Ca tara membra UE, Romania are obligatia asumata de a colecta si recicla, anual, 80.000 de tone deseuri de echipamente electrice si electronice. Pentru asta platim, din aprilie 2007, binecunoscuta taxa verde, la achizitia oricarui produs electric si electronic. Pe hartie suna bine, in realitate sistemul este sub imperiul haosului total, iar rezultatul pe masura: in cele 16 luni de taxa verde s-au strans doar atatea deseuri cate ar fi trebuit sa se adune intr-o singura luna. Grosul deseurilor, unele dintre ele reale bombe toxice, zac in locuintele romanilor, ca bibelouri. In acest timp, banii stransi din taxa verde – circa 80 de milioane de lei (conform estimarii Gandul, statistica oficiala fiind pusa la secret de Ministerul Mediului) zac in conturile producatorilor, importatorilor si distribuitorilor de produse electrice – cei obligati de lege sa se ocupe de reciclarea deseurilor.
Anul trecut, in cele 8 luni taxate s-au colectat mai putin de 2.000 de tone deseuri electrice din necesarul de 40.000 – adica, doar 5%. Tinta asumata de Romania in fata Uniunii Europene este de 4 kg deseuri electrice colectate si reciclate / cap de locuitor in 2008, respectiv circa 80.000 de tone. "Situatia nu e albastra, e de-a dreptul neagra!", admite ministrul Mediului, Attila Korodi. "Asa nu mai merge! Sper ca in 2-3 luni sa adoptam o hotarare de Guvern prin care sa obligam firmele din industria de profil sa colecteze si sa recicleze un anume procent din volumul vandut de produse electrice si electronice".
La ora actuala, Eco Tic, cea mai importanta organizatie patronala acreditata de Guvern pentru gestionarea taxei verzi, raporteaza 3.000 de tone de deseuri colectate in 2008. "Nu stim exact ce fac ceilalti, pentru ca nu exista date oficiale. E posibil ca, pana la sfarsitul anului, sa se colecteze, cu totul, 10.000 de tone de deseuri electrice. Oricum, tinta Romaniei va trebui revizuita", spune Valentin Negoita, presedintele Eco Tic.
Taxa verde nu este o taxa "de stat", impusa de Guvern, ci este stabilita de producatorii, importatorii si distribuitorii produselor electrice si electronice, prin intermediul celor 4 organizatii patronale care s-au constituit in scopul gestionarii deseurilor electrice: Eco Tic, Environ, RoRec-Ceced si Recolamp.
Teoretic, sumele rezultate din aplicarea taxei verzi ar trebui sa ajunga la colectorii si reciclatorii deseurilor electrice. Practic, cea mai mare parte a zecilor de milioane adunate de cele 4 organizatii patronale zac in conturile lor: "Legea nu spune cand trebuie cheltuite aceste sume. O vom putea face in anii urmatori, pana in 2013, cand taxa verde va dispare", sustine presedintele Eco Tic.
Oficial, statistica nu e oficiala
Exista peste 100 de tipuri de produse electrice si electronice, grupate in 71 de categorii, in functie de nivelul taxei verzi aplicate. Valoarea taxei verzi difera, in general, in functie de gabaritul produsului respectiv, minima fiind 1,19 lei (pentru telefoanele mobile, de pilda), maxima de 37 de lei (pentru frigiderele cu capacitatea de peste 250 de litri). Statistica oficiala a vanzarilor acestor produse, respectiv a sumei colectate drept taxa verde, exista la Ministerul Mediului, dar acesta refuza sa o dea publicitatii. Dupa discutia cu ministrul Korodi, am fost contactati de consiliera acestuia, d-na Teodora Belciu, care a exprimat scuze pentru raspunsul primit de Gandul din partea biroului de presa al ministerului. D-na Belciu ne-a promis ca va reveni cu datele solicitate, dar acest lucru nu s-a intamplat.
Conform adresei oficiale a Ministerului Mediului catre Gandul, verificarea modului in care este gestionata problema deseurilor electrice revine… organelor de control fiscal. Garda Financiara nu a efectuat, pana in prezent, nici un control referitor la taxa verde. "Avem atatea pe cap… nici nu stiam ca si problema asta e la noi. Acum, daca mi-ati atras atentia, o sa vedem ce putem face in toamna asta", spune Adrian Cucu, seful Garzii Financiare.
80 de milioane stransi din taxa
Intre europeni, cei mai mari consumatori de produse electrice si electronice sunt belgienii, cu 26 kg/cap de locuitor/an. Romania se apropie de cifra de 10 kg/cap de locuitor. Totusi, marea majoritate a romanilor achizitioneaza macar un produs electric sau electronic in decursul unui an. Prin urmare, considerand un minim de 1 milion de produse produse electrice vandute lunar si o medie a taxei verzi de 5 lei/ bucata produs electric rezulta ca, in decursul celor 16 luni de cand s-a instituit taxa verde, s-au strans circa 80 de milioane de lei. "E o estimare "din avion", dar e posibil sa fie corecta", admite presedintele Eco Tic.
In tarile din Vestul Europei, cu traditie in gestionarea deseurilor electrice, exista zile prestabilite, in fiecare luna sau chiar saptamana, in care cetatenii le pot scoate in fata locuintelor, acestea fiind colectate separat de restul deseurilor. La noi, aceasta procedura (scoaterea deseurilor electrice "la strada") este sanctionata cu amenda de 500-5.000 de lei. Se poate scapa de un deseu electric prin transportul acestuia, pe propria cheltuiala, la unul din punctele de colectare (exista 5 in Bucuresti) sau la achizitionarea unui produs complementar, vanzatorul avand obligatia preluarii produsului invechit, la care cumparatorul e dispus sa renunte.
Riscuri ascunse
Deseurile electrice contin componente potential foarte periculoase pentru sanatatea umana (plumb, mercur, litiu etc.), a caror toxicitate se manifesta chiar si zeci de ani dupa momentul expunerii. Chiar si popularele console de jocuri de ultima generatie Xbox 360 de la Microsoft, PlayStation 3 de la Sony si Wii de la Nintendo contin substante toxice, precum bromina, esterii ftalati, beriliul sau PVC (policlorura de vinil). Bromina si compusii derivati sunt folositi ca substante ignifuge, dar sunt periculosi pentru mediu atunci cand consolele devin deseuri.
Esterii ftalati, folositi de obicei in izolatia cablurilor, afecteaza dezvoltarea sexuala la mamifere, inclusiv la oameni, in special la barbati. Fumul produs prin arderea beriliului din contactele electrice duce la imbolnavirea plamanilor. Deseurile PVC sunt, de asemenea, foarte toxice, nefiind biodegradabile. Reciclarea este foarte complicata si multe tari prefera exportul masiv al deseurilor electrice catre tarile lumii a treia, unde sunt demontate, iar componentele reintegrate in produse "noi".
