10 din 14 tsunami mai mari de 50 de metri care au avut loc în ultimul secol au fost produse de alunecări de teren din ghețarii montani, ca efect al încălzirii globale, arată un nou studiu care a analizat efectele unui astfel de fenomen natural de risc.
În octombrie 2015, o alunecare masivă de teren în fiordul Taan din Alaska a provocat un tsunami de 150 de metri, de trei ori mai înalt decât cel mai mare tsunami care a fost provocat de un cutremur, în 2004, și care a devastat Indonezia, Sri Lanka, India și Thailanda. Același tsunami a fost de patru ori mai mare decât cel din 2011 care a avariat centrala nucleară de la Fukushima.
Oamenii de știință avertizează că tsunami imense provocate de alunecările de teren sunt din ce în ce mai frecvente și ar putea fi un pericol tot mai mare în locuri precum Canada de Vest. Fenomenul este cauzat de schimbările climatice care topesc ghețarii.
„Un tsunami poate ajunge la sute de kilometri într-un fiord și poate afecta infrastructura și oamenii”, a declarat Michele Koppes, un profesor asociat de la Universitatea British Columbia.
„Oamenii de știință definesc un tsunami ca un val generat de o singură forță. De obicei, acea forță este un cutremur, dar uneori același efect îl au și alunecările de teren. Este ca atunci când arunci o piatră în apă: se formează inele de valuri în jurul locului unde a căzut piatra. Doar că, în cazul în care în locul pietrei alunecă 180 de milioane de tone de teren, cum s-a întâmplat în Fiordul Taan, valurile create pot fi uriașe”, explică cei de la cbc.ca.
A fost unul din cele mai puternice tsunami din ultimii 50 de ani, dar din fericire nu a fost nimeni martor. Oamenii care se aflau cel mai aproape nu erau în calea sa directă, ci în cel mai ferit loc din Golful Icy din Alaska, fără ca măcar să știe ce se întâmplă.
Studiul – publicat în Nature Scientific Reports – arată că din cele 14 tsunami din ultimul secol, care au fost mai mari de 50 de metri, doar unul a fost cauzat de un cutremur (din 2004, din Oceanul Indian). Cele mai multe au avut loc în zone neaccesibile și, din această cauză, efectele lor nu au fost documentate până acum.
Alunecarea de teren din fiordul Taan a fost atât de puternică, încât a fost detectată de senzorii de seism din Alaska. Colin Stark, un profesor de la Universitatea din Columbia, care studiază alunecările de teren, a văzut pe datele senzorului că evenimentul a avut loc într-o zonă unde Michele Koppes studia ghețarii de zeci de ani.
Koppes fusese acolo ultima dată în 1999, când dealurile erau acoperite de copaci și arbuști. Acum erau numai roci golașe, până la o altitudine de 193 metri deasupra mării.
„Tsunami a șters efectiv totul de pe acea suprafață”, a spus Koppes.
„În locurile unde copacii nu au fost spălați, erau trântiți la pământ. Uneori toți în aceeași direcție, în alte locuri după un anumit pattern, de spirală. Dar vorbim despre copaci gigantici”, a declarat cercetătorul Bretwood Higman.
Potrivit datelor colectate, schimbările climatice fac alunecările de teren și tsunami mai dese din cauză că destabilizează munții în trei feluri:
- Ghețarii care umpleau văile și care presau pe pereții acestora se topesc, lăsând pereții fără susținere.
- Permafrostul și gheața care țin pietrele la un loc se topesc.
- Când ghețarii se retrag și se topesc, generează cantități foarte mari de apă, ceea ce poate crea un tsunami.
Oamenii de știință speră ca descoperirile lor să îi ajute pe alții să identifice și să adune informații despre urmele lăsate de tsunami, precum și să prezică riscul unor evenimente viitoare în diferite părți ale lumii.
