Lacurile termo-carstice, care cauzează topirea rapidă a permafrostului, vor determina creșterea emisiilor acestuia cu până la 118% până la sfârșitul secolului, conform unui nou studiu.
Cercetătorii atrag atenția că până în prezent, estimările pentru emisiile de gaze cu efect de seră cauzate de permafrost au exclus impactul lacurilor termo-carstice. Acestea se formează când solurile în încălzire topesc gheața de la sol, oferind hrană pentru bacterii care produc dioxid de carbon și metan.
Modelele precedente nu au ținut cont de aceste lacuri deoarece din cauza dimensiunilor reduse, emisiile sunt mai greu de estimat. Însă conform noului studiu, aceste emisii sunt foarte importante deoarece spre deosebire de topirea graduală a permafrostului, topirea care are loc sub lacuri este rapidă și nu va fi reversibilă în acest secol.
Katey Walter Anthony, autor principal al studiului și cercetător la Universitatea din Fairbanks, Alaska, a explicat într-un comunicat de presă că situația lacurilor termo-carstice este diferită de cea a permafrostului.
„În loc de câțiva centimetri de topire, fenomen comun pentru mediile terestre, am înregistrat 15 metri de dezgheț sub lacuri noi formate în Valea Goldstream în ultimii 60 de ani. Nu poți opri eliberarea carbonului de către lacuri odată ce se formează. Nu putem ocoli această sursă de încălzire.”
Echipa de cercetare a petrecut 12 ani observând și măsurând lacurile termo-carstice din Alaska și Siberia.
Pădurile din emisfera nordică absorb cu 77% mai puțin metan ca acum trei decenii
Studii precedente arată că există mai multe surse naturale de emisii de gaze cu efect de seră care nu sunt luate în considerare de modelele climatice. Un studiu publicat luna trecută atrage atenția că emisiile de metan cauzate de topirea permafrostului și încălzirea zonelor umede ar putea reduce cu 5 ani „bugetul de carbon” pentru atingerea limitei de 1.5 grade stabilită în cadrul Acordului de la Paris.
Conform unui alt studiu, cantitatea de metan emisă de lacuri s-ar putea dubla în următorii 50 de ani din cauza încălzirii globale, din cauza unei bucle de feedback climatic în care încălzirea globală duce la emiterea gazelor cu efect de seră din lacuri, care la rândul lor accentuează încălzirea, fenomen similar cu topirea gheții arctice.
