In plina recesiune economica globala, este tentant sa facem din tranzitia spre o economie cu emisii reduse de carbon un obiectiv secundar, cand, de fapt, aceasta este esentiala pentru viitoarea noastra sanatate economica.
Avand in vedere ca preturile ridicate la petrol si gaze naturale alimenteaza inflatia, tocmai dependenta de energia mare consumatoare de carbon contribuie la suferintele noastre economice actuale. Si ameninta, totodata, securitatea mediului inconjurator si stabilitatea geopolitica. Trebuie ca, prin intermediul Uniunii Europene, sa trasam un nou curs global, cu emisii reduse de carbon.
Consecintele asupra mediului inconjurator, rezultate din dependenta noastra de combustibili fosili, sunt binecunoscute: emisiile de gaze cu efect de sera vor aduce mai multa seceta si alte conditii meteo extreme; calotele polare se vor topi, iar nivelul marii va creste. Dar acestea nu sunt doar probleme de mediu: ele ne vor afecta dezvoltarea economica si viitoarele interese de securitate.
SITUATIA SE VA AMELIORA
Intr-adevar, nevoile energetice ameninta deja sa retraseze harta geopolitica: de la tensiuni noi privind petrolul si gazele naturale din zona arctica pana la venituri in crestere de pe urma petrolului si a gazelor naturale, care vor da un nou imbold statelor bogate in resurse energetice. Exista riscul ca acolo unde domnea cooperarea internationala constructiva sa isi faca loc competitia distructiva intre natiuni.
Desi atentia ne este indreptata acum catre Wall Street, dependenta de resurse limitate, precum petrolul si gazele naturale, reprezinta in momentul de fata una dintre cauzele principale ale inflatiei globale si a contribuit substantial la incetinirea cresterii economice globale. Bancile nationale se afla in fata unei duble provocari: cum sa amelioreze criza creditelor fara a accentua inflatia. Luand in calcul cresterea preconizata a populatiei mondiale de la 6,6 miliarde la 9 miliarde pana in 2050, precum si cresterea economica accelerata din tarile in curs de dezvoltare (20.000 de vehicule noi apar pe drumurile Chinei zilnic), intreaga situatie trebuie privita mai degraba ca o schimbare fundamentala, si nu ca o anomalie temporara.
Este usor sa fii fatalist, sa tragi concluzia ca o instabilitate accentuata – atat din punct de vedere fizic, cat si economic – este inevitabila. Exista, insa, un viitor alternativ. Prin diversificarea surselor energetice putem evita o noua infruntare globala pentru resurse care sa ne faca din ce in ce mai dependenti de cei bogati in petrol. Prin construirea unei economii cu emisii reduse de carbon putem nu numai sa limitam emisiile de gaze cu efect de sera si sa reducem presiunile inflationiste, dar si sa cream locuri de munca "verzi" si o crestere "verde".
Tehnologia care sa faca acest lucru posibil exista deja sau este pe cale de a fi dezvoltata. Prin trecerea la energia nucleara si reciclabila si prin "curatarea" carbunelui (captarea si stocarea carbonului) putem genera electricitate cu poluare minima. Electrocasnicele mai eficiente energetic si mai buna izolare a caselor vor reduce consumul de energie domestica. Iar odata cu dezvoltarea tehnologiilor pentru masinile hibrid, care combina motoarele electrice cu cele pe baza de petrol, putem intrezari tot mai clar pe termen lung posibilitatea trecerii la un sistem de transport de tip "post-petrolier", bazat in intregime pe electricitate sau hidrogen.
SPRIJIN POLITIC
Cea mai importanta intrebare este cum acceleram procesul: cum obtinem sprijinul politic pentru a orienta investitiile economice catre revolutia ecologica?
Cred ca UE poate fi catalizatorul. Aceasta organizatie, care a inceput ca o cooperare in domeniul carbunelui si al otelului in scopul prevenirii conflictului si a instabilitatii in Europa, trebuie sa se intoarca la radacinile sale. Trebuie sa utilizeze toate instrumentele pe care le are la indemana – legislatia, pietele si pozitiile de negociere – pentru a trasa standarde globale si a preintampina o lupta pentru energie care poate duce la conflicte nu intre granitele sale, ci dincolo de acestea.
