„Ambiția noastră este să facem un arc de la țările baltice până în dreptul Greciei, pe un model care a plecat din România”, ne-a spus Constantin Damov, președintele și co-fondatorul grupului Green Group, intr-un interviu in exclusivitate pentru Green Report. Cu o capacitate de 500.000 tone deșeuri gestionate/an și investiții care depăsesc 250 milioane de euro, GreenGroup este unul dintre cei mai importanți jucători în industria reciclării din Europa de Est. Pentru a afla ce face, de fapt, GreenGroup și unde ajung materialele reciclate, am stat de vorbă cu președintele grupului.
Sursa: Arhiva GreenGroup
Green Report: Green Group a luat naștere în anul 2002 când v-ați dat seama că piața românească fusese invadată de plastice din cauza consumului excesiv. România era în acel moment infestată de gunoaie, de la plaje până în centrul orașelor. Acum, la peste 20 de ani de la înființare, în ce țări activează Green Group?
Constantin Damov: Astăzi am ajuns să fim în a patru țări din Europa. Suntem în România, bineînțeles, în Slovacia la Banská Bystrica, în Lituania și în Letonia cu o mică investiție acolo.
Dar ăsta nu este sfârșitul, pentru că pe lista noastră sunt alte țări din Balcani, în special Balcanii de Vest. Ne uităm acum până în zona baltică, adică undeva Polonia. Este o ambiție a noastră să facem un arc de la țările baltice până în dreptul Greciei, pe un model care a plecat din România.
Green Report: Ținând cont de numărul crescut de operațiuni pe care le efectuați, câți angajați aveți în acest moment la GreenGroup?
C. Damov: Numărul de angajații este de aproape 3.000, El fluctuează, dar în momentul în care noi căutăm să reducem numărul de angajați zilele acestea, prin automatizări și introducerea inteligenței artificiale în procesele de producție, pentru a elimina locurile care nu mai prezintă interes pentru noua generație – și anume munca repetitivă.
Indiferent din ce familii provină tinerii, niciunul nu își dorește o muncă repetitivă, cum o făcea Charlie Chaplin în „Luminile orașului. Acele mișcări repetitive se fac tot mai mult de mașinării.
Pe de altă parte, creștem capacități și atunci numărul oamenilor [angajaţi] crește. Numărul este între 2.800 – 3.000. Credem că anul viitor prin următoarele investiții vom trece de 3.500 [de angajați – n. red.].
Green Report: Aveți operațiuni diferite de efectuat în cadrul punctelor de lucru. Cum se lucrează în cadrul acestora?
C. Damov: Zona de plastic, care este zonă de muncă continuă la cald – pentru că plasticul trebuie topit, extrudat și orice oprire înseamnă înghețarea plasticului și o grămadă de operațiuni – ne impune munca continuă 24 de ore, șapte zile pe săptămână. Practic, este fără oprire, la fel ca la oțelării.
La sticlă, se lucrează în trei schimburi, dar, numai șase zile pe săptămână. Duminica rămâne pentru puțină curățenie și pregătirea pentru săptămâna următoare.
Lucrul la electronice: pentru că noaptea nu este foarte bună perioadă de lucrat cu atenție cu echipamentele electronice, unde sunt foarte multe detalii, a rămas la două schimburi.
Green Report: La un moment dat, ați declarat că deșeurile, la începutul GreenGroup erau aduse din afara României. Care erau țările de unde se aduceau aceste reciclabile?
C. Damov: Deșeurile nu se aduceau în exclusivitate din afara României. Se duceau și din afara ei pentru a avea o cantitate justificabilă industrială. Ținta noastră a fost întotdeauna materialul din România, dar colectarea a fost făcută foarte slab – și aici mă refer, în special, la PET, pentru că el era cel mai valoros și ajunsese să coste mai mult și decât fierul vechi.
Materialul reciclabil autohton a cunoscut o creștere spectaculoasă a prețului și făceam importuri în special din țările europene, din zona balcanică, adică, Grecia, Bulgaria, Serbia, dar și pe mare am adus, inclusiv din Australia, din Kenya, din Mexic.
Au fost momente când cumpărăm ce se găsea pe piață. Era o piață în care erau puțin reciclatori și lumea alerga după ei să poată să-și înregistreze un succes în reciclare în țara lor.
Noi am dat pentru multe țări o soluție de reciclare confirmată și la un nivel care să satisfacă standardele cele mai înalte.
