Lipsit de presiunea a miliarde de tone de gheata, solul se inalta si se extinde, astfel ca marea se retrage
Raurile se umplu de sedimente, ceea ce impiedica somonii sa se intoarca in apele dulci in care se inmultesc si face imposibila navigatia
Daca in tari precum Olanda sau Bangladesh o crestere cat de mica a temperaturii atmosferice se resimte in cresterea ingrijoratoare a nivelului marii, in Alaska si Groenlanda incalzirea are un efect contrar. Lipsit de presiunea a miliarde de tone de gheata, solul se inalta si se extinde, astfel ca marea se retrage si peisajul sufera transformari dramatice de la un an la altul.
In Alaska, vecinii au inceput sa-si dispute terenuri care, cu nici 50 de ani in urma, erau sub ape, dar acum sunt suficient de indepartate de mare, incat sa suporte constructii, relateaza The New York Times. Proprietatile imobiliare se extind aproape vazand cu ochii, caci pamantul inainteaza inspre mare cu peste 7 cm pe an, sustin localnicii, iar autoritatea americana in domeniul studiilor geologice US Geological Survey (USGS) confirma observatiile lor.
Dincolo de micile dispute de ordin juridic provocate de inaintarea uscatului, viteza cu care se retrag ghetarii – cu peste noua metri pe an in apropiere de Juneau, capitala statului Alaska – ridica probleme mult mai grave. Daca scade nivelul marii, scade si nivelul apelor curgatoare. Albiile se transforma in mlastini, in timp ce zonele mlastinoase ajung sa se usuce pur si simplu.
Pamant mai mult, dar mai sarac
Suprafata uscatului creste din trei motive. In primul rand, eliberat de sub greutatea ghetii, solul se comporta ca o canapea de pe care tocmai s-a ridicat un om corpolent. Pentru cateva secunde, canapeaua pastreaza urma unei „adancituri”, dar ulterior se inalta. Apoi, USGS considera ca Alaska se extinde si ca urmare a presiunii cu care placa tectonica a Pacificului apasa sub cea nord-americana. In fine, pe santurile sapate in stanca, de unde s-au retras ghetarii, curg inspre coasta milioane de tone de aluviuni. Pamantul devine „mai mult”, dar nicidecum mai bogat, caci depunerile distrug habitatul specific a nenumarate specii care traiau in cursurile de apa dulce sau in mlastini. Treptat, solul capata o calitate destul de buna pentru ca padurile de conifere sa se extinda, dar plantele si animalele care traiau intr-un mediu umed nu mai pot supravietui.
Mai mult, din pricina incarcarii cu aluviuni, canalele nu mai pot fi navigate. Or, in Alaska exista prea putine drumuri si apele sunt principalele cai de transport – fie ca este vorba de salupe, barci de pescari, vaporase sau de folosirea apelor pentru gazduirea hidroavioanelor.
Industria piscicola, amenintata
Desi unii locuitori din Alaska se bucura ca li s-au intins proprietatile inspre mare – cu mai bine de o mila (1,6 km) in cazul unei familii – pescarii si crescatorii de somon sunt disperati. Somonii nu mai au cum sa ajunga din ocean in apele dulci unde se inmultesc. In ultimii 200 de ani, coastele Alaskai s-au inaltat, in medie, cu 9 metri, astfel ca somonii au acces la tot mai putine lagune unde apa sarata a Pacificului se intalneste cu apa dulce scursa din ghetari.
