Conform unui studiu realizat de WWF, „Elefanti Albi in Muntii Verzi: Dezvoltarea statiunilor de schi in Bulgaria, Romania, Slovacia si Ucraina“, multe dintre statiunile de schi ce vor fi dezvoltate in tarile central si est europene vor fi amplasate in zone protejate prin lege.
Asistam, de cativa ani, la o explozie continua de proiecte de constructie si dezvoltare a unor resorturi de schi de-a lungul Europei Centrale si de Est, in special in Bulgaria, Romania, Slovacia si Ucraina. In multe dintre cazuri, un numar considerabil de factori si calcule pe termen lung ne sugereaza riscul de a crea „elefanti albi“ in muntii nostri verzi, prin investitia in proiecte ale caror costuri, financiare, sociale si de mediu, le depasesc utilitatea.
Schi sau defrisare
Controversa legata de aceste proiecte incepe cu faptul ca ele reprezinta o amenintare grava la integritatea zonelor protejate ale continentului. Construirea facilitatilor pentru schi presupune defrisarea unor suprafete foarte intinse de padure pentru amenajarea partiilor, drumurilor de acces si a infrastructurii. In Romania, un program national prevede construirea unor partii de schi in opt parcuri nationale, incluzand Retezat si Piatra Craiului. Per total, partiile aprobate pentru tara noastra se regasesc in proportie de 20% in parcuri nationale si naturale si de 50% in arii protejate Natura 2000. Se intelege ca aceste planuri nu au luat in calcul de la inceput problema mediului inconjurator si a ariilor protejate. Datorita presiunilor, venite mai ales din partea ONGurilor, implementarea acestor proiecte in Romania a fost conditionata de unele prevederi, printre care evaluari si planuri de management, dar acest lucru nu modifica cu nimic consecintele legislatiei.
Pe de alta parte, incalzirea globala afecteaza Europa Centrala si de Est intr-un ritm tot mai accelerat, ceea ce pune la indoiala profitabilitatea, pe termen mediu si lung, a acestor investitii. Conform unui studiu publicat de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, aproape doua treimi dintre statiunile din Alpi au fost inchise din cauza lipsei zapezii, consecinta directa a schimbarilor climatice. Mai mult, se preconizeaza ca, in urmatoarele decenii, temperatura globala va creste in medie cu cel putin 2 grade Celsius. In pofida acestor riscuri, majoritatea statiunilor din regiunea noastra urmeaza a fi locali zate la altitudini de sub 1500 de metri, nivel considerat in Alpi drept minimum la care o partie poate fi viabila din punctul de vedere al cantitatii de zapada necesara. Pe langa urmarile dezastruoase asupra ariilor protejate, proiectele de dezvoltare a statiunilor de schi din Romania se afla, asadar, sub amenintarea de a constitui un adevarat fiasco economic.
Paradoxul economic
Paradoxul face ca tocmai factorul economic sa fie cel care a decis zonele incluse in planul de dezvoltare. Statisticile indica insa o scadere de 10% a
caderilor de zapada din ultimii 100 de ani si prevad o diminuare tot mai accentuata pentru urmatorii 50, ceea ce va face ca o mare parte dintre partii sa fie neutilizabile intr-un viitor nu foarte indepartat. Zapada artificiala, solutia de salvare in acest caz, ridica, la randul ei, o multime de probleme. Spre deosebire de zapada naturala, cea artificiala nu este compusa din fulgi, ci din cristale, ceea ceincetineste procesul de topire, modificand scurgerea apelor si concentratia de minerale. Desi aparent minore, aceste transformari pot avea, pe termen lung, consecinte grave asupra florei si faunei. In plus, amenajarea partiilor artificiale presupune un consum imens de apa si electricitate, o alta consecinta grava asupra mediului.
O mare parte din responsabilitatea acestor proiecte o au guvernele, care le permit si chiar le sustin, in pofida pierderilor ecologice iminente si in conditiile in care, economic vorbind, viitorul acestora este incert. Majoritatea planurilor de dezvoltare sunt realizate prin sprijin public, uneori prin sustinere politica, chiar si in cazul activitatilor ilegale. Primul-ministru al Bulgariei, care a inaugurat un asemenea proiect in luna septembrie, este numai un exemplu. De altfel, majoritatea fondurilor alocate acestor proiecte de dezvoltare provin din sursele Uniunii Europene, ceea ce ridica problema unor speculatii si in terese aflate in spatele entuziasmului unanim al autoritatilor locale si nationale.
Schiatul responsabil
Francesco Frangialli, secretarul general al Organizatiei de Turism din cadrul Natiunilor Unite, declara la un moment dat ca schimbarile climatice sunt reale, efectele lor sunt dovedite, iar sectorul turistic ar trebui sa joace un rol in gasirea unor solutii. WWF sustine intru totul aceasta afirmatie. Autoritatile publice, inclusiv insitutiile europene, trebuie sa analizeze aceste planuri de dezvoltare din perspectiva beneficiilor pe termen lung. La randul lor, dezvoltatorii si finantatorii proiectelor ar trebui sa adopte o atitudine precauta inainte de demararea lor, luand in calcul, inainte de estimarea profitului, toti factorii care le-ar putea afecta investitia. Practicantii de schi, pe de alta parte, au responsabilitatea morala de a nu incuraja acele statiuni si amenajari care afecteaza mediul in conjurator si cu atat mai putin pe cele ilegale.
Andreas Beckmann, directorul adjunct al programului WWF Dunare-Carpati Romania, rezuma pozitia organizat iei fata de aceste demersuri: „Faptul ca autoritatile invoca beneficiile economice care provin din dezvoltarea statiunilor de schi drept o justificare pentru impactul negativ asupra mediului este o mare iresponsabilitate. Ar trebui ca atentia sa fie concentrata asupra modalitatilor in care tarile si comunitatile pot valorifica economic capitalul natural, fara insa a-l distruge“.
