Explozia constructiilor de pe malul raurilor e una din cele mai mari probleme cu care se confrunta specialistii de la Apele Romane atunci cand se produc inundatiile. An de an, zeci si chiar sute de case sunt luate de ape, iar cauzele acestui suvoi de catastrofe variaza de la schimbarile climatice, care cresc in intensitate si frecventa fenomenele extreme, pana la miile de constructii ridicate in zone inundabile.
Ing. David Csaba, director general al Administratiei Nationale “Apele Romane”, explica pentru ”Green Report” ce interventii a facut ANAR anul trecut pentru prevenitea si limitarea efectelor inundatiilor si care este strategia pentru anul acesta.
Considerati ca existau masuri care puteau fi puse in aplicare pentru a preveni inundatiile de anul trecut?
Oamenii trebuie sa inteleaga faptul ca inundatiile sunt un fenomen natural si efectele lor nu pot fi eliminate nicaieri in lume, ci doar diminuate. Aveti exemplu inundatiilor din Europa de Vest, in tari dezvoltate ca Franta, Polonia sau Ungaria sau in cea de Est, in tari ca Republica Moldova sau Ucraina.
Din punctul nostru de vedere, al Apelor Romane, va asigur ca specialistii nostri au facut mai mult decat era omeneste posibil. Pe diguri, specialistii Apelor Romane se convertesc in niste supra-oameni, fiind dispusi sa stea, fara somn, pana cand se conving ca debitele scad. In dispecerate, au lucrat zi si noapte si au luat cele mai bune decizii ca pagubele sa fie limitate.
In ultimii ani, am creat echipe de interventie specializate, care sunt alcatuite din oameni foarte experimentati care stiu ce au de facut. Atunci cand pleaca la o interventie, pleaca cu absolut tot ce le trebuie, incepand de la masini, hidrobaraje, sisteme de pompare, sisteme autonome de iluminat. Practic, nu depind de altii, pentru ca atunci cand e vorba de interventii operative, conteaza fiecare minut pe care il ai la dispozitie. Cu toata convingerea va spun ca aceste echipe complexe, de evaluare si interventie ale Apelor Romane, se ridica la nivelul echipelor din tarile europene, putand sa plece oricand la interventii operative in afara tarii.
Sa inteleg ca, din punctul dvs. de vedere, operatiunile de aparare a oamenilor de inundatii au fost un succes?
Noi incercam doar sa ne facem datoria, cat mai bine. Oamenilor afectati de inundatii este greu insa sa le explici de ce o anumita localitate a fost afectata de ape, iar altele au scapat. Pentru ca pentru fiecare om conteaza casa si bunurile lui. Cu toate acestea, prin eforturile ale Apelor Romane, alaturi de echipele Jandarmeriei, Armatei sau cele ale IJSU, localitati importante din Moldova, care se aflau sub amenintarea directa a apelor, cum ar fi Rachiteni, Adjudeni, Tamaseni, Roman si Pascani, au fost salvate de inundatii.
Mai mult, lucrarile executate la Galati, gandite pentru situatia cea mai defavorabila, s-au dovedit a fi extrem de utile si ne-au permis sa evitam solutiile exceptionale, precum inundarea controlata a unor zone. Din fericire, masurile luate si liniile de aparare consolidate operativ din zona acestor localitati au rezistat si am reusit sa salvam oamenii si bunurile lor.
CASELE CONSTRUITE IN ZONE INUNDABILE, O MARE PROBLEMA
Ce solutii propuneti pentru reducerea riscului la inundatii?
In calitate de specialisti, nu putem sa dam solutii exclusive si ar fi riscant sa facem asta. Din punctul nostru de vedere, acumularile permanente (baraje) si nepermanente (poldere) au un rol extrem de important in atenuarea viiturilor. De exemplu, salba de lacuri de pe Siret, din administrarea SC Hidroelectrica (Galbeni-Racaciuni-Beresti-Calimanesti-Movileni), a dus la atenuarea viiturii din amonte si, prin pregolire, la decalarea viiturilor in aval, in punctul Galati.
