Turistii care-si petrec vacantele pe malul Lacului Rosu habar nu au ca acele locuri, de o frumusete stranie, ascund un mister vechi de la facerea lumii.
Candva, prin 1838, intr-un an deosebit de ploios, coasta unui munte a luat-o la vale si nu s-a mai oprit decat in albia raului Verescheu, pe care a inchis-o, aproape etans, cu un dop monstruos din piatra si argila. Apoi, in vremurile care au urmat dupa acel accident geologic, apele raului, pravalite volburos din amonte, s-au adunat la un loc, acoperind un codru secular care exista pe atunci acolo. Si au lasat in urma lor mai multe legende. Dar si trunchiurile innegrite de vreme ale unor copaci batrani ce se itesc de sub luciul apelor care, uneori, au o culoare sangerie. Culoare care a si dat numele luciului de apa: Lacul Rosu. Raportat la "nivelul zero" cel marcat de litoralul Marii Negre, altitudinea acestui lac de baraj este 983 m.
Citeste articolul in Jurnalul National.
Foto: Jurnalul National
