Un documentar ARTE despre cum imaginea „verde” a unui gigant global ascunde o realitate mult mai întunecată
Un brand de încredere, o poveste incomodă
Un copac este tăiat la fiecare două secunde. Documentarul „IKEA – Stăpânul pădurilor” difuzat de ARTE începe ca o investigație jurnalistică, dar se transformă rapid într-un thriller ecologic cu accente de dramă globală.
Sub logo-ul galben-albastru, care promite sustenabilitate, accesibilitate și design „eco-friendly”, se ascunde o realitate care lovește în plin: defrișări ilegale, exploatări netransparente și tăcerea complice a unor autorități locale.
Filmul pune reflectorul pe un actor economic colosal: IKEA, cel mai mare consumator de lemn din lume, care transformă anual în jur de 20 de milioane de metri cubi de lemn în mobilier ieftin și flat-pack (pachete plate).
Dacă această cifră nu spune destul, regizorii documentarului se asigură că imaginile cu păduri bătrâne puse la pământ în Europa de Est – inclusiv România – vorbesc de la sine.
România – pădurea din spatele fotoliului POÄNG
Una dintre cele mai șocante secvențe ale documentarului este cea filmată în România, unde camerele surprind zone întinse din Carpați afectate de tăieri masive. Deși oficial IKEA susține că utilizează lemn certificat FSC (Forest Stewardship Council), investigația dezvăluie că o parte din acest lemn provine din păduri naturale afectate de defrișări controversate.
Într-un demers care amintește de tacticile marilor companii petroliere, IKEA a început să cumpere păduri. Multe păduri. Astăzi, compania deține peste 280.000 de hectare de pădure la nivel global, din care aproximativ 50.000 în România – de cinci ori suprafața Parisului!
Ikea a devenit, astfel, cel mai mare proprietar privat de păduri din țară.
În loc să se limiteze la a achiziționa lemn, IKEA controlează acum sursa. În teorie, acest lucru ar putea însemna o mai bună trasabilitate. În practică, documentarul arată că transparența este aproape inexistentă, iar pădurile continuă să fie tăiate în ritm accelerat, inclusiv în zone unde trăiesc specii protejate.
Filmul face o legătură directă între IKEA și HS Timber (fostul Holzindustrie Schweighofer), companie deja asociată în trecut cu tăieri ilegale în România. Șocant este contrastul dintre imaginea corporatistă perfect lustruită a IKEA și tăcerile reci ale reprezentanților locali, care fie evită întrebările, fie invocă documente aparent în regulă.
România: laboratorul european al lemnului ieftin
România este una dintre țările în care IKEA își extrage o parte semnificativă din resurse. Filmul documentează tăieri masive, multe dintre ele realizate în zone sensibile ecologic, unde trăiesc urși, lupi, râși și alte specii aflate în pericol.
Până la jumătate din lemnul tăiat în România este de proveniență ilegală, spun activiștii de mediu. Iar cei care încearcă să apere pădurile o fac cu riscuri uriașe: șase pădurari au fost uciși de-a lungul anilor în confruntări cu rețelele ilegale de tăieri.
Gabi Păun și vocea pădurilor românești
Printre cei intervievați în film se numără și Gabi Păun, activist român și fondator al organizației Agent Green, cunoscut pentru investigațiile sub acoperire și pentru lupta sa neobosită împotriva tăierilor ilegale. Păun vorbește despre pericolul tăcerii și despre complicitatea autorităților care închid ochii la crimele ecologice.
El este cel care a documentat, pentru prima dată, legătura dintre marii retaileri internaționali și exploatările ilegale din România, aducând dovezi clare că lemnul din păduri virgine poate ajunge, sub eticheta FSC, direct pe rafturile magazinelor IKEA.
Greenwashing ambalat în carton reciclabil
IKEA se laudă cu strategii ambițioase de sustenabilitate: până în 2030, compania promite să devină neutră din punct de vedere climatic, captând la fel de mult CO₂ cât emite. Pe hârtie, pare revoluționar. Dar documentarul ridică o întrebare firească: cum poate un model de business bazat pe producție masivă, creștere economică și consum să fie cu adevărat „verde”?
Este aici un exemplu clasic de greenwashing – acea strategie în care o companie își cosmetizează imaginea ecologică fără să își schimbe substanțial practicile. Folosirea masivă a etichetei FSC, promovarea mobilierului refolosibil și reciclabil, precum și campaniile de împădurire nu reușesc să acopere realitatea dură:
pădurile naturale dispar, biodiversitatea e în declin, iar modelul IKEA rămâne unul extractiv.
O regie sobru-jurnalistică, cu impact emoțional
Regizorii folosesc o abordare clasică, sobrietatea jurnalistică fiind dublată de o construcție narativă eficientă. Cadrele cu drone ale pădurilor devastate alternează cu interviuri, documente și statistici, dar și cu fragmente emoționante în care localnici vorbesc despre pierderea peisajelor care le defineau identitatea.
Montajul este alert, tensionat, uneori claustrofobic – exact ca senzația pe care o ai când înțelegi că pădurile dispar în tăcere, fără să fie apărate.
FSC – o etichetă în criză de legitimitate
Unul dintre cele mai importante merite ale documentarului este că nu se oprește la a acuza IKEA, ci analizează și problema certificării. Forest Stewardship Council, sistemul internațional care ar trebui să garanteze că lemnul este recoltat responsabil, este prezentat ca un mecanism opac, cu prea puține controale reale și o relație de colaborare prea strânsă cu marile corporații.
Această temă ridică întrebări fundamentale:
ce înseamnă cu adevărat „sustenabil” într-un sistem economic bazat pe consum masiv?
Când o etichetă ecologică devine o simplă strategie de marketing?
Un documentar necesar și o concluzie incomodă
„IKEA – Stăpânul pădurilor” nu este un atac gratuit la adresa unui brand popular. Este o invitație la reflecție. Un documentar sobru, construit cu rigoare jurnalistică, care ne arată ce se află în spatele unor produse pe care le-am integrat în viața noastră fără prea multe întrebări.
Este și o provocare pentru România – o țară care, în ciuda statutului de „grânar al Europei”, își pierde comorile naturale în tăcere.
Pentru consumatorul obișnuit, filmul poate însemna o trezire. Pentru autorități, ar trebui să fie o oglindă. Iar pentru IKEA, poate, un început de asumare reală.
Recomandare Green Report:
Vizionați acest documentar nu doar ca spectatori, ci ca și drumeți, turiști, cetățeni.
Când cumpărăm mobilă „verde”, e timpul să ne întrebăm: a cui pădure a devenit măsuța noastră de cafea?
Disponibil gratuit pe ARTE.tv cu subtitrare în limba română