Totodata, acumularea Stanca-Costesti, de pe Prut, unde Apele Romane realizeaza exploatarea impreuna cu partea moldoveana, a avut un rol extrem de important in atenuarea viiturilor (ca si in 2008 dealtfel). Ganditi-va ca la Galati, raul Prut a fost de 2-3 ori mai mic decat putea fi…
Am dat aceste exemple ca sa puteti avea o imagine asupra importantei lucrarilor de acumulare, dar solutiile sunt mult mai complexe. Ele merg de la o imbunatatire continua a sistemelor de prognoza, atat meteorologica, cat si hidrologica, si pana la transmiterea si mai ales corecta receptare si intelegere a mesajelor transmise…Vorbim aici de comunicare si educarea publicului, ca parte integranta si de mare importanta in managementul riscului. Inainte de toate, trebuie evitate constructiile in zone inundabile… dar acest lucru tine de responsabilizarea atat a autoritatilor locale, cat si a populatiei.
Ce veti face cu casele deja construite?
Constructiile vechi in zone inundabile raman o problema majora pentru care exista, acolo unde mai este cat de cat spatiu, solutia apararii cu diguri, insa de cele mai multe ori acest spatiu nu exista.
Sa inteleg ca, in astfel de situatii, digurile sunt in continuare solutia cea mai buna?
Da, dar a spune insa ca trebuie sa indiguim toata Romania ar fi, fara indoiala, o mare greseala. Imaginati-va o caldare imensa, care, la un moment dat, se umple si credeti-ma, se poate umple foarte repede.
Am vorbit mai devreme de importanta acumularilor. Si zonele umede, in care apa isi poate gasi un spatiu de “relaxare” sunt avute in vedere din ce in ce mai mult. Cu alte cuvinte, ne dorim sa lasam raurile sa “respire”, dar acest lucru, din nefericire, nu poate fi aplicat decat ca rezultat al unui dialog real intre autoritatile statului, organizatii neguvernamentale de mediu, populatie, agenti economici. Noi, Apele Romane administram insa un bun al statului si nu ne putem asuma un rol de mediatori. Cred insa in dezbaterea de idei intre inginer-ecologist-administratii locale-populatie si interese economice, care poate da nastere pe viitor la solutii viabile. Si-mi vine in minte un exemplu colateral, dar relevant: Olanda construieste diguri si autostrazi, dar peste acestea au pasaje aeriene pentru broscute.
In ce stare sunt digurile aflate in administrarea ANAR?
Pana in prezent, multe dintre digurile realizate pentru protectia terenurilor agricole au fost dimensionate in clasele de importanta III-V, cu alte cuvinte, au fost facute sa reziste la inundatii cu perioada de revenire de la 10 pana la 50 ani.
Aceste diguri apara in prezent si noi zone locuite, necesitand reconsiderari ale incadrarii in clase de importanta si implicit lucrari noi de suprainaltare/ reconsolidare. Cu alte cuvinte, vom proteja mai bine zonele locuite, dar zonele agricole vor ramane la acelasi grad de aparare, poate chiar mai putin daca se reevalueaza folosirea terenurilor si acolo unde va fi cazul, devin sau redevin zone umede.
Sa inteleg ca nu exista o varianta mai buna sau mai rea, ci ele trebuie combinate?
Solutiile noastre, furnizate in calitate de specialisti, nu trebuie privite disparat, ci trebuie integrate intr-o viziune de ansamblu, in care trebuie sa se tina cont de toti factorii implicati. De exemplu, constructia unor drumuri in rambleu cu rol de dig sau a unor diguri circulabile. De asemenea, trebuie sa se ia in calcul reconsiderarea sectiunilor podurilor acolo unde acestea au fost afectate, impreuna cu protectia pilelor la impingerea plutitorilor (crengi, copaci, deseuri) si amenajarea albiei amonte si aval de acestea pentru stabilizarea si reducerea vitezelor apei.
La acestea, se adauga si gasirea unor solutii locale, pentru scurgerea apelor pluviale provenite din ploi torentiale, in marile orase in special, in conditiile in care majoritatea sistemelor de canalizare sunt sub-dimensionate. De asemenea, autoritatile locale trebuie sa includa in Planurile de Amenajare a teritoriului executarea unor lucrari combaterea torentilor si a eroziunii solului din zona administrativa a acestora. Si toate aceste solutii sunt integrate in Strategia Nationala de Management a Inundatiilor.
