Localnicii spun ca numarul animalelor a scazut la o treime fata de cel din urma cu 20 de ani.
In satele din Tara Lapusului din Maramures, dar si in zona Codru si pe Valea Izei puteai vedea odinioara la tot pasul uriasii bivoli negri, aparent fiorosi, insa crescuti cu mare drag de sateni.
De-a lungul timpului, numarul lor a scazut considerabil, dar turistul amator de senzatia unei calatorii prin stepa inca ii mai poate zari prin apropierea satelor Grosii Tiblesului, Suciu si Lapus.
Siesta la „piscina” naturala, plina de namol
Pe pasunile de unde se vad crestele muntilor imbratisate de nori pufosi si albi, turmele de bivoli sunt pazite de pastori cu parul incaruntit si fete brazdate de riduri. Asta pentru ca vremurile nu sunt prea favorabile crescatorilor de bivoli, iar autoritatile locale cred ca nici macar turismul nu va aduce o raza de lumina.
„Vara ii greu, ca-i prea cald si nu-i niciun pic de apa. Nu da Dumnezeu, pasunea seaca. Macar o adapatoare, ceva… O facut maluri inalte la rau, regularizare, acuma nici nu pot mere animalele sa se adape, numa pa rand”, spune Dochia Sava, o localnica din Grosii Tiblesului.
Incet-incet, oamenii renunta sa mai creasca bivoli, si asta se vede cu ochiul liber: o turma de 256 de animale cuprinde deja aproape un numar egal de vaci si de bivoli. „Nu mai merita bivolii, oamenii mai tin unul, pentru ei. Mai sunt si sateni care au 3-4 bivoli, da’ tot mai putini”, povestes te pastorul Teodor Mara.
Din primavara pana toamna tarziu, pastorii umbla zi-lumina cu bivolii de-a lungul si de-a latul pasunii. Singurul moment de respiro este atunci cand bivolii se indreapta catre „piscine”, baltile pline cu namol, unde-si fac siesta.
Pe pasune, fiecare stalp de tensiune e infasurat cu sarma ghimpata, pana pe la inaltimea de un metru si jumatate. „Pentru animale o pus sarma, ca se freaca bivolii si tot dau jos cate-un stalp”, spune zambind Dochia Sava.
Locuitorii din Tara Lapusului vorbesc cu mare drag despre bivoli si, mai ales cei mai in varsta, au tot felul de istorioare hazlii legate de aceste animale. „O fost si 100 de bivoli in fiecare sat, da’ nu cred ca mai is 10. S-apoi, le-o luat munca tractoarele, da’ tractoru’…, sa ma iertati, nu sa balega la marginea holdei. Apoi, bivolii se mai si infurie si de-aia le-am pus botnita. I-o filmat un turist olandez si, pa cand le-o dat cu lumina- n ochi, s-o spariet si o tabarat pa el”, povesteste cu un zambet sugubat Dumitru Gheorghe, un barbat trecut de 60 de ani.
„In zona umbla traficantii de animale din Bistrita”
Nicolaie Burzo, primarul comunei Grosii Tiblesului, nu vede un viitor roz pentru bivoli, nici macar ca atractii turistice. „A scazut mult efectivul, daca anul trecut castigau pastorii opt milioane, acum abia sase. Nici 35% din cati bivoli au fost in 1989 nu mai sunt. Avem 150, au fost peste 800. Terenul e nefolosit, inainte urcau cu bivolii la munte. Acum pasunile alpine de sub Tibles sunt parasite, nelucrate. In plus, in zona umbla traficanti de animale din Bistrita, asa-zisii tuseri, care le cumpara oamenilor bivolii”, conchide primarul Burzo.