Green Report: Pe lângă plastic ce alte categorii de deșeuri mai importați la început?
C. Damov: Foarte puțin am importat deșeuri din echipamente electrice și electronice, dar acestea, din țările din jurul nostru. Mă refer la Moldova, la Ungaria, la Bulgaria și la Grecia, ei neavând capacități suficiente pentru a-și trata deșeurile de echipamente electrice și electronice, unele dintre ele fiind deșeuri periculoase.
Pot să spun că avem poate singură instalație de tratat becuri din zonă. Şi chiar dacă colectarea în țările din jurul nostru a început să crească, ei nu aveau o soluție industrială pentru tratare, și apelau la serviciile noastre.
Green Report: Ce se întâmplă cu materia prima extrasă din reciclarea DEE-urilor?
C. Damov: Noi, din echipamentele electrice și electronice, trimitem, ca materiale, circa 98% din greutatea echipamentului. Asta se face în două etape.
Prima etapă este aceea de dezmembrare și de obținere a materialelor pe care noi le putem obține prin metode mecanice în stare pură. Aici mă refer la metale, aluminiu, cupru, fie diferite aliaje și așa mai departe.
Și mai există o a doua etapă, pentru plăcile electronice, unde sunt foarte multe componente. Pentru ca acestea să poată să fie extrase, este nevoie de instalații de rafinare fracționată, la fel ca și într-o distilerie sau într-o rafinărie, în care se extrag diferite tipuri de fracții, la fel ele trebuie tratate. Nu există în România și nici noi nu avem o asemenea instalație. Este enorm de scumpă: vorbind de valori la peste 2-300 milioane de euro. Asemenea instalații se găsesc în țări precum Germania, Belgia, Franța. Acolo transmitem fracțiile din plăcile electronice. La final, ni se dă o listă a metalelor și a cantităților extrase, bază de calcul de facturare pentru noi.
Green Report: Din aceste materiale extrase din electronice, cât la sută rămâne în România și cât este exportată?
C. Damov: Depinde de tipul de material. Noi avem în momentul de față de la baterii mici până la aere condiționate sau tomografe. Este vorba de o plajă enormă.
Dacă vorbim de greutăți, cea mai mare parte rămâne în țară. Nu exportăm decât undeva sub 10%, restul fiind rezultatele procesării carcaselor în tot ce înseamnă metal, plastic din structura echipamentelor. Doar plăcile electronice, care sunt o mică fracție, merg la partea de rafinare.
Valori nu știm. Câteodată, plăcile pe care le exportăm s-ar putea să aibă valori apropiate de valorile pe care noi le obținem din materialele obținute din prima fază de dezmembrare și tratare.
Green Report: Din unele dintre acestea rezultă și materiale prețioase sau semiprețioase, ce se întâmplă cu acestea?
C. Damov: Ele în mod normal se găsesc în plăci, în modelboat, cum se numesc ele tehnic: acele plăci electronice pline cu microprocesoare cu circuite imprimate reintegrate.
Acolo găsim materiale. Bineînțeles pentru noi, aurul, argintul, platina reprezintă valori, dar să știți că sunt materiale mult mai scumpe decât aurul. Sunt metalele rare. Ele se găsesc acolo, în interior. Vorbim de indiu, vorbim deun element care se numește europiu și care se găsește în ecranul telefoanelor mobile. Este de zeci de ori mai scump decât aurul. Bineînțeles, se pune în cantități foarte mici.
Green Report: Există în România o piață de desfacere pentru metalurgia second-hand, unde să vindeți părțile reciclate?
C. Damov: Absolut totul se vinde în România și avem atât metalurgia neferoasă, cât și cea feroasă. Ei preiau de la noi, pentru că aceste metale din electronice sunt mult mai puțin contaminate decât cele luate din fiare vechi, cele strânse din demolări. Ele vin din aparatură care, practic, este îngrijită, nu a fost aruncată și, de regulă, metalele sunt foarte puțin oxidate sau contaminate.
Green Report: Nu ajungeți deloc să vindeți și în afara României astfel de materiale?
C. Damov: Foarte puțin, până la urmă. Chiar dacă vindem în țară pentru alte proceede, cuprul merge în afară, la rafinării specializate, noi nemaiavând în țară rafinării de cupru. Celelalte materiale, în general, rămân în industria română.
Green Report: În ce țări, mai exact ajunge cuprul?
C. Damov: În Germania, în special. Este o firmă colos care face acest lucruri pentru toată Europa.
Green Report: Ce anume din câte se reciclează merge spre industria de armament?
