Romania asteapta investitori care sa concesioneze platforma continentala din Marea Neagra pentru exploatarea gaz-hidratilor. Autoritatile si-au adus aminte ca avem resurse uriase de gaz-hidrati, de existenta carora se stie inca din perioada celui de-al doilea razboi mondial. Despre impedimentele exploatarii gaz-hidratilor, precum si despre viitorul pietei energetice din Romania, am stat de vorba cu presedintele Comisiei de Industrii din Camera Deputatilor, Iulian Iancu.
Ati afirmat, in cadrul Black Sea Renewable Energy Forum, ca Romania are un potential urias de gaz-hidrati. Exista studii care sa confirme aceste rezerve?
Exista un studiu realizat mai demult de o companie de cercetare condusa de Jean-Jacques Cousteau, in urma unor investigatii in Marea Neagra, in special pe platforma continentala care apartine Ucrainei si Romaniei, si care a pus in evidenta rezerve estimate la 880 de milioane tone de combustibil pentru Romania.
Asta ar insemna ca Romania ar capata autonomie privind importul de gaze si, as putea sa spun, si de materie prima energetica, pentru 200 de ani.
EXISTA TEHNOLOGIA
Cum se poate exploata aceasta resursa si cat ne-ar costa?
Tehnologia este o problema. Este inventata si patentata, insa nu s-au facut pasi foarte mari in acest sens. In urma unui memoriu realizat de reprezentantii statului roman catre Moscova, dupa cel de-al doilea razboi mondial, Rusia nu a manifestat interes pentru a investi in astfel de tehnologii. Acum insa exista si tehnologia, au anuntat si bulgarii ca o au. Se pare ca sunt investitori interesati in valorificarea acestui potential urias energetic. Concret insa, solicitare de concesiune a platformei in acest scop inca nu a aparut.
Avem un singur contract de concesiune obtinut in 2008 de o companie exploateaza resursele de namol sapropelic si in care, din cate am inteles, investitor este domnul Dinu Patriciu. Insa, daca informatiile mele sunt corecte, vom avea in curand investitori pentru valorificarea acestei rezerve.
Ucrainienii au anuntat ca ar avea un echivalent al nivelului actual de productie de gaze – ei produc in jur de 20 de miliarde de metri cubi si daca ar fi sa valorifice gaz-hidratii ar avea un echivalent pentru 1.100 de ani. Deci, potentialul pentru tarile riverane Marii Negre este urias.
Daca ne-am referi numai la materia prima energetica, statele limitrofe si chiar Uniunea Europeana ar avea o resursa pe care pana astazi nu au valorificat-o.
LEGEA REGENERABILELOR, BLOCATA DIN ROMANIA
In ce stadiu sunt normele de aplicare a Legii 220 privind promovarea energiei din surse regenerabile?
Normele sunt in curs de elaborare, unele finalizate, altele nu, insa Autoritatea (Autoritatea Nationala pentru Reglementare in Energetica, n.r.) nu a finalizat demersul, asteptand pozitia oficiala a Comisiei Europene. Daca vom sti sa facem un lobby specific, UE ne-ar putea raspunde pana la sfarsitul lunii (noiembrie, n.r).
Acesta a fost principalul motiv al nefunctionalitatii legii?
A existat un schimb de scrisori, nu stiu cine l-a generat, insa cineva din Romania a trimis o scrisoare in care a intrebat daca nu cumva in Romania exista supracompensare, desi Grecia a promovat o lege dupa noi si este mult mai atractiva pentru investitori decat legea noastra.
Noi suntem pe un front al competitiei in domeniul atragerii investitorilor. Aici vorbim de sume din afara bugetului, adica de sume atrase de ordinul a miliarde de euro, sume ce vin exclusiv din partea investitorilor si nu presupun niciun efort al bugetului Romaniei.
GAZUL NATURAL, MARELE CASTIGATOR
Cum va evolua pretul energiei?
Daca ar fi sa pastram nivelul actual de pret al productiei de energie, la nivelul actual de tehnologie am inregistra, la nivelul anului 2020, o crestere de 15,1% a pretului la consumatorul final. Daca am pastra nivelul actual de tehnologie. Dar, aceasta discutie, dupa parerea mea, nu mai e astazi corecta, pentru ca, spre exemplu, in prezent se discuta Strategia Dunarii, pentru care se ia in discutie o noua hidrocentrala.
Daca ar fi sa includem toate costurile pe care le impune realizarea unei hidrocentrale, avand in vedere constructia barajului, zonele limitrofe arabile si localitatile afectate, gestiunea ulterioara si exploatarea bazinului hidrografic, digurile de protectie, toate acestea presupun un cost pe megawatt mult mai mare decat l-am putea obtine din vant sau din energie solara. In al doilea rand, din 2013 suntem obligati sa intram pe tehnologiile de reducere si stocare a emsiilor de carbon.
In China, spre exemplu, este in constructie o noua centrala, proiectul GreenGen, care are tehnologie de reducere la 0 a emisiilor de carbon. Acea tehnologie face ca pretul megawatt-ului pe carbune sa fie mai mare decat cel pe eolian, sau solar sau biomasa.
Conditiile de mediu pentru UE sunt atat de exigente incat statele europene care au ajuns sa aiba tehnologie matura si-au asumat un program de productie de energie regenerabila la nivel de 80% (Germania), sau 70% (Austria). Echilibrarea se face cu centrale pe gaz metan si hidroenergie. Investitiile se fac in gaz metan, de aceea cred ca marele castigator va fi gazul natural, pentru ca pe langa rezervele cunoscute a aparut acest potential urias de gaz-hidrati.
Gazul natural, care este valorificat in centrale cu cel mai mare randament, de peste 61% cu tehnologia de astazi, este disponibil la minut, independent de vant sau soare.
Poate n-ar strica sa facem o vizita la Dispeceratul Energetic National din Spania, la Madrid, sa vedeti cum instentaneu, online, este monitorizata fiecare capacitate de productie, de energie clasica, energie regenerabila, si felul in care ele sunt scoase sau lasate sa functioneze in functie de curba de consum. Spania are solutie si a inregistrat cea mai mare investitie in regenerabile.
ROMANIA ISI PUNE BARIERE SINGURA
Poate reteaua nationala a Transelectrica sa faca fata valului de investitii care se anunta in sectorul eolian?
Mi-as dori sa ajungem sa ajungem in situatia de a nu mai face fata. Dar vorbim din pacate de o Romanie in care birocratia si coruptia au fost transformate in bariere greu de depasit de autoritatile statului roman. Si simbolul acestui tip de comportament este, dupa parerea mea, Cogealac, judetul Constanta. Investitorii intalnesc greutati uriase in a obtine dreptul de acces in teren, de a-si obtine autorizatii, licente, peste tot se cer comisioane, spagi..Procesul este atat de indelungat, incat avem nevoie de ani buni numai pentru zona aceasta, a autorizarii si accesului la retea.
Am intrebat un director de la Mediu cat dureaza formalitatile pentru obtinerea autorizatiilor de mediu pentru centrala hidroelectrica de la Tarnita Lapustesti. Doi ani, mi-a raspuns. Pai daca doi ani noi alergam numai pentru autorizatii si constructia in sine mai dureaza cel putin 3-4 ani de zile, va dati seama ca temerea nu e justificata pentru Romania.
Temerea aceasta ar deveni cu adevarat reala in momentul in care am vorbi despre o Romanie in care autoritatile functioneaza perfect, toata lumea elibereaza avizele la termen, dar vorbim despre o tara care isi pune bariere singura.
Interviu de Raluca Petrescu.
