Haideti sa circulam ecologic! Ne-a indemnat insusi Calin Popescu Tariceanu atunci cand, dorind sa se ofere drept exemplu, a venit la serviciu cu bicicleta. A venit apoi randul lui Attila Korodi, fostul ministru de la Mediu, sa se dea biciclist, transmitandu-ne acelasi mesaj. A dat o pedala si primarul Sorin Oprescu. Desi alesii ne tot dau lectii ecologice, exista totusi o mica problema. In tara noastra, pistele de bicicleta sunt sublime, dar lipsesc cu desavarsire.
Asa se face ca, momentan, in Bucuresti exista doar 10 piste special amenajate pentru biciclisti, cumuland 68,64 kilometri. In timp ce in Amsterdam aproape 40% din trasee sunt parcurse cu bicicleta, in Sibiu exista 4,1 km de astfel de piste, in Craiova nici una, iar in Hunedoara trei.
Sambata trecuta, primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, a dat startul celui mai mare tur ciclist pentru amatori, care a avut loc in Parcul Izvor. "Pana la sfarsitul verii vreau sa montez rasteluri de biciclete la toate institutiile publice pentru ca sprijin proiectele ce promoveaza mersul pe doua roti, imi plac foarte mult si doresc sa le incurajez", a declarat edilul Capitalei. Teoretic suna bine. Practic, in Capitala, la ora actuala, exista doar 10 piste special amenajate pentru biciclisti, cumuland 68,64 kilometri. Ce te asteapta pe traseu, Dumnezeu cu mila! Dupa noroc, ai toate sansele sa te impiedici pe asa-zisele piste de… gropi, copaci, masini parcate si pietoni. Sau, cand simti ca te-a luat valul si ca ai mai mult spor in a pedala, pista se termina brusc, iar tu te poti trezi in botul vreunei masini. Potrivit datelor furnizate de Brigada de Politie Rutiera, in primele sase luni ale anului 2010 au avut loc 62 de accidente de circulatie, in care au fost raniti 69 de biciclisti.
In 2009, conform unui anunt de licitatie, Administratia Strazilor, institutie subordonata Primariei Capitalei, anunta ca va plati 1,25 milioane lei firmei care va oferi consultanta pentru pistele si semafoarele speciale destinate biciclistilor pentru a trasa 70 de kilometri de astfel de piste. Totul a ramas la stadiul de proiect. In luna ianuarie 2010, povestea bicicletelor continua in cadrul proiectului "Piste de Biciclisti in Municipiul Bucuresti". Pe o suprafata totala de 62.280 mp s-a vorbit atunci despre o investitie de peste 24 milioane de lei pentru mai multe trasee. Zilele trecute, am cerut de la Admistratia Strazilor informatii legate de proiectele destinate pistelor de bicicleta din Bucuresti. Am aflat ca urmeaza sa demareze executia lucrarilor de proiectare si executie piste speciale pentru biciclisti si implementarea semaforizarii destinate acestora pe urmatoarele trasee: Sos. Mihai Bravu, Sos. Stefan cel Mare, Bd. Iancu de Hunedoara, Calea Dorobanti, Calea 13 Septembrie, B-dul. Ghencea, Str. Brasov, Drumul Taberei, Drumul Sarii, B-dul Timisoara, Sos. Petricani, Str. Valea Argesului, Str. Valea Ialomitei, Str. Valea Oltului, Calea Vacaresti, Sos. Oltenitei, Str. Serban Voda.
Despre costurile pe care le implica amenajarea acestor piste, ni s-a spus doar atat: "Fiecare traseu este avizat separat de CTC. Costurile vor fi stabilite in functie de numarul de intersectii, deci de numarul de semafoare necesare, in functie de cati stalpi si indicatoare trebuie montate. Pentru acestea nu s-a facut nici o plata deocamdata". Fiecare intelege ce vrea si ce poate.
Pista si chioscul de flori
Avem borduri, avem valoare si in lanturi rau ne doare daca mergem cu bicicleta prin Bucurestiul contemporan, pe pistele de pe trotuare. Nu stiu cine s-a gandit ca o bordura de vreo 20 de centimetri inaltime e tocmai buna pentru biciclisti, mai ales cand jos e si un capac de canal, dar cele mai multe piste pentru biciclete se termina brusc intr-o bordura foarte inalta. Sau se termina brusc si atat. Fie ca sunt intrerupte de un refugiu
dintr-o statie de autobuz, fie ca in mijloc a crescut un chiosc de flori sau unul de ziare, sau pur si simplu pista trece prin mijlocul unui stalp, obstacolele pe care biciclistii trebuie sa le intampine zilnic, daca tin neaparat sa mearga de-a lungul pistei, sunt nenumarate si uneori greu de imaginat. Fara sa mai vorbim despre masinile parcate pe pista sau de pietonii care nu-nteleg ce-i cu dungile alea galbene de pe asfalt, de gropile care fac din mersul pe bicicleta un chin sau de asezarea haotica a pistelor in unele zone, cea mai grea incercare pentru un biciclist este disparitia pistei in neant.
Nimeni nu-si poate da seama de unde vine si incotro se duce pista, pentru ca la un moment dat dispare de sub roti. Si degeaba te uiti disperat dupa ea, pentru ca nu mai e. Foarte greu le e soferilor sa-si dea seama si ca nu ar trebui sa accelereze pe trecerea de pietoni atunci cand biciclistii incearca sa traverseze, urmand aceeasi pista, la culoarea verde a semaforului. Poate pentru ca semafoarelor nu li s-a adaugat si un biciclist mic si verde, ca sa vada tot romanu’ ca si aia calare pe doua roti pot traversa pe acolo. Si totusi, piedicile de pe pistele din Bucuresti nu-i impiedica pe biciclisti sa-si vada de treaba lor si sa ignore obstacolele. Numai ca drumul dureaza mai mult decat ar trebui, fiind plin de aventuri.
