România se pregătește să implementeze Planul Național de Achiziții Ecologice 2025-2030 (PNAE), un document care promite să schimbe modul în care sunt cheltuite fondurile publice.
Ideea este simplă: banii publici ar trebui să meargă doar către produse și servicii care respectă standarde ecologice stricte. Dar cât de pregătită este administrația pentru un astfel de pas?
În plus, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a anunțat că proiectul de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea planului a fost pus în dezbatere publică pe 23 decembrie, cu doar câteva zile înainte de Crăciun.
Momentul ales ridică semne de întrebare, fiind posibil ca documentul să fi trecut pe sub radarul ONG-urilor și altor actori interesați să transmită observații.
Anunțul este făcut în conformitate cu Legea privind transparenţa decizională, dar rămâne de văzut dacă timpul alocat consultărilor va fi suficient pentru un proces real de implicare publică.
Ce înseamnă achiziții ecologice?
În teorie, achizițiile ecologice (APE) înseamnă mai puține produse toxice, mai multă eficiență energetică și o economie care reciclează mai mult și consumă mai puțin. La nivel european, achizițiile publice însumează 14% din PIB, iar în România, procentul este puțin mai mic, 11% din PIB în 2022.
Cu alte cuvinte, administrația publică are o putere economică uriașă. Folosită corect, această forță poate transforma piețele și poate stimula inovația. Însă acest plan vine cu o serie de întrebări despre fezabilitate și voință politică.
Promisiuni vs. Realitate
Documentul prevede o tranziție treptată către achiziții verzi. De exemplu, până în 2026, cel puțin 30% din computerele, mobilierul și produsele de curățenie cumpărate de instituțiile publice ar trebui să fie ecologice. Procentul ar trebui să crească la 50% până în 2030.
Dar cine verifică dacă se respectă aceste ținte?
Ministerul Mediului (MMAP) va coordona procesul, în timp ce Agenția Națională pentru Achiziții Publice (ANAP) va monitoriza respectarea criteriilor.
De asemenea, Autoritatea pentru Digitalizare (ADR) trebuie să modernizeze sistemul electronic de achiziții publice (SEAP) pentru a urmări contractele.
Problema? România nu are o reputație solidă când vine vorba de digitalizare și monitorizare eficientă. Mai mult, instituțiile implicate vor trebui să colaboreze strâns, iar coordonarea interinstituțională s-a dovedit adesea complicată.
Bani publici, decizii politice
Dincolo de aspectele tehnice, PNAE este și un test politic pentru guvernul actual. Adoptarea acestui plan vine într-un context tensionat. Deși alegerile parlamentare s-au încheiat, urmează alegerile prezidențiale în primăvara acestui an, ceea ce ar putea duce la schimbări semnificative în structura executivului.
Programul de guvernare pare să fi fost realizat în grabă, iar implementarea sa efectivă ar putea fi afectată de incertitudinea politică din lunile următoare. În plus, dacă noul președinte va decide schimbarea guvernului, PNAE s-ar putea confrunta cu întârzieri sau chiar revizuiri.
Pe de altă parte, costurile inițiale mai mari pentru produse certificate ecologic pot genera tensiuni, mai ales în administrațiile locale, unde bugetele sunt deja restrânse.
În același timp, firmele mici și mijlocii ar putea fi dezavantajate de noile cerințe, care favorizează companiile mari, mai bine pregătite pentru certificări ecologice.
Ținte ambițioase, dar realiste?
Planul include categorii specifice de produse pentru care se vor aplica reguli ecologice, de la echipamente IT și mobilier, până la servicii de catering și curățenie. Procentajele sunt clare:
- 30% în 2026
- 40% în 2027
- 50% în 2028-2030
Totuși, întrebarea esențială este: sunt aceste ținte realiste? Deși cifrele par fezabile pe hârtie, procesul presupune schimbări radicale în modul în care se desfășoară achizițiile publice.
Autoritățile vor trebui să învețe să evalueze produsele nu doar după preț, ci și după impactul asupra mediului pe parcursul întregului lor ciclu de viață – de la producție până la eliminare. Pentru o administrație obișnuită cu achiziții rapide și simple, această schimbare ar putea fi complicată.
Provocări și întrebări deschise
- Formare profesională: Cine va instrui personalul din administrație pentru noile cerințe ecologice?
- Monitorizare și transparență: Va fi sistemul SEAP modernizat la timp pentru a urmări achizițiile ecologice?
- Presiuni financiare: Vor fi acceptate costurile inițiale mai mari sau vor apărea blocaje politice?
- Implementare locală: Cum se va aplica planul în zonele rurale sau în comunitățile cu resurse limitate?
Un pas necesar, dar dificil
PNAE 2025-2030 este, fără îndoială, un pas important către un viitor mai sustenabil. Dar succesul său va depinde de capacitatea administrației de a pune în aplicare reformele și de a depăși barierele birocratice.
În timp ce planul oferă o direcție clară, incertitudinile politice și nevoia de reformă administrativă ar putea întârzia aplicarea sa. Dezbaterea publică inițiată de Ministerul Mediului este o oportunitate de a influența forma finală a planului, dar rămâne de văzut dacă dialogul va aduce îmbunătățiri reale sau doar va marca o bifă formală pe agenda guvernamentală.
#PlanulNaționaldeAchizițiiEcologice #PNAE #achizitiiverzi #banipublici #achizitiipublice
