Calin Hera: "Ecologismul e un culoar tentant. Argument pentru visatori: se pot face multe lucruri cu adevarat bune. Argument pentru pragmatici: se invart bani frumosi. "
Daca aduni voturile obtinute la alegerile europarlamentare de ultimele cinci partide, observi ca abia sunt cu foarte putin mai multe decat voturile invalide.
Partidul Verde a obtinut cel mai prost scor: abia 19.820 de voturi. Potrivit unui raport al Curtii de Conturi, aceasta formatiune n-a declarat ca ar fi primit vreun leu sponsorizare sau ca ar fi produs vreun material publicitar. E foarte plauzibil.
In realitate, impresia este ca nici macar cei aproape douazeci de mii de votanti ai verzilor n-au auzit de acest partid, iar de faptele lui nici atat. Cunosc doi oameni care au votat cu verzii, dar numai din fronda fata de „granzii” politicii romanesti care ii dezamagesc constant. Ce inseamna asta? Pe de o parte, ca verzii reprezinta cel mult o pata de culoare in ecuatia politicii din Romania. Pe de alta parte, ca e loc pe acest culoar pe care, practic, nu exista nimeni.
E un culoar tentant. Argument pentru visatori: se pot face multe lucruri cu adevarat bune. Argument pentru pragmatici: se invart bani frumosi. In Parlamentul European, grupul verzilor, cu cei 42 de deputati ai sai, e al cincilea ca importanta. Cei mai multi eurodeputati ecologisti, 13, vin din Germania, tara in care verzii au aparut ca o supapa intre gigantii crestin-democrati, respectiv social-democrati, si au decis, nu o data, majoritatea parlamentara. Acesta e un argument interesant si pentru papusari.
La noi, de la Dolphi Drimer si Marcian Bleahu incoace, niciun politician ecologist n-a mai iesit, cat de cat, in evidenta. Iar acum, jale. (Sa recunoastem, exista cateva ONG-uri care se manifesta cat de cat coerent. Iar atunci cand exista o campanie buna, pe o problema reala, aceasta poate avea succes. Proiectul Rosia Montana a fost oprit, orice s-ar spune, de ecologisti. Un alt argument ca se poate, ca e loc.)
Dar la ce e buna o miscare ecologista cat de cat decenta in Romania?
In primul rand, pentru ca poluarea, prostul gust si lipsa de civilizatie se afla printre durerile mari ale Romaniei; toata lumea vorbeste despre ele ca despre o fatalitate. In al doilea rand, pentru ca in lipsa unei voci coerente exista doua pericole: a) discursul ecologist e ocazional, diluat si nebagat in seama sau b) e confiscat de politicieni ipocriti pe care nu-i intereseaza rezolvarea unor probleme, ci doar obtinerea de capital electoral (daca si cand e rost de asa ceva).
De ce n-am avut pana acum un partid verde puternic? Pentru ca, in goana pentru cresterea economica, am reactionat la probleme ecologice numai atunci cand s-a intamplat sa treaca vreun oficial prin Copsa Mica sau cand s-a intamplat sa coboare rauri de cianuri catre Tisa ungureasca. Pentru ca ne conducem prea mult dupa principiul „dupa noi, potopul” si suntem prea preocupati sa dam un tun azi fara a ne mai gandi unde vom respira maine. Pentru ca dam o jumatate de milion de euro ca sa locuim intr-o vila inghesuita in Pipera, indaratul unor ulite desfundate. Pentru ca abia asteptam sa iesim la iarba verde, iar in urma noastra raman gunoaie. Pentru ca stam, zilnic, ore in sir in trafic, claxonand nervos, pentru ca, vorba Ioanei Lupea, Bucurestiul e un oras al masinilor, nu al oamenilor.
Sa ne intelegem: ecologistii nu sunt niste sfinti nicaieri in lume. In multe cazuri, finantarile sunt dubioase, iar in spatele lor se ascund interese mult mai lumesti decat salvarea planetei sau a vreunui munte ori parc. Dar sunt de preferat niste „galagiosi”, pe care macar stii de unde sa-i iei, sa-i cauti si sa-i chemi, decat niste anonimi plictisitori, fara vana, care nici macar nu exista, desi treaba ar avea, berechet.
Pentru mai multe informatii vziteaza Evenimentul zilei
