11 iulie este Ziua Internațională a Populației, conform Națiunilor Unite. În 2018, 55% din populația totală a lumii trăia în zone urbane. O analiză a Națiunilor Unite arată că până în 2050 68% din totalul populației va trăi în mediul urban.
România se află într-un proces de dezvoltare a mediului urban, iar inițiativele verzi și inteligente (sau green și smart, in jargonul la moda) încep să se contureze în politicile publice.
Am dorit să aflăm detalii despre relația dintre populație și orașele României. Astfel, intervievatul nostru de astăzi este Lector Universitar Doctor Alina Mareci, specializată în geografia populației.
G.R.: Cum vedeți, din perspectiva analizării populației, orașele de tip green și smart din România?
Alina Mareci: Cred că prima întrebare la care ar trebui să răspundem cu toții este: „Credeți că România are orașe green sau smart?”.
Ideatic este o idee foarte bună. Implementarea propriu-zisă a acestei idei nu consider că este finalizată undeva în România. Cred, însă, că există un potențial foarte bun de a implementa astfel de concepte.
Foarte multe din orașele din România sunt orașe mici sau mijlocii, deci nu deservesc un număr foarte mare de locuitori. Nevoia mai mare este pentru orașele foarte mari, cum este Bucureștiul. Cred că există foarte multe situații în care sunt implementate doar anumite elemente de tip green sau smart.
Totuși, în a avea un oraș green sau smart în România încă nu este cazul.
G.R.: Vedeți un oraș care face schimbări majore în a integra aceste concepte?
Alina Mareci: Bucureștiul oferă foarte, foarte multe exemple de acest tip. Asta se întâmplă și pentru că are cele mai multe posibilități, atrage cele mai multe fonduri. Astfel de inițiative depind, în primul rând, de fonduri și de relații internaționale.
Capitala rămâne unul din cele mai deschise orașe în acest sens, dar sunt foarte multe alte exemple de peste tot.
Am fost recent cu studenții în practica de teren necesară pentru Facultatea de Geografie. În ultimii trei ani, am ales Oradea pentru Masterul de Geodemografie și vulnerabilități socio-teritoriale, apropo de analiză de geodemografică.
Acolo am văzut foarte multe exemple de tipul acesta. Sunt convinsă că există foarte multe alte orașe în acest stil în România.
Studenții de la Masterul de Planificare Teritorială merg la Iași, unde văd și ei foarte multe exemple.
Există o dorință activă de a implementa inițiative smart. Inclusiv în mediul urban există o foarte multă deschidere nu doar în mediul urban.
G.R.: Cum influențează structura demografică capacitatea unui oraș de a deveni inteligent sau verde?
Alina Mareci: Structura populației presupune foarte multe tipuri de structuri. Mă refer aici la structura pe sexe, pe vârste, pe populație, etnie, educație, economică.
Economicul e foarte important pentru că, în principiu, acestei inițiative depind foarte mult și de venituri și de posibilități financiare. O parte din acestea vin și de la taxele și impozitele locuitorilor. Astfel, este clar dacă vei avea un oraș în care marea majoritate a locuitorilor tăi sunt angajați cu salarii foarte mare, automat vor plăti taxe și impozite foarte mari.
Pe de altă parte, poți foarte bine ca UAT [Unitate Administrativ Teritoriala, n.red] să atragi resurse financiare și din parcuri industriale unde ai tot felul de multinaționale sau alte entități economice.
Mai există și o corelație directă între nivelul veniturilor populațiilor și abilitățile digitale ale populațiilor. Foarte mult din inițiativele smart presupun că populația respectivă are acces la diverse servicii de internet.
Pot, de exemplu, să fac o vizită la medicul de familie online. Totuși,pentru asta trebuie să știu să fac acest lucru.
Astfel, există o corelație între venituri și inițiative smart pentru că trebuie să am device-uri smart și internet pentru a le accesa.
Pe lângă venituri, asta depinde foarte mult și de educație. Aici, de multe ori, depinde foarte mult și de structura de vârstă.
Structura populației e așa o pânză de păianjen în care toate depind de toate celelalte.
Cu cât populația este mai educată, cu cât are mai multe cunoștințe digitale care poate să le dobândească în școală, însă nu e total obligatoriu.
În ziua de astăzi, eu pot să-mi învăț mama sau bunica să își folosească telefonul pentru astfel de activități.
La vârstă mai există iarăși un element care ar trebui punctat în ceea ce privește competențele acestea digitale. Acestea depind și de deschiderea populației spre a învăța.
Și aici iarăși există o corelație cu structura pe vârstă. În general, tinerii sunt mai capabili să învețe lucruri noi mai repede. Cu cât înaintăm în vârstă, cu atât devenim mai reticenți la ce e nou.
Apropo de vizita la doctor, eu mă duc fizic dacă m-am dus deja timp de 20 de ani, pentru că am această obișnuință.
Cumva ideea de smart city, din punctul meu de vedere, are un atu principal. Acesta este acela de a degreva pe cât posibil entitățile administrative de anumite activități care împovărează.