Sunt trei prioritati:
In primul rand, trebuie sa ne folosim atuurile pentru a negocia o intelegere globala cu privire la schimbarile climatice, valabila pentru perioada de dupa 2012. Cele mai dificile semne de intrebare de la summit-ul international de anul viitor din Copenhaga sunt:
– ce standarde ne vom autoimpune?
– cine va trebui sa plateasca pentru masurile de adaptare si de reducere a efectelor adverse?
UE trebuie sa isi asume pozitia de lider, daca vrem sa obtinem o intelegere globala ambitioasa – noi putem si trebuie sa facem primii pasi in aceasta directie. Obiectivele pe care ni le-am propus anul trecut – sa ne reducem emisiile poluante cu 20% pana in 2020 si cu 30% in contextul unui acord international – ne plaseaza in avangarda luptei impotriva schimbarilor climatice. Iar pietele noastre de carbon ne vor fi de mare folos cand va veni vorba de transferuri financiare care sa ajute statele in curs de dezvoltare sa treaca direct la energia cu emisii reduse de carbon.
In al doilea rand, omenirea are nevoie de o piata globala a carbonului. Aceasta va ajuta tarile dezvoltate sa identifice cele mai eficiente sectoare in care sa isi reduca emisiile de carbon si sa transfere fonduri astfel incat statele in curs de dezvoltare sa faca saltul direct catre energia cu emisii reduse de carbon. In acest sens, Schema Europeana de Comercializare a Emisiilor (EU Emissions Trading Scheme) trebuie sa reprezinte piatra de temelie. Trebuie sa ii asiguram un viitor pe termen lung, cu plafoane stabilite central, asa cum a propus Comisia Europeana, si nu de catre statele membre. Dar trebuie de asemenea sa o legam de alte piete ale carbonului, emergente in tari precum Statele Unite, Canada si Noua Zeelanda.
In al treilea rand, trebuie sa orientam investitiile globale catre tehnologia "verde". Prin stabilirea unor standarde UE ambitioase pentru vehicule si electrocasnice, putem folosi exemplul celei mai mari piete unice din lume pentru a promova inovatia la nivel global. Si, prin obtinerea unui acord la nivelul UE asupra unui mecanism de stimulente, putem construi fabrici demonstrative de Captare si Stocare a Carbonului (CCS) pana in 2015 si putem pune aceasta tehnologie la dispozitia Uniunii pana in 2020. Acest aspect este urgent si esential: numai prin aplicarea tehnologiei pe scara larga vom putea scadea costurile carbunelui "curat" si vom putea da startul utilizarii globale a CCS. Avem nevoie de CCS nu numai pentru a ne putea respecta propriile obiective UE cu privire la emisiile de carbon, dar si pentru a diminua emisiile poluante din toate tarile care folosesc carbunele pentru a genera electricitate.
RECESIUNEA NU ESTE O SCUZA
In cele din urma, UE va fi judecata prin prisma ideplinirii obiectivelor asumate pana in 2020. Orice rezultat mai putin ambitios va submina pretentiile UE de lider global in domeniul schimbarilor climatice, si nu numai. Fie ca o masuram in termeni economici, de mediu sau geopolitici, devine din ce in ce mai clar ca nu ne mai permitem dependenta de energia poluanta. Climatul economic dificil nu este o scuza pentru amanarea tranzitiei la economia cu emisii reduse de carbon, ci este chiar motivul pentru care ar trebui sa grabim aceasta tranzitie.
"In cele din urma, UE va fi judecata prin prisma indeplinirii obiectivelor asumate pana in 2020. Orice rezultat mai putin ambitios va submina pretentiile UE de lider global in domeniul schimbarilor climatice, si nu numai"
David Miliband ministrul britanic de Externe