C. Damov: Aici nu avem date. După ce se rafinează de către cei care primesc părțile metalice de la noi, ei, în funcție de comenzi, gestionează. Probabil că aluminiu lingouri poate merge (sau nu), dacă acolo este o piață și dacă este la calitatea cerută. Dar dacă e să mă întrebați, proporția este infimă, din punctul nostru de vedere, aproape inexistentă, noi, de fapt, neavând o industrie de armament care să utilizeze materiale.
Industria de armament, pentru a nu avea defecțiuni de niciun fel, fiind o industrie cu risc foarte ridicat, preferă să folosească mai mult materiale virgine decât materiale reciclate.
Green Report: Deci puteți să-mi spuneţi care sunt cei mai mari clienți?
C. Damov: Vă pot da niște nume de clienți (…). Metalul, de exemplu, merge la o companie care face pulberi pentru industria aeronautică – se numește Hoeganaes și este în Buzău. Iar cuprul merge în Germania, la o companie care se numește Aurubis.
Green Report: Care este modelul dumneavoastră de business?
C. Damov: Modelul nostru de business este pur circular. Noi achiziționăm numai deșeuri, nu prelucrăm materii prime virgine, de extracție, ca să fie clar. Tot ce procesăm noi sunt 100% deșeuri.
La ieșire, noi scoatem materii prime pentru alte cicluri de producție sau chiar produse finite. Cum e în cazul plasticului: noi producem fibră sintetică, granule sau bandă de PET pentru legat ambalaje.
Green Report: Accesați fonduri publice?
C. Damov: Nu am accesat, pentru că ele au timp de implementare foarte lung, cu răspunsuri foarte lungi. În industria noastră, am preferat să mergem pe credite bancare, pentru că implementarea este mult mai rapidă.
Acum, una dintre probleme este viteza cu care tehnologiile se mișcă, iar dacă noi astăzi facem o aplicație, până când o punem o funcțiune în doi-trei ani, deja s-ar putea ca tehnologia să fi fost depășită. Atunci am preferat modul acesta de lucru.
Pe PNRR, am depus pentru niște instalații auxiliare pentru procesat fibre. Nu avem răspunsul, încă este în curs de elaborare. Dar dacă ne întrebați de istoric, foarte puține lucruri le-am făcut pe bază de fonduri nerambursabile – o instalație de tratare a apei, ceva la partea de spălare – dar nesemnificativ din tot capitalul investit.
Green Report: În ce țări accesează GreenGroup piețele de credit de carbon?
C. Damov: Până anul trecut, cred că eram unici pe piața europeană, generator de credite de carbon.
Suntem un proiect de succes pentru că noi am arătat o reducere de 70% al amprentei de dioxid de carbon în cazul fibrei sintetice.
Practic, noi avem o amprentă de 30% din cât este amprenta industriei. Şi cei 70% reducere au fost transformate în seturi anuale de certificate cu o perioadă de șapte ani fiind expuse și bătute pe platforma de la Geneva din Elveția, numită Gold Standard. Asta după ce [timp de] cinci ani am fost evaluați. A fost destul de dificil și laborios ca să trecem de toate întrebările și toate evaluările.
În momentul de față, este surprinzător să vezi că putem să vindem pe piața Franței, Spaniei, Marii Britanii, în special în Europa. De curând, încercăm și piețe din afara Europei, cum ar fi Coreea, Japonia, Taiwan. E clar că în Statele Unite nu este cazul, după ultimele manifestări ale Guvernului American.
Green Report: Cât de importante sunt aceste venituri pentru GreenGroup?
C. Damov: Orice venit este important. Este un venit suplimentar care ne ajută să facem investiții din zona cu risc mai mare, pentru că sunt niște venituri care nu au fost calculate inițial în business-plan și ele trebuie să fie folosite pentru dividende sau alte plăți, ele trebuie folosite numai pentru investiții în creșterea activității. E o condiționalitate venită de la Gold Standard. Sunt importante pentru că putem să facem diferite teste, proiecte pilot. Suma este undeva sub 1% din cifra noastră de afaceri, dar este importantă că vine ca și sumă netă din care noi putem să facem dezvoltări în linia întâi a industriilor.
Green Report: Ce aspecte legislative ar trebui să apară sau să fie dezvoltate pentru ca România să gestioneze mai eficient deșeurile?