Contează foarte mult faptul că acum pot să-mi depun toate hârtiile online pentru obținerea unui anumit document – să zicem, dreptul de parcare. Pot să spun: „Vreau să-mi cumpăr un loc de parcare și am nevoie de acel sticker sau de acel document care îmi conferă acest drept.” Nu mai trebuie să stau la coadă, încarc toate documentele online, și dacă totul este în regulă, primesc răspunsul tot online. Asta este un lucru foarte bun.
Asta nu înseamnă că persoana care mi-ar fi verificat actele față în față rămâne fără loc de muncă. Doar că își face treaba în liniște, de la birou, în timpul său. Astfel, și timpul meu, și timpul acelei persoane este respectat și folosit mai eficient.
Același lucru se poate întâmpla și în sistemul medical. Dacă am putea separa cazurile grave, care necesită prezență fizică, de lucrurile de rutină, care s-ar putea face digital – cum ar fi eliberarea unor acte – am câștiga timp și eficiență. Tot avem nevoie de aceste documente, dar ele pot fi obținute mai simplu.
G.R.: Credeți că există riscuri legate de folosirea datelor despre populație în dezvoltarea de orașe verzi și smart?
Alina Mareci: Nu. Când vorbim despre România sau despre Europa, este foarte puternică și foarte clar implementată legislația legată de GDPR. Atâta timp cât acea componentă există și este respectată, atunci datele mele sunt în siguranță. Eu nu pot fi identificată, nu ai cum să mă cunoști pe nume, prenume și adrese și așa mai departe.
Datele mele trebuie să existe pentru identificarea corectă a nevoilor acelui oraș. Trebuie să știu câte persoane de anumite vârstae sunt, ce dizabilități au, ce tipuri de limitări în activitatea lor zilnică. Eu nu cred în ascunderea datelor.
Dar atâta timp cât legislația GDPR există, am încredere că această mă apără de utilizarea datelor în toate celelalte aspecte.
G.R.: Ați observat schimbări în comportamentul populației ca urmare a implementărilor soluțiilor verzi și smart?
Alina Mareci: Sunt foarte multe lucruri care au devenit mai ușoare și foarte multă lume s-a bucurat. Mă refer la plătirea taxelor și impozitelor, plătirea facturilor online. Problema este lipsa de stabilitate, pentru că uneori anumite decizii, se schimbă, se anulează, se abrogă.
Dar, da, în mod sigur am observat, în rândul cunoștințelor că unde a existat posibilitatea de a face anumite lucruri online, au făcut-o.
G.R.: Cum vedeți dumneavoastră evoluția relației dintre populație și orașe smart și verzi în următoarele decenii? Vedeți o reticență a populației în aceste aspecte?
Alina Mareci: Atâta timp cât populația va vedea că e mai ușor și mai ieftin să își rezolve anumite lucruri, precum plata facturilor, a impozitelor sau înscrierea copilului la grădiniță, cred că din ce în ce mai mulți oameni vor începe să folosească aceste principii.
Un oraș devine „smart” în momentul în care oamenii încep să vadă în jurul lor exemple de bune practici.
Vorbeam despre reticență: mulți oameni spun „eu fac așa de 10-20 de ani și o să continui la fel”, chiar dacă apare o alternativă mai eficientă. Dar când văd că această alternativă este folosită de copiii lor, de prieteni, de vecini, atunci încep să o încerce și ei.
Sunt convinsă că, prin exemplul celor din jur, tot mai multe persoane vor ajunge să apeleze la conceptele oferite de smart city. Poate că nici nu vor ști că e „smart”, dar vor folosi componenta digitală în viața de zi cu zi.
Un exemplu simplu este numărătoarea de la semafor. Eu nu sunt șofer, dar am observat cât de mult contează. Nu e ceva ce alegi să folosești sau nu, ci e acolo, face parte din oraș. Am auzit șoferi spunând că simplul fapt că văd câte secunde mai sunt până se schimbă culoarea semaforului le reduce stresul și anxietatea. Îi ajută să se pregătească și îi calmează.
Așadar, implementarea acestor concepte smart chiar face viața mai bună. Unele concepte se implementează indiferent dacă populația le folosește sau nu. Altele vor fi din ce în ce mai utilizate, tocmai pentru că lumea le vede în jur și începe să le folosească.
G.R.: Credeți că vor exista categorii de populație care riscă să fie excluse?
Alina Mareci: În mod sigur. Și deja sunt.
În primul rând financiar, cine nu își permite să aibă un device [obiect digital electronic, n.red], va continua să utilizeze metodele clasice, să se ducă la ghișeu față în față.
Sunt și acele persoane care nu au acces financiar, digital sau educațional. Vorbim despre oamenii săraci, persoanele fără adăpost, vârstnicii care nu au o rețea de sprijin social. Nu au copii, nepoți, prieteni sau vecini care să-i ajute sau să-i învețe. Nu sunt parte dintr-o comunitate.
Orice pas înainte implică riscul de a lăsa pe cineva în urmă. Iar cei care nu au cum să învețe sau să își procure aceste instrumente digitale vor fi, cu siguranță, excluși într-o anumită măsură.
