De pe puntea vasului de cercetare Weatherbird II, o companie californiana vrea sa demonstreze o teorie controversata potrivit careia praful de fier aruncat in ocean poate produce plancton suficient pentru a salva Pamantul.
Misiunea Planktos Corp este de a cerceta daca „plantarea fierului” sau „imbogatirea cu fier” poate cataliza cresterea algelor microscopice care vor absorbi, ulterior carbonul din atmosfera.
Daca cercetarea va fi un succes, Plankton vrea sa faca bani din fertilizarea oceanului, masurand carbonul absorbit de plancton si prin vanzarea certificatelor de carbon, ridicand pietele mondiale de carbon.
Weatherbird II a plecat in misiune din Florida, luna aceasta, cauzand consternare in randul oamenilor de stiinta si a ecologistilor, care considera ca teoria nu a fost testata suficient pentru a o aplica la o scara asa larga.
Oceanografii, care nu au fost expusi la motive economice precum colegii lor din domeniul farmaceutic, se arata ingrijorati fata de obiectivul companiei de a face bani din combaterea incalzirii globale.
Insa compania sustine ca este interesata de binele facut de „imbogatirea cu fier” si anume absorbirea dioxidului de carbon din atmosfera, unul dintre cele mai daunatoare gaze cu efect de sera invinovatit pentru incalzirea globala, la fel cum actioneaza padurile tropicale la suprafata pamantului pentru sanatatea planetei.
„Am putea chiar sa salvam planeta de ravagiile combustibililor fosili”, a declarat Russ George, directorul executive al Plankton.
Fierul ca vitamina
Teoria „imbogatirii cu fier” a aparut acum 25 de ani. Potrivit acesteia, fierul actioneaza ca o vitamina, ajutand plantele sa absoarba nutrienti, sustin oceanografii. Teoria a fost tratata ca o gluma, dar a castigat aderenti, in timp.
Emergenta pietelor de certificate de carbon, mai ales in Europa, in cadrul carora poluatorii pot cumpara certificate de emisii de la tari si companii care planteaza paduri, au dat teoriei alura comerciala.
Pe langa Plankton, compania Climos din Silicon Valley vrea sa continue „imbogatirea cu fier”.
Planktos intentioneaza sa „planteze” o bucata de ocean, cu un diametru intre 30 si 60 de mile, cu o cantitate intre 50 si 100 de tone metrice de minereu de fier intr-o arie la 200 de mile la vest de Insulele Galapagos, unul dintre ecosistemele unice ale lumii.
Misiunea Weatherbird II a fost intarziata luni de zile din cauza sosirii cu intarziere a echipamentul high-tech si este planuita in secret. Russ George a declarat ca nu poate dezvalui detaliile misiunii din cauza amenintarilor din partea grupurilor ecologiste radicale de a opri misiunea.
Sea Shepherd Conservation Society, organizatia ecologista care se ocupa de protejarea Insulelor Galapagos a promis ca va opri compania. Ecologistii se tem ca testele vor avea efecte secundare si ca vor periclita insulele care au servit ca inspiratie pentru teoria evolutiei a lui Charles Darwin.
Cadrul legal este ambiguu
Cadrul legal al „imbogatirii cu fier” este, de asemenea, neclar. Oamenii de stiinta care consiliaza tarile semnatare ale Conventiei de la Londra asupra Deversarilor din 1972 si-au exprimat ingrijorarea referitoare la misiunea Plankton si este de asteptat ca acestia sa elaboreze reguli pentru „imbunatatirea cu fier”.
Agentia pentru Protectia Mediului din Statele Unite impartaseste ingrijorarea dar a fost asigurata de catre Plankton ca nu se va folosi un vas cu steagul SUA.
„In acest stadiu in care companiile se concentreaza pe comercializare nu este de ajutor”, a declarat David Santillo, om de stiinta reprezentand organizatia internationala Greenpeace. „Cred ca din stiinta din ultimii 15 ani stim suficient cat sa spunem „nu face asta!””, a adaugat acesta.
In ciuda controverselor, chiar si scepticii sutn de acord ca trebuie facut ceva pentru combaterea incalzirii globale si ca reducerea nivelului de poluare nu mai este suficient.
Foto: Reuters
