text de Iuliana Ciugulea
Peste tot in lume sunt oameni care se implica. peste tot in lume sunt oameni care se izoleaza. se izoleaza in familie, se izoleaza intr-un grup in care simt ca sunt intelesi si in care exista puncte comune de respiratie. cei care se implica sunt optimistii, cei care se izoleaza sunt invinsii. Invinsi de societate si de experientele prin care au trecut. cat inca mai iei atitudine, tot ce exista in jurul nostru mai are sanse de reabilitare. cat inca te mai deranjeaza ceva, mai sunt sanse sa incerci sa repari, sa construiesti sau macar sa tragi semnale de alarma.
Langa mine s-a ridicat o constructie mareata. Intr-o zona de case a aparut un bloc. Pe cine sa intreb cum de s-a putut intampla asa ceva? Hai la biroul care elibereaza autorizatii de constructii. Ah, mi se spune, autorizatia este eliberata de cei care au fost inaintea noastra! Gresit, draga doamna, deosebit de gresit! Cei care au construit aici au oprit lucrarile patru ani.
Pentru ce se intampla acum au avut nevoie de o noua robare, pe care dumneavoastra ati dat-o, nu va mai ascundeti dupa licuri, ca va vedem! Plec fara niciun raspuns. Dar mai am o intrebare: de ce au improscat cu beton peste tot, in curtile vecine, pe ziduri si geamuri? De ce nu au pus plase de protectie! Chem Disciplina in constructii? Degeaba! Au venit, le-au dat un avertisment si dusi au fost!
MAI DEPARTE!
Am aflat in aceasta perioada ca saptamana are 7 zile lucratoare! Nu exista odihna cand vrei sa castigi! Sambata, duminica, la orice ora si pe orice vreme, picamerul mi-a pazit odihna! A gaurit tot! Inclusiv nervii nostri! Am aflat tot despre constructori! Ce probleme au in familie, ce organe isi folosesc la nervi, dar si la distractie. Am aflat apoi si din ce zone etnografice sunt paznicii linistii mele. Munca merge mai cu spor daca pastrezi ritmul! Hore, doine, tipurituri si, din cand in cand, cate o injuratura mi-au intregit cultura! Nu am pomenit de manele! Pe astea le asculta doar paznicul, pentru ca oful lor il tinea vigilent pe timp de noapte! Sa vorbesc cu seful de santier! Sa vorbesc cu patronul! Degeaba! Portile comunicarii – sigilate!
POVESTEA CONTINUA!
Vad intr-o zi patru rromi cu varste intre 6 si 20 si ceva de ani carand gunoiul de la constructia cu pricina la biserica din colt! La biserica din colt – pe trotuar. Acolo zaceau mormane de moloz, cutii de gresie, de parchet, hartii de la branza de acasa si multe alte semne ale constructiei capitaliste! Sari, Iuliano, pentru ca, nu-i asa, iti pasa! Domnule sef de santier, dumneata esti firma, trebuie sa angajezi o firma de salubrizare, un camion, ceva, sa transporte legal la groapa de gunoi resturile. Raspunsul? Eu i-am angajat pe ei! Bine, dar ei il pun dupa colt, la biserica! Nu stiu, nu ma intereseaza! Sun din nou la Disciplina in constructii. "Ne pare rau, este trecut de 16.30, trimiteti un mail sau faceti o reclamatie in scris, ne pare rau, sa inchis!" Dar gunoiul ma sufoca pana veniti voi… Gunoiul de pe strada si din oameni pute, doamna!
Stau sa ma gandesc: in defintiv ce vreau? Este o lupta inegala, este un efort inutil. Masinaria merge bine, este unsa de ani si ani, intelege odata, resemneaza-te, izoleaza-te, inchide ochii, astupa-ti urechile si "da-i in ma-sa!" – mi-a zis un vecin!
Povestea este fara de sfarsit! Copacii au inflorit, pasarelele canta, picamerul ma pazeste, si cand ma duc la biserica…
IA TE UITA, A DISPARUT GUNOIUL!
"V-am spus eu ca-l iau?", mi-a zis rromul de 6 ani. "Nu mai puneti la suflete, cocoana! A trecut statul si l-a luat!"
