Numărul proceselor privind schimbările climatice a explodat în ultimii ani, iar instanțele de vârf din întreaga lume – inclusiv curțile supreme și curțile constituționale – sunt chemate tot mai des să decidă asupra acțiunilor (sau inacțiunilor) guvernelor și companiilor. Analiza realizată de Institutul de Cercetare Grantham privind Schimbările Climatice și Mediul de la London School of Economics arată că justiția a devenit un teren tot mai disputat în bătălia pentru climă.
În premieră, cazurile împotriva politicilor climatice încep să se apropie ca număr și influență de cele care cer acțiuni mai ambițioase. Cu peste 3.000 de procese înregistrate în aproape 60 de țări până la finalul lui 2024, litigiile climatice nu mai sunt un fenomen marginal, ci o forță cu impact global, politic și economic.
Tot mai multe procese climatice ajung la cele mai înalte instanțe
Potrivit unei analize publicate de Institutul de Cercetare Grantham privind Schimbările Climatice și Mediul, din cadrul London School of Economics and Political Science, litigiile climatice ajung din ce în ce mai des în fața celor mai înalte instanțe de judecată de pe glob.
Între 2015 și 2024, nu mai puțin de 276 de cazuri legate de schimbările climatice au ajuns la instanțe de vârf – inclusiv curți supreme și curți constituționale. Dintr-o perspectivă mai largă, în perioada 1995–2024, peste 360 de astfel de cazuri au parcurs întregul traseu juridic până la cel mai înalt nivel. Aceste cifre reflectă o accelerare clară a fenomenului în ultimul deceniu.
Datele Institutului Grantham se bazează pe cea mai amplă bază de date privind litigiile climatice, care începe din 1986. Până la sfârșitul lui 2024, în aproape 60 de țări au fost înregistrate aproximativ 3.000 de procese climatice, cu prime cazuri raportate chiar și în țări unde fenomenul era anterior inexistent, cum este Costa Rica.
Guvernele, principalele ținte ale acțiunilor în instanță
Cele mai multe dintre aceste procese nu vizează companiile private, ci autoritățile publice. Peste 80% dintre cazurile ajunse la instanțele de vârf între 2015 și 2024 au fost îndreptate împotriva guvernelor naționale sau regionale. Reclamanții acuză lipsa de ambiție în politicile climatice, eșecurile de reglementare sau chiar inacțiunea totală în fața crizei climatice.
Raportul arată că există o diferență notabilă între tipurile de cazuri. Cele care contestă deciziile punctuale – cum ar fi aprobarea unor proiecte de infrastructură energetică – au avut o rată de succes de 44%. În schimb, cazurile mai largi, care vizează constituționalitatea întregii politici climatice a unui stat, au avut șanse de reușită mai mici. Cu toate acestea, aceste procese stabilesc adesea principii importante care pot influența viitoare decizii judiciare.
Europa în fața propriilor contradicții: decizii puternice, dar succes limitat
Europa este în centrul unora dintre cele mai importante decizii din domeniul justiției climatice, dar și a unora dintre cele mai vizibile eșecuri. În 2024, instanțele supreme din Regatul Unit și Norvegia – cei mai mari producători europeni de petrol și gaze – au pronunțat hotărâri care au avut ecouri internaționale.
În Norvegia, Curtea Supremă a suspendat trei aprobări pentru câmpuri petroliere din Marea Nordului. În ambele țări, cazurile s-au concentrat pe problema includerii emisiilor Scope 3 – adică emisiile indirecte, generate de utilizarea produsului finit – în evaluarea impactului climatic al proiectelor. Această direcție juridică devine tot mai importantă la nivel global, în contextul presiunilor pentru reducerea emisiilor din întreg ciclul de viață al combustibililor fosili.
Cu toate acestea, Europa și America de Nord – deși au cele mai multe procese la instanțele de vârf – înregistrează rate de succes mai reduse comparativ cu alte regiuni. Germania este un exemplu elocvent. După o victorie istorică în cazul Neubauer vs. Germania, în care tineri activiști au demonstrat că politicile climatice naționale le încalcă drepturile fundamentale, valul de procese similare împotriva landurilor germane a fost complet respins. Curtea Constituțională a decis în 2022 că aceste unități administrative nu pot fi trase la răspundere independent pentru atingerea obiectivelor climatice naționale.
Companiile, acuzate tot mai des de greenwashing
O altă direcție importantă în litigiile climatice este responsabilizarea companiilor. În 2024, aproximativ 20% dintre procesele climatice au fost intentate împotriva companiilor sau a conducătorilor acestora. Un număr semnificativ dintre aceste procese vizează acțiuni de greenwashing – adică inducerea în eroare a consumatorilor sau a publicului prin prezentarea unor politici sau produse drept „verzi”, când în realitate nu sunt.
„Cazurile de greenwashing au rămas una dintre cele mai utilizate strategii în litigiile corporative în 2024”, se arată în raportul citat.
