Cu aproape două decenii în urmă, cercetătorii români avertizau asupra unui risc geologic major: infiltrarea apelor de suprafață în Salina Praid – una dintre cele mai vechi și mai vizitate mine de sare din România. Studiul publicat în 2007 oferea o diagnoză completă și soluții tehnice clare.
Dar avertismentele au fost ignorate. Iar ceea ce părea atunci un scenariu de laborator astăzi a devenit realitate, cu consecințe grave pentru siguranța structurală a salinei și a comunității locale.
Într-o țară obișnuită să reacționeze abia după ce apare o criză, Salina Praid devine un studiu de caz despre ceea ce înseamnă ignoranța instituționalizată față de avertismentele științifice.
Studiul realizat în 2007 de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Metale și Resurse Radioactive (INCDMRR) demonstra, prin metode cantitative și simulări geofizice, că masivul de sare este vulnerabil la infiltrarea apelor de suprafață, în special dinspre pârâul Corund.
Cu alte cuvinte: se știa, se măsurase, se recomandase. Dar nu s-a intervenit.
Cercetarea științifică din 2007: fundament empiric, nu ipoteze
Lucrarea intitulată Addressing the Risk of Surface Water Intrusion in Old Romanian Salt Mines a fost prezentată în cadrul unei conferințe internaționale organizate de International Mine Water Association (IMWA) și se concentrează pe Salina Praid, unul dintre cele mai mari și vechi zăcăminte de sare din România.
Scopul principal a fost identificarea și cuantificarea riscurilor generate de pătrunderea apelor de suprafață în galeriile miniere abandonate, o problemă cu implicații geotehnice, economice și de siguranță publică.
Ceea ce diferențiază acest studiu de o simplă investigație de teren este complexitatea metodologică. Cercetătorii au aplicat metode de „tomografie electrică” (n.r. – ERT – Electrical Resistivity Tomography, adică Tomografie de Rezistivitate Electrică – o metodă geofizică modernă, folosită pentru a „vedea” sub pământ, fără a săpa sau fora), o tehnică geofizică care permite vizualizarea rezistenței electrice a solului, indicând astfel prezența apei în zonele subterane.
În paralel, au fost efectuate campanii de eșantionare și analiză chimică a apei, cu focus pe nivelul de cloruri și sodiu — markeri esențiali ai dizolvării sării.
Rezultatele au fost apoi introduse într-un model decizional original, denumit DKRControl, care integrează parametri geologici, hidrologici și istorici pentru a simula scenarii de risc.
Acest model permite o estimare spațială și temporală a pericolului, oferind un instrument de planificare bazat pe știință, nu pe intuiție.
Halitul și apa: o relație geologică incompatibilă
Unul dintre cele mai importante concepte explicate în lucrare este relația directă între compoziția geologică a zăcământului și vulnerabilitatea sa structurală.
Halitul (NaCl), componenta principală a masivului de sare, este extrem de solubil în apă. În prezența apei, procesul de dizolvare este rapid, ceea ce duce la pierderi de masă și, în timp, la instabilitate structurală — manifestată prin prăbușiri, tasări ale terenului sau chiar formarea de doline (n.r. – o adâncitură specifică zonelor carstice, formată în general prin dizolvarea rocilor solubile – cum sarea – de către apa de infiltrație).
Studiul avertizează că infiltrațiile din surse naturale — în special pârâul Corund — sau din acumulări provenite din precipitații, pot pătrunde prin vechile lucrări miniere, multe dintre ele abandonate și neizolate. Aceste galerii funcționează ca adevărate canale subterane pentru apă, creând zone de dizolvare progresivă în masa de sare.
Datele empirice confirmă riscul: cloruri, sodiu, conductivitate
Campaniile de monitorizare au arătat valori ridicate de cloruri (Cl⁻) și sodiu (Na⁺) în apele colectate din interiorul salinei, comparativ cu cele de la suprafață.
De exemplu, probele din zona puțului Josif au indicat o concentrație crescută de săruri, ceea ce sugerează o interacțiune activă între masivul de sare și apa infiltrată. Acest lucru nu este doar un simptom, ci o confirmare a dizolvării active a halitului — proces ce poate evolua către destabilizarea galeriilor.
Un alt indicator relevant este conductivitatea electrică a apei, care a depășit niveluri care indică un conținut extrem de ridicat de săruri dizolvate. Aceste date coroborate cu imaginile geofizice din ERT au confirmat prezența zonelor umede sau saturate în imediata vecinătate a galeriilor vechi.
Soluții științifice concrete, ignorate administrativ
Raportul propune o serie de măsuri clare, fezabile și cuantificabile, care ar fi putut fi implementate în timp pentru prevenirea unui eventual dezastru:
-
Realizarea unui sistem permanent de monitorizare geoelectrică și hidrochimică, cu senzori instalați în punctele vulnerabile;
-
Devierea cursului pârâului Corund prin lucrări de regularizare, pentru a elimina contactul direct cu zăcământul;
-
Închiderea și impermeabilizarea lucrărilor miniere vechi, inclusiv prin injectare de materiale inertizante;
-
Utilizarea modelului DKRControl pentru prognoză și management al riscului în timp real;
-
Implementarea unei infrastructuri de drenaj și pompare a apei din zonele critice.
Toate aceste intervenții se bazau pe date concrete, modelări geofizice și evaluări de risc multi-parametrice. Ele nu erau simple recomandări generale, ci un plan de acțiune științific, etapizat și adaptabil.
Un trecut minier nerezolvat: istoria exploatării devine vulnerabilitate
Salina Praid are o istorie de peste două secole de exploatare. Încă din secolul al XVIII-lea, zăcământul a fost valorificat prin metode care, deși funcționale în epocă, nu respectau criteriile de izolare geotehnică moderne.
Multe dintre galeriile exploatate între 1780 și 1900 au fost ulterior abandonate, fără lucrări de închidere controlată. Aceste spații, astăzi inaccesibile și în afara circuitului de monitorizare, au devenit veritabile „puncte oarbe” pentru infiltrații.
Mai mult, poziția topografică a salinei în raport cu rețeaua hidrografică și structura morfologică a reliefului (format din strate argiloase, pânze freatice instabile și zone de acumulare) favorizează drenajul apelor de suprafață spre zonele subterane vulnerabile.
