Sub presiunea costurilor energetice și a exporturilor masive de maculatură, industria hârtiei și cartonului din România riscă să devină irelevantă în lanțurile economice europene. Companiile cer intervenții urgente.
Industria de celuloză, hârtie și carton din România se confruntă cu o fragilitate accentuată, în ciuda rolului său strategic în economia circulară.
Cele 23 de companii active din sector, cu o cifră de afaceri cumulată de aproape un miliard de euro și peste 5.000 de locuri de muncă directe, semnalează riscuri serioase pentru viitorul acestei industrii.
Potrivit lui Ionel Ciucioi, director executiv al ROMPAP – Patronatul Industriei de Celuloză și Hârtie, două vulnerabilități majore amenință continuitatea: creșterea accelerată a costurilor energetice și accesul tot mai dificil la materie primă, în special la maculatură, o resursă esențială care pleacă tot mai des la export.
Povara energiei scumpe și lipsa sprijinului guvernamental
Fiind o industrie cu consum intensiv de energie, fabricile de hârtie din România sunt grav afectate de prețurile ridicate la electricitate și gaze.
Energia poate reprezenta până la 30% din costul total de producție, iar eliminarea plafonării prețurilor fără includerea acestui sector pe lista industriilor vulnerabile a accentuat problemele.
„Am ajuns să concurăm cu țări care își protejează activ industriile energo-intensive, în timp ce noi ne chinuim să supraviețuim. Diferențele de costuri devin decisive, iar lipsa sprijinului ne scoate treptat din joc”, avertizează Ionel Ciucioi, director executiv ROMPAP.
În timp ce alte state europene sprijină industriile energo-intensive prin mecanisme de compensare, reduceri fiscale sau acces la contracte bilaterale de energie, România nu a aplicat măsuri similare pentru acest domeniu.
Rezultatul: pierdere de competitivitate și risc de închidere pentru unele capacități de producție.
Lanțurile industriale locale, sub presiune
Aproximativ 90% din ambalajele de hârtie utilizate în România sunt produse local.
Creșterea costurilor de producție se reflectă automat în prețurile finale, afectând industrii dependente de ambalaje precum cea alimentară, agricultura sau logistica.
Este a doua oară în ultimii ani când industria este împinsă spre blocaj.
În 2021–2022, mai multe fabrici și-au întrerupt temporar activitatea din cauza exploziei prețurilor la energie.
Deși avertismentele au fost transmise autorităților, intervențiile au fost minime.
Exportăm maculatura, importăm dezechilibru
România colectează anual aproximativ 700.000 de tone de maculatură, dar peste 30% din această cantitate este exportată.
Doar în 2023, au fost livrate peste 90.000 de tone către Turcia, iar în primul trimestru din 2025, alte 30.000 de tone.
„Exportăm o resursă esențială, în timp ce noi ducem lipsă de materie primă. Fără un mecanism de prioritizare a necesarului intern, industria riscă să colapseze”, subliniază Ciucioi.
În același timp, Turcia protejează propria industrie prin taxe de import (87 USD/tonă pentru hârtie) și reglementează strict exporturile de maculatură.
Astfel, firmele turcești pot oferi prețuri mai bune pentru maculatura românească, golind piața locală de materie primă reciclabilă esențială.
Obiective europene vs. realitate românească
Conform Raportului 2024 al Consiliului European pentru Reciclarea Hârtiei (EPRC), Europa a atins o rată de reciclare de 75,1%, cu un obiectiv de 76% până în 2030.
România, prin Strategia Națională pentru Economie Circulară, și-a propus ținte chiar mai ambițioase: 75% în 2025 și 85% în 2035 pentru hârtie și carton.
Însă aceste obiective devin imposibil de atins dacă o parte semnificativă din maculatură este exportată.
În 2024, Europa a exportat 6 milioane de tone către India, Vietnam și Turcia.
În același timp, consumul de hârtie și carton în Uniune a crescut cu peste 5%, punând presiune pe resursele disponibile.
România riscă astfel nu doar să rateze țintele de reciclare, ci și să piardă o oportunitate economică strategică.
Ce poate face statul?
ROMPAP propune trei direcții de intervenție:
Recunoașterea vulnerabilității energetice: Includerea sectorului hârtiei pe lista industriilor eligibile pentru sprijin guvernamental și replicarea bunelor practici europene privind compensarea costurilor energetice.
Prioritizarea internă a maculaturii: Crearea unui cadru legal prin care necesarul național de materie primă reciclabilă să fie acoperit cu prioritate, evitând dezechilibrele cauzate de exporturi masive.
Dialog real între industrie și autorități: Consultările permanente și politicile coerente sunt esențiale pentru echilibrarea obiectivelor economice și de mediu.
O miză dublă: competitivitate și sustenabilitate
Industria hârtiei și cartonului din România joacă un rol esențial într-o economie circulară funcțională.
Este un sector cu impact transversal asupra altor ramuri economice și un contributor important la obiectivele de mediu asumate de România la nivel european.
„Fără intervenții rapide și decizii strategice, România riscă să devină o simplă piață de desfacere, în loc să rămână un actor industrial activ în economia circulară europeană”,
avertizează Ionel Ciucioi, director executiv al ROMPAP.
CITIȚI ȘI:
Raport al CEC: Proiectele pentru tranziția verde, verzi pe hârtie
Cererea pe segmentul de ambalaje din carton și hârtie a crescut cu 20% în primul trimestru