Sunt vizate în special companiile care folosesc credite de carbon pentru a compensa emisiile, deși impactul real asupra climei rămâne neclar. Vizate nu mai sunt doar companiile din industrii cu emisii ridicate, precum energia sau transporturile, ci și cele din domeniul alimentar, al modei sau al serviciilor financiare care își construiesc imaginea pe criterii de sustenabilitate.
Litigiile climatice văzute tot mai des ca risc financiar
În contextul în care proiectele pe bază de petrol și gaze sunt din ce în ce mai contestate în instanță, companiile și guvernele sunt nevoite să țină cont de consecințele juridice ale deciziilor lor.
„Guvernele și companiile trebuie din ce în ce mai mult să ia în considerare consecințele juridice ale continuării proiectelor de petrol sau gaze, întrucât riscă să fie târâte prin instanțe”, spune Catherine Higham, cercetătoare în politici publice la Institutul Grantham.
Ea mai subliniază că:
„Impacturile mai ample ale litigiilor climatice devin din ce în ce mai vizibile și bine documentate. Nu mai este o preocupare de nișă; este din ce în ce mai mult percepută ca un risc financiar.”
Procese pentru daune climatice: cine plătește poluarea?
Tot mai mulți reclamanți cer compensații financiare pentru daunele cauzate de activități care contribuie la schimbările climatice. Între 2015 și 2024 au fost înregistrate peste 80 de astfel de cazuri, 11 dintre ele doar în ultimul an. În Brazilia, unele dintre aceste procese au fost câștigate, folosind o nouă metodologie de calcul a daunelor rezultate din defrișări ilegale.
Un caz emblematic este cel al fermierului peruan Saul Luciano Lliuya, care a dat în judecată compania germană RWE. Deși procesul a fost respins în mai 2025 de Curtea Regională Superioară din Hamm, instanța a recunoscut un principiu deosebit de important: companiile pot fi trase la răspundere juridică pentru prejudiciile cauzate prin contribuția lor la schimbările climatice.
Drepturile fundamentale, tot mai des invocate în instanță
Un trend ascendent este cel al litigiilor bazate pe drepturi fundamentale. În tot mai multe cazuri, reclamanții susțin că inacțiunea guvernelor în fața schimbărilor climatice le încalcă drepturile fundamentale, precum dreptul la viață, sănătate sau un mediu curat.
Un punct de cotitură a fost atins în aprilie 2024, când Curtea Europeană a Drepturilor Omului a emis o hotărâre istorică în cazul KlimaSeniorinnen vs. Elveția. Curtea a recunoscut obligațiile statului în temeiul drepturilor internaționale și al legislației climatice, a conectat regimuri juridice diferite și a confirmat că organizațiile neguvernamentale pot avea calitate procesuală în astfel de procese.
După acest precedent, instanțele naționale au început să ia în considerare decizia CEDO, chiar dacă rezultatele au fost mixte.
Dreptul mării intră în joc: emisii și din surse marine
În mai 2024, Tribunalul Internațional pentru Dreptul Mării a emis un aviz consultativ care a consolidat dimensiunea internațională a litigiilor climatice. Potrivit instanței, statele au obligația de a preveni, reduce și controla emisiile de gaze cu efect de seră provenite din surse marine. Decizia aduce în centrul atenției o zonă mai puțin reglementată până acum și deschide calea unor posibile noi procese în domeniul transportului maritim și al extracției offshore.
O nouă direcție: procese împotriva acțiunii climatice
Dacă în anii trecuți litigiile climatice au fost dominate de cereri pentru măsuri mai ambițioase, în 2024 s-a observat o creștere alarmantă a cazurilor care vizează tocmai încetinirea sau blocarea acțiunii climatice.
Din cele 226 de procese climatice intentate în 2024, 60 au fost clasificate ca având o logică „nealiniată cu obiectivele climatice”. Unele dintre acestea contestă autoritatea guvernelor de a propune politici climatice, iar altele fac parte din ceea ce autorii descriu drept un „contra-atac ESG” – o reacție împotriva inițiativelor de mediu, sociale și de guvernanță.
Joana Setzer, cercetătoare asociată la LSE (London School of Economics), explică amploarea fenomenului:
„Am observat în ultimul an nu doar o maturizare suplimentară a litigiilor strategice aliniate la climă pentru promovarea acțiunii climatice, ci am înregistrat și o creștere a cazurilor care se opun acțiunii climatice, ceea ce reprezintă noi provocări pentru politicieni, afaceri și activiști climatici. Situația din Statele Unite arată că litigiile sunt o stradă cu două sensuri și pot fi folosite atât pentru a sprijini acțiunea climatică, cât și pentru a o încetini.”
După ce Donald Trump a preluat din nou președinția SUA în ianuarie 2025, a apărut un val de procese menite să conteste măsurile executive care urmăresc restrângerea politicilor climatice. Mai mult, guvernul federal a adoptat o poziție agresivă împotriva inițiativelor climatice promovate de unele state și a intentat procese care pot fi descrise drept „anti-acțiune climatică”.
CITEȘTE ȘI:
Dreptul constituțional la un mediu sănătos? Avocatul Poporului arată realitatea
