Am trăit zeci de ani în paradigma „cumpără, folosește, aruncă”. Produsele erau făcute să dureze puțin, iar ideea de a repara sau refolosi părea desuetă. Astăzi, însă, Uniunea Europeană vine cu o schimbare radicală de direcție. Prin noul Regulament privind ecodesignul pentru produse sustenabile (ESPR) și instrumentul complementar numit Pașaport Digital al Produsului (DPP), Bruxelles-ul cere nu doar produse mai „verzi”, ci o întreagă redefinire a ciclului de viață al obiectelor.
Este o schimbare de fond – care ne privește pe toți: producători, comercianți, consumatori, autorități. Nu este doar o reglementare de mediu. Este o viziune despre cum ar trebui să arate economia viitorului.
O revoluție care începe cu designul
ESPR se aplică, pentru prima dată, unei game aproape universale de produse: de la textile, mobilă, anvelope, până la echipamente electrice și materiale industriale precum oțelul sau aluminiul. În esență, reglementarea cere ca produsele să fie gândite încă de la început pentru a fi durabile, reparabile, reutilizabile și reciclabile. În plus, producătorii vor trebui să elimine substanțele periculoase, să evite distrugerea stocurilor nevândute și să crească proporția materialelor reciclate.
Așa cum a spus recent un oficial european:
„Trebuie să încetăm să mai facem produse care ajung la gunoi înainte de a-și fi îndeplinit potențialul. Economia circulară începe cu designul.”
Din perspectiva mea, este una dintre cele mai lucide observații făcute despre consumul actual.
Pașaportul digital – transparență și trasabilitate
Nou introdusul Digital Product Passport este, în fond, o „carte de identitate” digitală a produsului. Acolo vom putea găsi, printr-un simplu cod QR, informații despre:
- materialele utilizate,
- durata de viață estimată,
- modul de reparație și reciclare,
- amprenta de carbon,
- dar și datele de conformitate sau certificare ale produsului.
Pentru prima dată, fiecare obiect va spune povestea lui – de unde vine, din ce este făcut, cât dăunează mediului și cum îl putem prelungi sau închide în cercul reutilizării.
Cred că pentru consumatori, acest instrument va fi mai mult decât o etichetă digitală. Va deveni un barometru al încrederii. Vom putea alege informat și, implicit, vom stimula producătorii să fie onești, durabili și competitivi.
Ce înseamnă pentru companii?
Pentru întreprinderi, aceste cerințe aduc atât oportunități, cât și provocări. Vorbim despre restructurarea întregului lanț de producție: de la selecția materiilor prime și proiectarea produselor, până la logistică, documentare digitală și colaborarea cu rețele de reciclare.
În special IMM-urile vor întâmpina provocări reale, vor trebui să implementeze sisteme de trasabilitate, să investească în materiale reciclabile, să ofere piese de schimb și manuale clare. Dar dacă ne gândim bine, nu e doar o obligație – e un nou avantaj competitiv.
Companiile care se vor adapta primele vor avea un avantaj clar în fața celor care rămân în urmă. Vor fi preferate de consumatori, vor câștiga în credibilitate și, foarte posibil, vor avea acces prioritar la finanțări europene.
În opinia mea, aceasta este marea miză: coerența pe întreg fluxul de producție. Nu mai este suficient ca produsul final să „arată bine” din punct de vedere ecologic. Va conta tot ce se întâmplă „în spate”.
Este aici și rolul esențial al unor parteneri specializați – laboratoare, consultanți, organisme de certificare –, care pot asigura trasabilitatea și respectarea acestor noi cerințe. Nu întâmplător, organizații internaționale precum SGS deja sprijină companiile în navigarea acestei complexități, de la testări tehnice până la implementarea standardelor de durabilitate. Este, dacă vreți, o infrastructură de încredere fără de care acest nou model nu poate funcționa.
Noile provocări: costuri, date, adaptare
Desigur, drumul nu este lipsit de obstacole. Cele mai mari provocări vor fi:
- digitalizarea datelor despre produse, într-un format compatibil DPP;
- costurile de conformare pentru IMM-uri;
- adaptarea lanțurilor internaționale de aprovizionare, inclusiv din afara UE;
- și, nu în ultimul rând, educarea consumatorilor pentru a înțelege și valorifica aceste informații.
Într-o lume în care încă se cumpără impulsiv, va trebui să învățăm să citim dincolo de preț – și să alegem produse care durează, nu doar care costă puțin.
Ce câștigăm, de fapt?
Această legislație nu e despre produse. Este despre relația noastră cu planeta, despre felul în care decidem să consumăm, să construim, să reparăm și – poate cel mai important – să nu risipim. E un pas mare. Poate părea greu la început, dar e singurul drum.
Ca simplu cetățean sunt convins că aceste reglementări ne pot aduce mai mult decât un aer curat și mai puține gropi de gunoi. Ele pot redefini încrederea dintre branduri și oameni. Pot readuce meșteșugul și serviciile de reparații în centrul economiei. Pot stimula inovația în design, materialele circulare și logistica.
Așa cum spune un vechi proverb japonez: „Ceea ce e bine făcut nu se teme de timp.” Dacă Europa reușește să schimbe felul în care producem și consumăm, vom trăi într-o economie care nu doar vinde – ci reconstruiește viitor.
În concluzie, nu avem nevoie doar de produse sustenabile, ci avem nevoie de o cultură a sustenabilității. Iar ESPR și DPP sunt primele instrumente legislative care încearcă să o cultive, cu rigurozitate, transparență și viziune pe termen lung.
Nu va fi ușor, dar este direcția corectă. Iar cei care înțeleg acest lucru din timp – fie că sunt antreprenori, consumatori sau lideri de opinie – vor avea nu doar un avantaj, ci un rol esențial în transformarea unei economii epuizate într-una regenerative.
În engleză: How will the EU ESPR & DPP impact consumer product markets | SGS
