text de Ecaterina Procopov
"Timbrele verzi" sunt o raritate pe piata romaneasca. Doar doua companii de la noi detin eticheta ecologica.
Consumatorii si agentii economici din tarile Uniunii Europene imbratiseaza tot mai mult achizitionarea, respectiv producerea de bunuri ecologice. mai putin in Romania,unde oamenii, spre deosebire de occidentalii care gandesc in perspectiva si actioneaza pentru conservarea mediului inconjurator, isi fac griji numai pentru ziua de maine si nu le mai pasa de cat de "verde" va arata viitorul…
Asa se explica faptul ca la noi doar o fabrica de textile si una de saltele detin eticheta ecologica. Dana Toma, consilier superior in cadrul Ministerului Mediului si al Gospodaririi Apelor, ne spune ca obtinerea etichetelor ecologice reprezinta o actiune benevola, pentru a carei solicitare agentul economic trebuie sa plateasca un tarif de 300 de euro. Tariful anual reprezinta 0,15 procente din volumul anual al vanzarilor produsului care obtine eticheta ecologica.
In cazul intreprinderilor mici si mijlocii, precum si al producatorilor de bunuri si prestatorilor de servicii, MMGA reduce tarifele (tariful de procesare a cererii si tariful anual) cu 25% pentru obtinerea etichetei ecologice. Faptul ca firmele autohtone au neglijat total aspectul acreditarii ecologice a produselor proprii, care a facut cariera in marketingul practicat in Vest, spune multe despre orientarea pietei.
Asta nu inseamna ca toate produsele din magazinele romanesti sunt neprietenoase cu mediul. Mare parte din produselevenite din "afara", acceptate in Uniune, sunt ecologice, etichetate ca atare in tarile de origine. Iar unii dintre producatorii romani s-au aliniat standardelor occidentale, astfel ca oferta lor este comparabila cu a competitorilor straini, din punctul de vedere al impactului asupra mediului.
Exista insa un segment foarte important de companii, care s-au orientat catre produsele ce pot avea calitati excelente din punctul de vedere al destinatiei lor, dar care i-ar face pe ecologisti sa strambe din nas: fie ca sunt realizate dintr-o materie prima cu un anume grad de toxicitate, fie ca procesul de productie implica un atentat la mediul inconjurator, fie ca produsul final poate genera, prin utilizare, efecte directe sau secundare negative asupra mediului sau chiar asupra utilizatorilor, fie toate acestea la un loc. Aceste produse sunt insa mai ieftine si, prin urmare, se vand foarte bine, mai ales ca multe dintre ele sunt necesare.
Un certificat de "buna purtare"
In scopul stimularii agentilor economici si a consumatorilor romani de a constientiza avantajele generate de eticheta ecologica, reprezentantii Ministerului Mediului pun la dispozitie brosuri, suport electronic de instruire care poate fi accesat pe site-ul oficial al ministerului si organizeaza seminarii de informare.
"La nivelul agentilor economici, vrem sa promovam faptul ca eticheta ecologica are o dimensiune europeana, acoperind intreaga piata UE care insumeaza mai mult de 375 de milioane de consumatori, contribuie la reducerea poluarii, protejarea si conservarea mediului, imbunatatind astfel imaginea producatorului, atesta calitatea utilizarii unui produs si calitatea sa ecologica.
Mai mult, eticheta ecologica este un instrument de marketing modern in comunicare, oferind produselor un avantaj competitiv pe piata si permitand dezvoltarea pietei de desfacere a acestora la nivel european", spune tot Dana Toma. In ceea ce-i priveste pe consumatori, reprezentantii Ministerului Mediului dezvolta aceasta strategie de "educatie ecologica" cu scopul de a le schimba comportamentul in procesul de cum parare. Cat despre "instrumentele de marketing si publicitate" dezvoltate de minister, acestea intentioneaza sa se adreseze nevoilor specifice consumatorilor, fara a se cauta doar atingerea unui scop pedagogic, de protectie a mediului.
Ecoetichtarea opereaza pe baza unor criterii, in functie de fiecare grupa de produse. Cerintele de mediu se refera la calitatea aerului, calitatea apei, protejarea solului, reducerea cantitatii de deseuri generate, economi sirea energiei, gestiunea resurselor naturale, prevenirea fenomenului de incalzire globala, protejarea stratului de ozon, securitatea mediului, zgomot si biodiversitate.
Cu alte cuvinte, "timbrul verde" eticheteaza produsele cu impact minim asupra mediului si sanatatii umane pe parcursul intregului lor ciclu de viata. Valoarea performantei de mediu a produselor, in concordanta cu criteriile fiecarui produs in parte, se realizeaza de catre Ministerul Mediului.
Alaturi de acesta, mai colaboreaza si Comisia Nationala pentru Acordarea Etichetei Ecologice, care evalueaza dosarul necesar obtinerii etichetei ecologice, Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, care evalueaza gradul de eficienta cu care eticheta ecologica raspunde nevoilor de informare a consumatorilor, si Garda Nationala de Mediu, aceasta din urma controland agentii economici dupa obtinerea etichetei ecologice.
Schema de acordare a etichetei ecologice a intrat in functiune in anul 1992, cand s-au stabilit primele grupe de produse. In 2000, schema a fost substantial revizuita. In toate grupele de produse, problemele ecologice relevante si criteriile corespunzatoare au fost identificate pe baza unor studii aprofundate ale aspectelor de mediu, referitoare la intregul ciclu de viata al acestor produse. Este destul de trist faptul ca, pana la aceasta ora, doar doua companii sunt etichetate cu floricica care simbolizeaza prietenia producatorilor pentru mediu. Cu toate acestea, autoritatile spera ca, incetul cu incetul, si tara noastra va intra in pas cu moda ecoetichetarii din Occident.
In acest sens, reprezentantii MMGA anunta ca in curand va aparea in Moniotorul Oficial o hotarare de guvern care va pune in aplicare regulamentul 1980/2000 privind schema revizuita de acordare a etichetei ecologice.
