Consiliul Mondial al Energiei (CME) (fondat in 1923, pentru cine nu este familiar cu aceasta organizatie de renume si acoperire mondiala) a elaborat un Raport despre Energie si Schimbari Climatice care are ca autori un grup de experti internationali in domeniu. Credem util sa sintetizam din concluziile raportului, acesta urmand a fi prezentat la congresul CME de la Roma, care va avea loc in noiembrie.
text de Ionut Purica
Studiul concluzioneaza ca, pana acum, raspunsul guvernelor nu a facut fata provocarii de a reduce emisiile de CO2; politicile au fost concentrate pe domenii prea inguste si pe termene prea scurte, fara a reusi sa dea semnalele corespunzatoare pentru investitii mai curate si durabile. In abordarea dezvoltarii unui regim care sa continue Protocolul de la Kyoto, decidentii de politici vor trebui sa invete din lectiile perioadei actuale si sa introduca masuri efective in a creao abordare globala coerenta, comprehensiva si durabila, concentrata pe termen lung asupra reducerii intensitatii carbonului in sistemele de energie si mentinand capacitatea acestora de a alimenta dezvoltarea societatii umane.
Mentionam cateva lucruri care trebuie luate in considerare:
– nicio sursa de energie nu poate singura sa respecte toate cerintele de emisii, astfel incat optiunile energetice vor trebui pastrate deschise.
– in mod similar, nu exista o singura masura sau politica ce poate da o solutie universala; toate masurile disponibile au avantaje si dezavantaje, detaliate in raport.
– nicio abordare sau lista de masuri nu poate sa fie eficienta peste tot. Tarile si regiunile sunt diferite, fiecare trebuind sa introduca un set de masuri adaptate specificului lor.
– investitiile pe termen lung au nevoie de politici guvernamentale efective, consistente si predictibile pentru introducerea tehnologiilor curate.
– cooperarea internationala este esentiala pentru a face fata acestei sarcini, iar tarile dezvoltate vor avea un rol important.
– cateva domenii prioritare ce vor trebui acoperite de o viitoare strategie internationala asupra schimbarilor climatice sunt: (i) decarbonizarea producerii de electricitate; (ii) reducerea emisiilor din transport si dezvoltarea de alternative fara carbon; (iii) un efort major in dezvoltarea si implementarea de tehnologii specifice.
Studiul propune un "Road Map" catre un viitor cu un continut de carbon scazut. Acesta se structureaza in trei faze.
1. Prima faza – a angajamentelor credibile si a cresterii mai lente a emisiilor – are ca orizont anul 2015. In sectorul energetic, masurile preconizate includ taxe si credite pe carbon, precum si scheme suport de promovare a investitiilor in tehnologii alternative de energie: regenerabile, transport avansat de energie electrica, introducerea de tehn ologii de carbune curat, in special in economii in dezvoltare cum sunt China si India. In sectorul transporturilor se recomanda cresterea eficientei vehiculelor si introducerea de vehicule hibrid si de biocombustibili, alaturi de masuri de schimbare de comportament catre moduri de transport cu carbon scazut.
2. A doua faza – a stabilizarii emisiilor – are ca orizont anul 2030. In energie se vor manifesta efecte ale unor tehnologii noi, cum sunt reactorii nucleari avansati si cei reproducatori, precum si captura si stocarea carbonului, conducand la zero emisii pentru centralele energetice. De asemenea, tehnologiile de conversie si stocare ale energiei vor transforma cladirile din consumatori in producatori de energie. Tot acum se prevede o penetrare masiva a vehiculelor hibrid si a biocombustibililor care nu interfereaza cu ciclurile de alimentatie.
3. A treia faza – de reducere constanta a emisiilor – are orizontul de timp in 2050. Se prevede ca in aceasta faza sa se atinga o dezvoltare post-carbon in care sa penetreze si sistemele de hidrogen asociate cu tehnologii curate care, fara a impiedica dezvoltarea, sa conduca la reducerea consumului de petrol si la o lume cu zero carbon.
Raportul contine, de asemenea, cateva mesaje de politici pentru guverne:
Taxarea combustibililor este importanta, dar nu constituie un panaceu universal, date fiind problemele de competitivitate si accesibilitate, precum si dificultatea de a stabili credibilitatea pe termen lung necesara pentru promovarea investitiilor. Taxele sunt o optiune dificila, mai ales pentru tarile in curs de dezvoltare, astfel incat nu pot constitui o abordare globala. Taxele pe energie au scazut in ultima decada, pastrandu-se la nivelul combustibilului unde au un impact mai mare asupra venitului guvernelor decat asupra comportamentului consumatorilor, limitand astfel efectul de reducere de emisii.
Eficienta energetica la consumatorii finali este importanta si trebuie urmarit in continuare acest gen de programe. Cu toate acestea, este inca neclar cat de mare este impactul reducerii emisiilor in urma implementarii programelor mentionate si nerealist in a le considera o sursa majora de reduceri de emisii atat timp cat guvernele nu au tinte precise bine urmarite in acest sens.
Energiile regenerabile ajuta in mod cert la reducerea emisiilor, dar exista inca probleme dificile privind costurile lor, mai ales in cazul tarilor in curs de dezvoltare. Cu exceptia tarilor cu resurse deosebite hidro sau geotermale, energia regenerabila nu se asteapta sa contribuie intr-un termen destul de scurt la decarbonizarea energeticii in general.
Comertul cu emisii – o abordare, teoretic, foarte puternica se loveste in practica de complicatii care vor necesita crearea unei scheme eficiente pe termen lung, care implica inca mult efort organizational.
Subsidiile pentru combustibili fosili vor trebui analizate atent. Introducerea acestora s-a facut cu scopuri bine definite, iar sustinerea oarba a eliminarii lor nu rezolva problemele de fond, cu toate ca poate fi un prim pas in reducerea emisiilor.
Reglementarile si standardele sunt, de asemenea, importante si vor fi incluse in orice pachet de politici viitoare, dar vor trebui urmarite mai atent pentru a fi realmente efective.
Acordurile voluntare, informarea si constientizarea sunt, de asemenea, importante alaturi de alte abordari neinterventioniste dar nu sunt suficiente pentru a aduce un aport major la nivel global.
Speram ca toate cele de mai sus, care reprezinta sinteza sintezei Raportului despre Energie si Schimbari Climatice a Consiliului Mondial al Energiei, sa trezeasca cel putin curiozitatea decidentilor nostri in a introduce o noua dimensiune in modul de a gandi viitorul reflectat in deciziile pe termen mediu si lung luate in legatura cu dezvoltarea Romaniei.
