Marea Barents se transformă într-o mare nord-atlantică din cauza încălzirii globale și a topirii gheții marine, conform unui nou studiu.
În ritmul actual, tranziția s-ar putea petrece în jurul anului 2040. Impactul asupra ecosistemelor și a pescuitului comercial nu este încă știut, însă consecințele ar putea fi majore pentru viața sălbatică din regiune.
Marea Barents, situată la nord de Norvegia și Rusia, este împărțită în două zone. Apa din nordul mării este rece, dulce și deseori acoperită de gheață marină, în timp ce sudul mării primește apă caldă, sărată de la oceanul Atlantic, prevenind formarea gheții la suprafața sa.
În ultimii ani, oamenii de știință au documentat “Atlantificarea” mării Barents, o dată cu creșterea influxului de apă din oceanul Atlantic care a contribuit la extinderea regiunilor în care gheața marină nu se poate forma. Ca urmare, pătura de gheață de pe marea Barents a înregistrat un declin semnificativ, în special în zonele estice.
În cadrul noului studiu, cercetătorii au folosit date înregistrate de nave și sateliți în ultimele decenii pentru a investiga cauzele schimbărilor.
Gheața marină, vitală pentru clima mării Barents
Gheața marină joacă un rol important pentru clima mării Barents. Pe lângă gheața care se formează la suprafața mării, regiunea primește un „import” de gheață marină în fiecare an, împinsă de vânt din centrul regiunii Arctice.
Când gheața provenită din Arctica se topește în primăvară și vară, marea Barents primește un influx de apă dulce, care ajută la păstrarea stratificării care separă apa Arctică, dulce, de stratul de apă din Atlantic, care este sărată, mai caldă și mai densă. Însă cantitatea de gheață primită anual de marea Barents este în scădere. Suprafața gheții de proveniență arctică între anii 2000 și 2015 a fost cu aproximativ 40% mai mică decât cea din 1979-2009. Volumul gheții marine a scăzut și el cu aproximativ 60%.
Scăderea conținutului de apă dulce duce la amestecarea celor două straturi de apă, făcând dificilă formarea unor noi straturi de gheață în iernile următoare. Acest proces poate explica și „pata fierbinte” care a apărut în nordul Mării Barents.
Sigrid Lind, autor principal al studiului și cercetător la Institutul de Șiințe Marine din cadrul Universității Bergen, Norvegia, a explicat pentru Carbon Brief că un influx redus de gheață marină duce la pierderea apei dulci și la slăbirea stratificării, determinând încălzirea stratului Arctic, reducerea gheții marine formate iarna și încălzirea temperaturii aerului pe timp de iarnă.
Toate cele trei straturi ale mării Barents sunt mult mai calde în prezent decât în perioada 1970-1999, iar salinitatea a crescut și ea în decursul anilor 2000.
Rezultatele studiului sugerează că gheața primită din regiunea Arctică este necesară pentru a menține nordul mării Barents rece, stratificată și acoperită cu gheață. Cercetătorii atrag atenția că marea Barents trece printr-o schimbare fundamentală când vine vorba de mediul fizic și ar putea fi prima regiune de frontieră care pierde bătălia cu apele Atlanticului.
Simulările realizate de cercetători sugerează că trecerea de la ape Arctice la cele Atlantice s-ar putea petrece în 2040, dacă declinul conținutului de apă dulce va continua în acleași ritm. Momentul exact depinde și de declinul gheții Arctice și de influxul de gheață provenind din nord.
O asemenea tranziție va avea consecințe încă neștiute pentru ecosisteme. Stocurile de pește exploatate comercial s-ar putea extinde către noi zone din nord. Unele specii de pești din Atlantic intră deja în nordul mării Barents în timpul verii.
Nu se știe însă cum vor fi afectate speciile atlantice și cele arctice. Sigrid Lind avertizează că situația ar putea deveni critică pentru ecosisteme.
„Ecosistemul arctic din nordul mării Barents are specii care sunt adaptate la climatul arctic rece, stratificat și acoperit cu gheață, incluzând mamifere marine care depind de gheață.”
Schimbări asemănătoare se petrec în mai multe regiuni din jurul oceanului Arctic, conform unui studiu recent.
