Brandurile mari din industria modei vorbesc tot mai puțin despre schimbările climatice când își anunță rezultatele financiare, deși legislația europeană – prin CSRD – le cere să analizeze impactul propriilor activități asupra mediului și să se pregătească pentru riscurile climatice.
În loc să explice cum sustenabilitatea influențează costurile, lanțurile de aprovizionare sau veniturile, cele mai multe companii preferă să se concentreze pe marketing, tehnologie și vânzări.
Experții avertizează că această lipsă de transparență poate costa scump pe termen lung.
Deși CSRD ar trebui să forțeze companiile să abordeze serios acest subiect, realitatea este că sustenabilitatea rămâne adesea doar o bifă în raportările corporative ale unor celebre branduri.
Ce (nu) se spune în rapoartele financiare
Schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai mari amenințări existențiale pentru industriile modei și frumuseții, însă acest aspect este rar menționat în rapoartele de prezentare a rezultatelor financiare. Brandurile internaționale de modă vorbesc despre investiții în marketing, inovație tehnologică, gestionarea stocurilor, dar nu despre riscurile climatice pentru materiile prime, costurile decarbonizării sau instrumentele de măsurare a progresului în sustenabilitate.
„Este clar că sustenabilitatea nu mai este cuvântul la modă de la începutul deceniului în cercurile corporative și financiare”, afirmă Lindsey Stewart, director de cercetare la Morningstar Sustainalytics, citată de Vogue Business.
„Mențiunile despre climă, sustenabilitate și ESG devin din ce în ce mai rare în rapoartele de câștiguri corporative”, a mai declarat Stewart.
Vogue Business a analizat rapoartele anuale privind câștigurile a 12 mari companii din modă și frumusețe: LVMH, Puig, L’Oréal, Kering, Moncler Group, Hermès, Prada Group, Ferragamo, Brunello Cucinelli, Hugo Boss, Ulta Beauty și Zegna Group.
Dintre acestea, nouă au menționat sustenabilitatea sau ESG. Doar două – Ferragamo și Zegna – au spus că sustenabilitatea rămâne o prioritate. Șapte au evidențiat realizări punctuale.
Puig a menționat validarea obiectivelor sale de către Science Based Targets Initiative (SBTi); L’Oréal a afirmat că 97% din energia site-urilor sale directe este regenerabilă; Kering a raportat o reducere cu 23% a emisiilor GES față de 2022; Prada a descris un plan pe trei ani pentru a înlocui materiile prime cu alternative cu impact mai mic.
Niciuna dintre aceste companii nu a făcut legătura între sustenabilitate și performanța financiară.
Trei companii (LVMH, Hugo Boss și Ulta Beauty) nu au menționat deloc sustenabilitatea în apelurile de câștiguri. LVMH și Hugo Boss au inclus informații în rapoartele anuale, iar Ulta Beauty a anunțat un raport ESG în aprilie.
Ce spune legislația și ce spune piața
Raportarea financiară a companiilor listate public este strict reglementată. În schimb, includerea informațiilor ESG în apelurile de câștiguri nu este obligatorie. CSRD (Directiva europeană privind raportarea sustenabilității corporative) introduce cerințe detaliate privind raportarea impacturilor asupra climei și riscurile legate de sustenabilitate, conform principiului dublei materialități.
CSRD impune companiilor să prezinte atât cum afectează activitatea lor clima, cât și cum schimbările climatice le afectează afacerile. Unele companii, precum Brunello Cucinelli, au separat raportul de sustenabilitate de raportul financiar. Alte companii (Moncler, Hugo Boss, Ferragamo) le-au integrat.
CSRD este completată de Directiva privind Diligența Corporativă în materie de Sustenabilitate (CSDDD), care obligă companiile mari să identifice și să gestioneze efectele negative asupra drepturilor omului și asupra mediului în lanțurile de aprovizionare. Totuși, Pachetul de Simplificare Omnibus al UE propune reducerea numărului de companii vizate cu 80% și limitarea indicatorilor de raportare la Nivelul 1, adică la partenerii direcți. Acest lucru va reduce capacitatea companiilor de a raporta impacturile reale și consecințele financiare ale acestora.
În Statele Unite, SEC (Securities and Exchange Commission – Comisia pentru Valori Mobiliare și Burse din Statele Unite ale Americii) a redus cerințele privind raportarea emisiilor și a riscurilor climatice, iar mai multe bănci au renunțat la angajamentele privind neutralitatea climatică din cauza presiunii politice.
Când lipsa legăturii dintre ESG și profit devine o problemă
Potrivit experților, companiile care nu reușesc să lege sustenabilitatea de performanța financiară riscă pierderi.