Pentru ca ati adus in discutie acest aspect, stiu ca institutia dvs. deruleaza un proiect legat de elaborarea hartilor de risc? In ce stadiu sunteti si cand estimati ca va fi gata?
Una din prioritatile mandatului meu, in calitate de director general, este sa punem la punct acest program. Actiunea efectiva de elaborare a studiilor s-a demarat in anul 2006, pentru bazinele hidrografice Somes-Tisa, Crisuri, Mures, Banat, Jiu, Olt, Ialomita si Siret. Ulterior, din cauza unui blocaj legislativ, nu s-au mai acordat banii necesari pentru continuarea proiectului. Acum insa, in baza noii legi, putem efectua studiile (scanarea unor zone, masuratori de teren) si putem realiza si o baza de date cu toate aceste suprafete aflate in zone vulnerabile la inundatii. Prin Axa 5 POS Mediu, am obținut deja finanțare pentru 6 din cele 10 proiecte pentru bazinele Crișuri, Banat, Mureș, Siret, Buzau și Someș-Tisa, urmand ca ultimele patru sa fie aprobate in curand (pentru bazinele Argeș-Vedea, Dobrogea Litoral, Jiu și Olt). Pentru proiectul Prut-Barlad (pentru ca include și alte lucrari), cererea de finanțare a fost depusa deja la Bruxelles spre aprobare.
Ce zone din tara prezinta un risc crescut de viituri?
Potrivit datelor istorice de care dispunem pana in prezent, in Romania, zona de nord, nord- vest este considerata zona cu un grad de vulnerabilitate mai ridicat (Bazinul Somes-Tisa, Crisurile, Mures, Banat), precum si in zona bazinului Siret. Evenimentele din acest an, cu tipul acesta de viituri rapide si scurgeri importante de pe versanti, ne-au demonstrat faptul ca efectul schimbarilor climatice se resimte printr-o crestere in intensitate si in frecventa a fenomenelor extreme si, in consecinta, nici o zona nu mai este ferita in totalitate. Astfel de fenomene au generat in acest an, in Moldova, dar si in judete ca Maramures, Salaj, Caras-Severin, Constanta, Harghita, Covasna, Dambovita, viituri rapide (flash flood) cu efecte greu de controlat, precum si inundatii cu debite foarte mari ce pot aparea din ce in ce mai des.
Si ce ar fi de facut in acest caz?
Pe langa solutiile pe care vi le-am spus mai sus, mai intervine si o alta, extrem de importanta: impaduririle. Fenomenul flash flood a fost accelerat si de despaduririle masive care au avut loc, in ultimii ani. Stiti cata apa poate retine un copac? Pana la 100 l de apa. La aceasta problema, se adauga inca una: urbanizarea excesiva, care a generat o „explozie” a constructiilor de pe marginea raurilor.
La o simpla privire pe harta, veti constata ca sunt foarte multe case construite foarte aproape de apa. In aceste conditii, la precipitatiile care au fost in Bacau, de exemplu, paraie care aveau un debit de sub 1mc/s au ajuns, doar in cateva ore, la debite si de 300-350 mc/s, afectand exact casele situate in proximitatea apei.
La ce solutii pe termen lung va ganditi, din punctul dvs de vedere?
In ciuda crizei economice, investitiile in infrastructura de aparare a inundatiilor trebuie accelerate. Mi-as dori foarte mult sa se gaseasca investitiile necesare de a mentine acumularile pe care le avem la parametri optimi, iar acolo unde au fost prevazute, inca din anii’60, ca solutii tehnice imperios necesare (de exemplu, acumularea Pascani, pe raul Siret, Cosmesti, pe raul Siret, la Hoghiz, pe raul Olt, canalul Siret-Baragan), astfel de investitii sa fie finalizate, intr-un orizont de timp relativ scurt, tinand cont si de conditiile de mediu actuale.
Pe viitor, ne gandim sa imbunatatim si mai mult relatiile inter-institutionale, dar si sa ne apropiem de cetatean prin informatiile pe care i le dam. Fiecare om trebuie sa devina constient de riscul la care se expune atunci cand isi construieste casa pe marginea raului. Mai mult, trebuie sa accepte faptul ca inundatiile sunt un fenomen natural si sa se lase instruit de cei mai in masura cum sa reactioneze in raport cu inundatiile.
Alina Popescu
