Termenul de adoptare tacită a propunerii legislative pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei produsă din sursele regenerabile biomasă, biogaz și energie geotermală, L 492/2016, s-a împlinit astăzi. Printr-un punct de vedere transmis pe 17 octombrie 2016, Guvernul a precizat că nu susține adoptarea acestei propuneri legislative.
Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare crearea unui mecanism de sprijin pentru promovarea prin bonus a energiei electrice produsă din biomasă, biogaz și energie termală, care se va aplica începând cu 1 ianuarie 2017, până la 31 decembrie 2025, cu condiția aprobării de către Comisia Europeană. Finanțarea va fi asigurată de Administrația Fondului de Mediu.
Sistemul de promovare prin bonus se va aplica în etape, în funcție de puterea instalată totală a centralelor electrice, după cum urmează: nu mai mult de 300 MW până la 31 decembrie 2020, nu mai mult de 400 MW până la 31 decembrie 2022, nu mai mult de 600 MW până la 31 decembrie 2025″, potrivit articolului 4 (1) din proiectului legilativ.
Însă, potrivit reprezentanților Guvernului, sistemul de promovare prin bonus reprezintă o schemă de ajutor de stat pentru exploatarea și pentru care Comisia Europeană nu a fost notificată. Astfel, înainte de pronunțarea unei decizii finale de către Comisie, statul membru nu poate pune în aplicare măsurile preconizate.
Energia geotermală și cea obținută din biogaz și biomasă susținute deja prin sistemul de certificate verzi
Cele trei surse de energie beneficiază deja de sprijin prin Legea 220/2008. Comisia Europeană a autorizat acordarea de certificate verzi (CV) astfel: 2 CV/MWh pentru biomasa din deșeuri silvice, deșeuri agricole vegetale, rumeguș etc; 3 CV/MWh pentru biomasa din culturi energetice; 1 CV/MWh suplimentar, pentru categoriile de biomasă enunțate anterior, în cazul în care energia electrică este produsă în cogenerare de înaltă eficiență; 1 CV/MWh pentru energia produsă din gazul de fermentare a deșeurilor și gazul de fermentare a nămolurilor din instalațiile de epurare a apelor uzate.
În ceea ce privește energia geotermală, deși Legea 220/2008 prevede acordarea a 2 CV/MWh, în prezent nu se acordă niciun certificat, sprijinul pentru această măsură nefiind notificat Comisiei Europene”, se mai arată în răspunsul Guvernului.
Potrivit unui comunicat de presă al Global Alliance for Incineration Alternatives (GAIA), propunerea legislativă prezintă o serie de inadvertențe atât de viziune, cât mai ales de natură tehnică. Spre exemplu, aceasta definește termenul de “biogaz” și ca rezultat al proceselor de piroliză și gazeificare, care implică temperaturi ridicate, aport de energie, contrar definiției știițifice: “biogazul este un produs obținut în urma fermentării anaerobe, în prezența unor microorganisme (organisme unicelulare), fără aport de energie, a biodeșeurilor de origine vegetală sau animală”.
De asemenea, definiția biodeșeurilor din propunerea legislativă nu respectă definiția deșeurilor biodegradabile nepericuloase conform Legii 211/2011, în vigoare, iar expresia “biomasă primară” și “înaltă eficiență în cogenerare” nu este definită în propunerea legislativă.
În plus, nămolurile de la stațiile de epurare propuse spre a fi incinerate sunt clasificate ca deșeuri periculoase conform Legii 211/2011 și Regulamentului CE 850/2004, nefiind calificabile pentru valorificare în instalații de ardere. În aceeași situație se află și îngrășămintele agricole, care sunt deșeuri periculoase ce nu pot fi folosite în producerea biogazului. O altă inadvertență se regasește la definiția “tehnică” a biomasei, care în expunerea de motive, este diferită semnificativ de definitia de la Art. 1 al propunerii legislative.
De asemenea, L 492/2016 propune spre incinerare o listă complexă de tipuri de deșeuri care include materiale plastice, metale, hârtie, carton, fabricate din materii prime finite, neregenerabile, care în urma procesării termice produc emisii extrem de toxice.
Incinerarea deșeurilor de hârtie, carton, plastic sortate și colectate separat contravine legislației în vigoare prin schimbarea destinației de la valorificare prin reciclare la eliminare în instalații de incinerare pe sol.