Amy Nelson-Bennett (Positive Luxury) afirmă, citată de Vogue Business: „Începem să vedem impactul schimbărilor climatice asupra lanțurilor de aprovizionare și acest lucru nu va face decât să se accelereze.”
Pe termen lung, sustenabilitatea poate însemna:
- costuri mai mici prin eficiență energetică,
- venituri noi prin produse sustenabile,
- mai multă loialitate din partea clienților,
- atragerea și păstrarea angajaților,
- identificarea și reducerea riscurilor de business.
„Investitorii tind să dorească reasigurarea că echipele de conducere ale companiilor au o supraveghere solidă asupra acestor probleme”, mai spune, la rândul ei, Stewart, director de cercetare la Morningstar Sustainalytics.
De ce companiile evită subiectul
Motivul principal invocat este teama de reacții negative din partea investitorilor. ESG este dificil de măsurat și rareori generează câștiguri imediate. Investițiile afectează adesea furnizorii, nu brandurile, și pot duce la dividende mai mici.
„Companiile au subliniat recent competențele în gestionarea costurilor operaționale, a datoriei și a lanțurilor de aprovizionare într-o perioadă de inflație ridicată, dobânzi mari și deglobalizare”, explică Stewart.
ESG nu este perceput ca un instrument de supraviețuire în actualul context economic.
Cine și cum măsoară impactul ESG
Patru companii au răspuns la întrebarea „Cum măsurați impactul eforturilor ESG asupra performanței financiare?”:
- Hugo Boss: a subliniat reducerea transportului aerian și eficiența energetică. „Aceste eforturi contribuie la standarde de calitate ridicate și securitatea resurselor.”
- Prada: investește în panouri fotovoltaice și sisteme de stocare. „Unele inițiative reduc costurile, altele nu aduc beneficii economice tangibile, precum tranziția la materiale cu impact redus.”
- L’Oréal: are o divizie internă de finanțe durabile și face parte din Value Balancing Alliance. „Performanța economică și exemplul social și de mediu merg mână în mână.”
- Ulta Beauty: ESG este „parte integrantă a performanței financiare pe termen lung” și contribuie la implicarea clienților, eficiență, retenția talentelor și valoarea brandului.
Ce recomandă experții
Alyssa Auberger (Baker McKenzie) spune că trebuie analizat clar „ce se întâmplă dacă nu faci nimic”. Este nevoie de:
- identificarea temelor ESG relevante,
- colaborare între sustenabilitate, IT și finanțe,
- planificare similară cu o strategie de produs,
- scenarii de risc pentru locații critice (ex: fabrici în zone cu cicloane).
Scopul: o integrare completă a ESG în strategie, raportare și investiții.
Când va deveni ESG un subiect serios în apelurile financiare?
„Singura modalitate prin care ESG va deveni o parte mai importantă a raportării este dacă apare o problemă concretă care afectează câștigurile sau prețul acțiunilor”, spune Adam Cochrane (Deutsche Bank), citat de Vogue Business.
Exemple: controverse privind condițiile de muncă sau materiale de origine incertă.
Cochrane crede că investitorii preferă „mai puține obiective ESG, dar actualizate mai regulat”.
Amy Nelson-Bennett adaugă: „Există o presiune imensă ca firmele să fie perfecte de mâine. Nu e realist. Dar trebuie să existe progres constant.”
Concluzie
CSRD nu este doar o cerință birocratică, ci un test de maturitate pentru industria modei. Într-o lume în care schimbările climatice afectează lanțuri de aprovizionare, resurse și vieți omenești, evitarea subiectului ESG devine o formă de cinism corporativ. Marile branduri aleg adesea să tacă atunci când e nevoie să spună ce fac – sau nu fac – pentru a reduce impactul asupra planetei. Cât timp sustenabilitatea rămâne un exercițiu de PR și nu un angajament economic real, consumatorii riscă să fie manipulați de aparențe și storytelling frumos împachetat.
Dar responsabilitatea nu aparține doar companiilor sau autorităților. Și consumatorii trebuie să privească dincolo de campaniile glossy și să întrebe ce se află în spatele etichetelor. Într-o eră a crizelor climatice, fiecare achiziție este și un gest politic. Alegerea între fast fashion și modă responsabilă nu mai este doar o chestiune de stil, ci una de poziționare etică și economică. Iar CSRD – dacă este aplicată cu rigurozitate și transparență – poate deveni instrumentul care separă greenwashing-ul de acțiunea autentică.
CITEȘTE ȘI:
Inteligența artificială îi ajută pe designerii de modă să fie sustenabili
