Ghețarii din Alaska și Patagonia se topesc într-un ritm fără precedent din cauza schimbărilor climatice, contribuind la creșterea nivelului mării.
Agenția Spațială Europeană (ESA) a cartografiat în amănunt retragerea gheții din Patagonia, unde unii ghețari se topesc în cel mai rapid ritm din lume. ESA a dezvăluit că între 2011 și 2017, câmpurile de gheață aflate pe continentul sud-american s-au retras la o rată mai mare de 21 miliarde de tone metrice pe an, adăugând 0.06 milimetri la nivelul global al mării.
Luca Foresta, cercetător la Universitatea din Edinburgh, a declarat că gheața din Patagonia a înregistrat o subțiere la scară largă, în special în nordul regiunii, în perioada studiată.
„De exemplu, ghețarul Jorge Montt, care curge în ocean, s-a retras 2.5 kilometri și a pierdut în jur de 2.2 gigatone de gheață anual, iar ghețarul Upsala, care se termină la un lac, a pierdut 2.68 Gt pe an. În contrast, Pio XI, cel mai mare ghețar din America de Sud, a avansat și a acumulat masă la o rată de aproximativ 0.67 Gt pe an.”
Autorii studiului au atras atenția că topirea gheții din Patagonia a contribuit cu aproximativ 15% la pierderea totală de masă de la ghețari și calote glaciare în primul deceniu al acestui secol. Conform ESA, acest lucru se întâmplă pentru că temperaturile sunt relativ ridicate și ghețarii din regiune se termină de obicei în fiorduri și lacuri care accelerează topirea acestora și le grăbește alunecarea.
Oamenii de știință au obținut informațiile utilizând o tehnică nouă de procesare a datelor de la satelitul CryoSat, care monitorizează volumul gheții. Noua metodă oferă mai multe detalii privind schimbările gheții glaciare.
Încălzirea tropicelor afectează ghețarii din Alaska
În Alaska, creșterea temperaturilor a dus la topirea ghețarilor din Parcul Național Denali în cel mai rapid ritm din ultimii 400 de ani.
Cercetătorii americani de la Dartmouth College, Universitatea din Maine și Universitatea din New Hampshire au examinat carote de gheață obținute din vârful muntelui Hunter în iunie 2013. Carotele de gheață au oferit informații legate de temperaturi și condiții de climă de pe munte datând încă de la mijlocul secolulului al 17-lea. De exemplu, benzi întunecate de gheață fără bule de aer arată că gheața s-a topit în verile precedente înainte de a re-îngheța.
Oamenii de știință au descoperit că verile din regiune sunt cu cel puțin 2.2-3.6 grade Celsius mai calde acum decât verile din secolele 18, 19 și începutul secolului 20. În plus, temperaturile în creștere determină topirea a de 60 de ori mai multă zăpdadă de pe muntele Hunter decât la începutul Revoluției Industriale.
Cercetătorii cred că regiunea tropicală a Oceanului Pacific, care se încălzește din cauza emisiilor de gaze cu efect de seră, contribuie la topirea fără precedent a ghețarilor muntelui Hunter. Temperaturile crescute din tropice duc la presiuni atmosferice mai ridicate și mai multe zile însorite în lanțurile muntoase din Alaska, contribuind la o topire accentuată a ghețarilor în timpul verii.
