Agricultura ecologică în România ar putea constitui atât o soluție viabilă pentru crearea unui echilibru între dezvoltarea rurală și mediul înconjurător, cât și o afacere profitabilă, dacă ar exista coerență legislativă între măsurile specifice adoptate în sectorul agriculturii ecologice și alte reglementări aplicabile în domeniul agricol.
Dispozițiile legale puse în aplicare în cursul acestui an aduc agriculturii ecologice o serie de măsuri binevenite. Concret, a fost simplificată procedura de înregistrare a operatorilor din acest domeniu: operatorii care au mai multe puncte de lucru depun o singură fișă de înregistrare la direcția pentru agricultură județeană de la sediul social, comercianții cu amănuntul care vând produse ecologice direct consumatorului final sunt exonerați de la înregistrare etc. În plus, până la jumătatea acestui an, au fost acordate ajutoare specifice de peste 25 de milioane de lei.
Noi reguli privind organizarea sistemului de inspecție și certificare în agricultura ecologică
În viitorul apropiat, am putea avea reguli noi privind organizarea sistemului de inspecție și certificare în agricultură ecologică. Proiectul pus în dezbatere publică propune condiții mai stricte la obținerea aprobării necesare pentru desfășurarea activității de către entitățile care verifică produsele înainte ca acestea să fie introduse pe piață. De exemplu, aprobarea pentru funcționarea entităților se va reînnoi anual (în prezent, se reînnoiește la 4 ani), personalul utilizat pentru efectuare inspecției este obligat să aibă studii superioare sau postuniversitare de specialitate în domeniu.
Se mai vehiculează ideea reducerii TVA în agricultură și alimentație. Cei care activează în domeniul agriculturii ecologice au propus chiar implementarea TVA-ului „verde”, adică eliminarea taxei pentru produse ecologice și stabilirea cotei proporțional cu gradul de poluare asupra mediului pentru restul produselor. Totuși, în lipsa unor criterii de calcul general aplicabile pentru produsele din domeniu, pare puțin probabil să avem un cadru legal de reglementare în viitorul apropiat.
Pe de altă parte, măsurile legislative, adoptate în cursul acestui an, care au vizat și domeniul agriculturii convenționale nu sunt un motiv de laudă.
Ambiguitățile legislative întârzie acreditarea unui fond mutual
Anul a debutat cu un act normativ care a modificat substanțial procedura pentru înființarea și acreditarea fondurilor mutuale în agricultură. Pentru fermieri, participarea la fondurile mutuale ar fi trebuit să aducă o reducere considerabilă a riscurilor neacoperite de societățile de asigurare, precum grindină, secetă, pierderi de venit cauzate de boli, prin acordarea unor compensații financiare. În ciuda unor progrese pe care le face, legislația conține o serie de ambiguități care au întârziat acreditarea unui fond mutual până în prezent.
Câteva luni mai târziu, a intrat în vigoare reglementarea vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan. Procedura laborioasă și costisitoare impusă atât pentru vânzători, cât și pentru autorități, pentru respectarea dreptului preemptorilor (cum sunt coproprietarii, arendașii, vecinii, statul) la achiziționarea cu prioritate a unui teren agricol a dus la un blocaj temporar al tranzacțiilor pe această piață.
Așadar, reglementările legislative specifice agriculturii ecologice sunt o condiție necesară, dar nu suficientă pentru a atrage investiții în acest sector. Legislația specială trebuie susținută de restul actelor normative cu implicații în acest domeniu, adică este necesar un cadru legislativ coerent și predictibil pentru potențialii investitori.
Text de Adina Tătaru, avocat colaborator bpv GRIGORESCU-ȘTEFĂNICĂ
