În calitate de ambasadoare a Paris Climat 2015 (a conferinței COP21), celebra actriță Medeea Marinescu a vorbit într-un interviu acordat pentru Green Report despre cum percep oamenii de rând problema schimbărilor climatice, despre ce pot ei face pentru a lupta împotriva încălzirii globale, dar și despre așteptările sale de la autorități și de la companii referitoare la angajamentele pe care acestea ar trebui să le ia.
În luna martie 2015, ați devenit ambasadoarea Paris Climat 2015 pentru România. Ce ați reușit să faceți din acest rol?
Încălzirea globală era o problemă pe care eu o resimțeam, mă simțeam vinovată că nu știam de unde să o apuc, mai mult decât să îmi responsabilizez copilul, să îmi responsabilizez familia să adunăm deșeuri, să fim ateți să stingem lumina, să oprim apa, să folosim cu parcimonie toate aceste resurse. Dar nu știam ce să fac mai mult, iar atunci când mi s-a oferit ocazia [de a deveni ambasadoare a COP21, n.r.], a fost gând la gând. Am început să mă întâlnescu cu tineri, cu oameni din societatea civilă, pentru a descoperi cum vede fiecare problema și ce crede fiecare că ar putea face. Am participat la acțiuni de sensibilizare, de conștientizare și de mobilizare.
Cât de receptivi sunt cetățenii la această problemă?
Am avut ocazia să mă întâlnescu cu niște oameni care trăiau în mediul rural, din jurul Clujului. Erau interesați de problemele care îi ardeau: că se defrișaseră pădurile de primprejur, că aveau mai multe inundații din cauza asta, că vara era secetă și culturile lor nu aveau destulă apă – chestiuni care îi atingeau în mod direct. În urma discuțiilor, deveneau conștienți și înțelegeau care e cauza și că trebuie să acționeze. I-am sfătuit să se adreseze primarului, chiar dacă oamenii au o obediență față de șefi. Vorbind cu ei, își dădeau seama că au tot dreptul să tragă de mânecă pe cei care conduc, să le atragă atenția asupra problemelor precum defrișările ilegale. Înțelegeau că nu mai merge așa, că trebuie să devină vocali – și nu erau neaparat tineri. Însă, e necesară o constanță în a lua atitudine, căci asta duce la o schimbare mai în profunzime.
Ce recomandați oamenilor de rând care își doresc să lupte împotriva schimbărilor climatice?
Există foarte multe ONG-uri care fac tot felul de acțiuni în comunitățile în care sunt prezente. Este mult mai ușor să iei atitudine într-un grup cât de cât organizat. Dacă eu îl iau pe fiul meu și mergem să adunăm gunoaie pe Valea Prahovei, și chiar am mai făcut asta, e doar o picătură într-un ocean. Or, când faci chestia asta organizat, o poți face mai eficient. De aceea, le-aș recomanda să urmărească ONG-uri, să se ducă și să își arate disponibilitatea de a face ceva în cadru organizat. Apoi, pot trage după ei și alți oameni. Iar, la nivel individual, pot să sensibilizeze oamenii din jur, să le deschidă ochii. Este simplu de făcut, nu e nicio filozofie în treaba asta.
Ce așteptări aveți de la COP21?
Așteptările mele sunt foarte mari, pentru că, în paralel cu ceea ce opinia publică, societatea civilă trebuie să facă pentru a stopa crimele ecologice care se întâmplă, trebuie să vedem acțiuni ale autorităților. Cetățenii nu au destulă forță dacă la nivel economic fiecare stat nu ia niște măsuri în sensul ăsta. Degeaba avem o societate civilă vocală și activă, dacă economia noastră este extrem de poluantă. România nu stă chiar rău la producția de energie verde sau la diminuarea noxelor, dar, în continuare, sunt niște măsuri economice pe care numai un guvern responsabil poate să le ia. Or, noi suntem o țară mică și nu la fel de industrializată precum SUA sau China. Trebuie văzut în ce măsură China va putea fi convinsă să își modifice industria într-un moment de avânt economic. Avem de-a face cu interese economice uriașe la nivel de stat.
Ceea ce pot eu să sper e ca marii producători, marile industrii ale țărilor puternice să fie forțate de val să se schimbe, în timp. Nu le cere nimeni să implementeze o tehnologie nouă în următorii 2 ani, e o schimbare care se poate întâmpla în următorii 5-10 ani, dar ea trebuie să se întâmple.
