Text de dr. Ionut Purica
Nu de mult, un reporter m-a intrebat daca eu cred in incalzirea globala produsa de om. Am raspuns ca nu am ajuns inca la credinta, ci mai cercetez. Era vorba despre un reportaj venit din Anglia care relata faptul ca nu numai efectele antropice (societatea umana) genereaza schimbare climatica, ci si Soarele, care are cicluri cosmice ce pot perturba echilibrul climei terestre. Interesant era ce se sugera: anume ca, dorinta "Doamnei de Fier", Margaret Thatcher – prim ministru al UK in anii "80 – de a submina puterea sindicatelor miniere a condus, datorita alocarii politice de resurse financiare serioase, la justificarea actiunii de inchidere a minelor ca benefica pentru eliminarea efectelor incalzirii globale.
In contextul relatarii de mai sus este important – cel putin eu cred (de data aceasta chiar CRED) asta – sa se arate publicului toate fatetele unor actiuni care pot fi prezentate la extremele date de diverse puncte de vedere. Nu este vorba numai despre ingeri sau numai despre demoni.
Voi vorbi despre un alt caz in care o manifestare atmosferica – gaura de ozon – a condus la actiuni ce servesc unor scopuri pur comerciale. Inainte de a descrie aspectul comercial, trebuie inteles ca fenomenul gaura de ozon exista si este observat de satelitii meteorologici. In anii "80 s-a vazut ca, deasupra Polului Sud, la fiecare doi ani aparea o gaura de ozon care crestea de la o aparitie la alta. S-au facut cercetari si simulari care au identificat, intre alte substante, cloro-fluor-carbonul (CFC), cunoscut si ca freon, cu diverse compozitii moleculare, drept cauza principala pentru pierderea ozonului din atmosfera. Congresul de la Montreal din 1987 a incheiat un protocol care era destinat eliminarii CFC-urilor din utilizarea uzuala.
Va intrebati, probabil, la ce serveste freonul? Toata industria refrigerarii se baza pe aceasta substanta; toata industria spray-urilor se baza pe aceasta substanta. Imaginati-va cum ati trai fara frigider. Imaginati-va cum ar fi viata fara sprayuri de diverse feluri.
Acum putem trece la problema economica a gaurii de ozon. Trebuie stiut ca un patent international – de pe urma caruia se castiga "royalties", beneficii mari – are o durata de viata de 50 de ani, dupa care devine de uz public. La momentul discutiei noastre, freonul implinea spre 50 de ani de cand fusese patentat. Ganditi-va la sutele de milioane de frigidere si la miliardele de spray-uri din lume si la ce venituri nu vor mai curge pentru cine a patentat freonul. Doua actiuni sunt evidente. Prima, sa se introduca patentul unor noi tehnologii care sa inlocuiasca freonul si sa dea inca 50 de ani de beneficii. A doua se refera la un mijloc de a elimina utilizarea freonului astfel incat concurenta acestuia sa nu mai existe pentru noile tehnologii. In concluzie, freonul produce gaura de ozon, deci freonul trebuie eliminat. Ce noroc are omenirea ca exact acum exista tehnologii alternative care sa permita inlocuirea freonului daunator
Cum va place viziunea economica a problemei gaurii de ozon?
In cazul schimbarilor climatice se constata efecte planetare de netagaduit. Este dovedit ca au existat cicluri de crestere a temperaturii cu efecte asupra dinamicii climei si in milioanele de ani care au trecut. Exista insa o diferenta: acum cateva milioane de ani nu putea sa dispara specia umana pentru ca ea nu aparuse inca. Azi insa suntem aici si, fie ca este numai dincauza noastra, fie ca nu, va trebui sa ne adaptam schimbarilor climatice.
Conventia Natiunilor Unite pentru Schimbari Climatice, semnata dupa Conferinta de la Rio, din 1992, a reprezentat prima actiune convergenta a intregii societati umane. Este oare acesta un semn de constienta a conceptului de specie umana care trebuie sa supravietuiasca, ce a evoluat din supravietuirea grupului (fie el tribal, etnic, national, corporatist etc.)? In orice caz, este un efect important pe termen lung, indiferent de ce l-a produs.
