei crize – o discontinuitate mai pronuntata.
Ceea ce se petrece in timpul acestor perioade de criza este ca apar mai multe idei (asa cum in biologie apare o variatie mai mare in perioadele de pericol). Nu intotdeauna numarul mai mare de idei este mai bun – francezii spun ca «mai bine» este dusmanul «binelui» – daca ceva merge bine mai ales in timpul crizei nu trebuie incercat sa fie modificat. Modificarea s-ar putea sa produca efecte care sa amplifice criza.
Pe de alta parte, criza este un moment de schimbare si penetrare de noi idei. Balansul intre ideile bune si cele necorespunzatoare trebuie bine asigurat. Poate de aceea se spune ca, pe o mare linistita, oricine poate tine carma corabiei.