Din punct de vedere al tot ce înseamnă administrativ restul orașului va exista în jurul lor și cred că-i va ajuta.
G.R.: Care credeți că sunt cele mai mari provocări demografice care ar putea împiedica sau îngreuna implementarea conceptelor de orașe verzi și smart în România?
Alina Mareci: Demografia va constitui, cu siguranță, o provocare pentru orașele smart. Un oraș digitalizat, orientat spre inovație, va trebui să deservească o populație în continuă schimbare. Se vorbește tot mai des despre îmbătrânirea populației și despre scăderea numărului de locuitori.
Această scădere, inclusiv a populației active, care plătește taxe, poate deveni un obstacol pentru orice tip de politică publică. Totuși, eu nu văd demografia ca pe un obstacol în sine pentru implementarea de soluții.
Populația este, poate, reticentă acum, dar va deveni mai deschisă odată ce va vedea beneficiile. Adevărata provocare este că planificatorii urbani vor trebui să gândească altfel. Pentru că vor deservi o populație diferită, cu alte nevoi.
Vedem adesea conflicte între nevoile reale ale oamenilor și ce se implementează: de exemplu, locuitorii cer apă caldă, dar se construiesc bănci. Asta nu se întâmplă neapărat din lipsă de interes, ci pentru că acolo există finanțare disponibilă – pentru bănci, nu pentru infrastructura termică.
Așadar, din această perspectivă, demografia este un obstacol: nu pentru că oamenii se opun progresului, ci pentru că orașul se transformă și nevoile reale se modifică odată cu el.
Orașul este un organism viu. Ce funcționează azi, nu va mai funcționa peste 20 de ani. Nu putem avea o strategie rigidă, pentru că, până terminăm de implementat o politică, realitatea deja s-a schimbat. Populația pentru care am gândit-o la început poate fi deja alta: mai vârstnică, cu alte nevoi, mai puțină mobilitate, mai multă nevoie de sprijin.
Populația în sine nu cred că va fi un obstacol pentru că este un concept despre care deja se știe foarte mult.
G.R.: În ce mod poate orașul smart să răspundă tendințelor de depopulare și îmbătrânire acum?
Alina Mareci: Aici este orașul în sine. Orașul în sine nu răspunde. Orașul trăiește.
Chiar și un oraș îmbătrânit – din punct de vedere demografic – are potențial. Atunci când vorbim despre îmbătrânirea populației, trebuie să nu uităm că „vârstnicii” de mâine nu vor mai fi bunicii noștri de ieri.
Conform definițiilor standard, un oraș este considerat îmbătrânit atunci când peste 12% din populație are peste 65 de ani. Dar acești vârstnici nu vor fi neapărat excluși digital sau dependenți. Din contră, mulți dintre ei sunt apți digital, vor fi familiarizați cu tehnologia și vor avea acces constant la informație.
Vârstnicii de mâine sunt oamenii activi de azi, cei care folosesc deja internetul, aplicațiile mobile, sistemele de plăți online și chiar rețelele sociale. Sunt mult mai educați decât generațiile de vârstnici de până acum.
Din puncte de vedere civic nu mai sunt generațiile care, nu că nu voiau, ci nu aveau un termen de comparație. Este foarte important acum că avem capacitatea să călătorim în mai multe locuri să vedem cu ochii noștri, să știm că se poate și să cerem și la noi acasă.
O problemă este următoarea: un oraș îmbătrânit va dori să devină smart? Eu cred că da. Pentru că și în astfel de orașe vor exista oameni care vor ști, vor putea și vor dori să implementeze soluții digitale și sustenabile.
Avem în România orașele precum Bucureștiul și alte orașe centre universitare, care vor fi tot timpul ținta populației. Orașele acestea vor fi mereu sub presiunea de a răspunde unor cerințe tot mai mari, din partea unei populații diverse și în continuă schimbare.
Vor exista și orașe în România din care oamenii vor unde oamenii vor pleca și atunci și asta este o problemă. Nu știu cât va rezolva un oraș smart sau verde o astfel de situație.
Întrebarea era: poate un oraș răspunde cu adevărat provocărilor depopulării? Nu am un răspuns. Dar, atâta timp cât populația nu e convinsă că merită să rămână, nu va rămâne.
Apropo de implementarea soluțiilor smart: da, ele pot contribui direct la crearea de locuri de muncă remote. Asta poate încetini sau chiar opri procesul de depopulare.
Nivelul de educație al populației e foarte conectat de acest subiect. Pentru că foarte mulți tineri vin în orașele mari pentru acolo există centre universitare.
Dacă orașul respectiv poate să crească nivelul de educație, asta crește și gradul de angajabilitate al populației.
Pandemia ne-a arătat că se poate lucra de acasă. Asta înseamnă că nu mai e obligatoriu să te muți într-un oraș mare ca să ai un job bun. Deci da, un oraș smart poate coexista foarte bine cu ideea de oraș depopulat.
Orașul smart era de așteptat să se întâmple.