C. Damov: E o întrebare care necesită o carte! În primul rând, prima modificare legislativă este să revizuim ce avem. Să punem legislația în acord, pentru că avem deja conflicte între diferite măsuri legislative.
Să facem o listă de termeni comuni pentru toate legile pentru că avem diferite operațiuni sau termene care au, în diferite legi, definiții diferite și asta încurcă foarte mult lucrurile.
Și ar trebui să eliminăm cât se poate intervenția statului în elaborarea unor măsuri care să intervină pe piață.
Pe viitor, e clar că noi suntem între a ne conforma cu directivele europene – și aici nu cred că e ceva de discutat pentru că asta se execută. Trebuie să le transpunem imediat! Regulamentele trebuie să le aplicăm imediat.
Da, România poate să aibă o legislație proprie peste aceste directive. Astăzi ne mulțumim doar să fim în urma lor, să tragem de timp. S-ar putea să avem și legislații care să țină și de o ambiție a statului român de a fi mai luat în vizor și în linia întâi, nu doar ca niște urmăritori la câțiva kilometri în urmă. Ca să fii plutonul întâi, îți trebuie niște măsuri îndrăznețe și o să dau un exemplu.
Datorită în exclusivitate mediului privat, în România, am reușit să impunem o lege, să o sugerăm și să fie adoptată de Parlament, o lege referitoare la repararea deșeurilor de echipamente electrice și electronice.
Un lucru care arată că suntem preocupați ca în loc de deșeu să avem un produs înainte de a-l distruge, să-l reparăm și să mai câștigăm uz ceea ce înseamnă un pas spre economia circulară. E nevoie de asemenea inițiative peste ceea ce este obligatoriu venit de la Bruxelles.
Green Report: De ce ați ales Buzăul pentru a porni GreenGroup?
C. Damov: În Buzău, inițial, gândirea era către Chimica Buzău, astăzi Romcarbon, unde era o unitate foarte mare. Are astăzi peste 70 de ani de existență, o fabrică venită din timpuri vechi, în care se proceseau mase plastice. GreenGroup a fost constituit inițial ca o investiție a Romcarbon ca acționar principal și prin transferuri de oameni de la Romcarbon.
Existau în zonă oameni pregătiți în domeniu și, totodată, Buzău este într-o zonă logistică foarte bună. Se poate ajunge fără să treci munții până la Iași, ajungi până la Constanța, până la București, trecând munții ajung imediat în Brașov.
Deci, din punct de vedere logistic, era un loc foarte bun, aș spune perfect, dar foarte bun pentru a te plasa să poți să ai un fel de supply chain [lanț de aprovizionare] foarte diversificat și foarte optimizat.
Green Report: Ce v-a inspirat în crearea unui business de reciclare atât de complex: cu mai multe țări, cu mai multe firme și mai multe tipuri de servicii și activități?
C. Damov: În momentul în care devii reciclator și te adresezi unui tip de material, piața vine către tine și-ți oferă și alte oportunități. Dacă ai la tine gena de reciclator poți să analizezi și poți să te diversifici pentru că unele fluxuri vin împreună.
Astăzi PET-ul vine cu sticla la un loc. Eu aș spune că diversificarea a fost făcută, în primul rând, pentru a satisface niște nevoi și a fi printre primii pe piață. Al doilea lucru, faptul că noi ne-am regionalizat a fost pentru că în acele țări nu exista industrie, iar noi importăm de acolo cantități mari de PET.
Există o regulă de aur a reciclării – proximitatea – adică să te situezi în imediata vecinătate, acolo unde sunt generate deșeurile. Atunci am considerat că în țările respective, după ce am analizat și a discutat cu autoritățile lor, era important de creat un centru de operare, de tratare și de reciclare local. Erau costuri tot mai mari pe transport și n-avea sens să importăm din Slovacia în România și să creștem aici în România numărul de fabrici, când era nevoie de ele acolo unde se genera.
NOTĂ: Constantin Damov face parte din panel-ul de experţi prezenţi joi, 10 aprilie, la ora 10, la Conferința Green Report „SGR. Eficiența sistemului și impactul asupra tuturor stakeholderilor”. Participarea este gratuită, iar locul este asigurat prin înregistrare AICI.
CITIŢI ŞI:
Invitație la Conferința Green Report: Experții analizează SGR
Reportaj pe drumul deșeurilor: tu știi unde ajunge gunoiul tău?
#GreenGroup #economiecirculara #reciclare #DEE-uri #sticla #PET #interviu #ConstantinDamov