Aspectul comercial asociat nu a intarziat, fiind reprezentat de Protocolul de la Kyoto. Un aranjament win-win genial, destinat sa creeze activitate economica. Protocolul a venit la timp. Dupa criza pretului petrolului din 1973-1975, toate tehnologiile energo-intensive au fost transferate catre economiile care aveau ca teorie de dezvoltare "industria grea si constructoare de masini" (pentru cei mai in varsta, sintagma asta suna cunoscut). Cu banii obtinuti s-au inceput programe de investitii in eficienta energetica. Acestea au creat activitate economica si locuri de munca. Dar o investitie, chiar de anvergura acesteia, are un ciclu de viata care dureaza circa 20 de ani, dupa care nu se mai genereaza activitate economica si locuri de munca. Dupa circa 20 de ani trebuia inventat altceva pentru a relansa cicluri de activitate economica. Autostrada informatiei era o idee care a dat rezultate mai putine decat astep – tarile. Astfel, in 1997 s-a semnat Protocolul Kyoto care introducea o noua marfa (comodity): Unitatile de Reducere de Emisii de CO2. Acestea pot fi tranzactionate cu scopul final de reducere a emisiilor globale, deci de reducere a cauzei antropice a schimbarilor climatice. Nu discutam acum mecanismele Protocolului Kyoto. Atragem insa atentia asupra exploziei de tehnologii noi, a transferului lor intre diverse natiuni si a proiectelor care au fost generate de noul concept economic introdus in acest mod, cu locurile de munca asociate si, de ce nu, cu noii milionari ce apar in acest domeniu.
Schimbarile climatice exista, dar nu se pot separa de oportunitat ile economice la nivelul societatii umane.
Concluzia finala a celor spuse mai sus este ca traim intr-un sistem complex, avand o interactie a societatii umane cu planeta care se manifesta in multe feluri si se suprapune peste efectele cosmice ale Soarelui si ale planetelor si peste cele geologice ale Pamantului. Chiar daca nu consideram influenta societatii umane asupra proceselor climatice terestre ca semnificativa, suntem pusi in fata unor efecte manifeste de schimbare a climatului la care va trebui sa ne adaptam. Altfel, peste 65 demilioane de ani, o civilizatie de furnici va incerca sa inteleaga cum au disparut niste dinozauri care dominau Pamantul, asa cum si noi vrem sa intelegem azi ce s-a intamplat acum 65 de milioane de ani cu dinozaurii care dominau atunci planeta.
CV Ionut Purica
Ionut Purica a absolvit cursurile Facultatii de Energetica, Centrale Nucleare Electrice. In debutul carierei sale a contribuit la constructia Centralei Nucleare de la Cernavoda. A fost un pas important inaintea obtinerii unui doctorat in domeniul energeticii, constructia de reactori nucleari. In a doua etapa a carierei sale a lucrat in cadrul Agentiei Italiene pentru Energie, Noi Tehnologii si Mediu pentru analize de risc in sistemele energetice din Italia, dar si din Uniunea Europeana. Reintors in Romania, a coordonat proiectele si programele internationale al RENEL-ului. Activitatea sa pofesionala a continuat patru ani in Banca Mondiala, ca Project Officer pentru Energie si Infrastructuri. S-a dedicat apoi activitatii de cercetare, consultanta pe probleme de analiza de risc si de mediu, pentru companii din sectorul energetic romanesc si international, cum ar fi Marsh, Itochu Japonia. In continuare, a predat cursuri pentru masteranzii Institutului Politehnic si alte universitati. Dupa incheierea profesoratului, a fost consilier personal al ministrului mediului si a activat ca expert pe langa Comisia pentru industrie si servicii a Parlamentului Romaniei. Ca autor, Ionut Purica a publicat 80 de lucrari si carti in domeniul energie si mediu, in reviste de circulatie internationala. Cea mai recenta realizare in CV-ul specialistului este obtinerea celui de-al doilea doctorat, in economie.
