Legislatorii au subestimat grav riscul depășirii limitelor ecologice ale Pământului, avertizează un grup de cercetători într-un nou studiu care arată că 45% dintre toate potențialele colapsuri ecologice sunt interconectate și se pot amplifica unele pe altele.
În cadrul studiului, cercetătorii au colaționat datele legate de schimbările ecosistemelor care pot ajunge în mod ireversibil într-un alt stadiu, cum ar fi albirea coralilor, pădurile care devin savane și topirea calotei glaciare și au comparat cele 30 de tipuri de modificări pentru a examina impactul pe care îl pot avea unul asupra altuia, precum și asupra societății umane.
Doar 19% dintre schimbări erau complet izolate. Alte 36% împărtășeau o cauză comună, dar aveau șanse mici de interacțiune. Restul de 45% au potențialul de a crea fie un efect de domino într-un singur sens, sau bucle de feedback, consolidându-se reciproc.
„Riscurile sunt mai mari decât se credea pentru că interacțiunile sunt mult mai dinamice. Mesajul important este recunoașterea gravității problemei pe care umanitatea o are de înfruntat.”, a declarat Juan Rocha, de la Stockholm Resilience Centre.
Autorii studiului au dat ca exemplu relația dintre recifele de corali și pădurile de mangrove. Când recifele sunt distruse, declanșează un efect de domino, slăbind protecția coastei și expunând pădurile de mangrove la furtuni și inundații.
Defrișarea pădurii amazoniene este responsabilă pentru multiple efecte de cascadă – slăbirea sistemelor de precipitații, transformarea pădurilor în savane, reducerea rezervelor de apă și a recoltelor. În schimb, acești factori intensifică presiunea și duc la mai multe defrișări.
Până de curând, studiul limitelor ecologice ale Pământului era controversat, însă este din ce în ce mai acceptat ca o explicație pentru schimbările climatice care se întâmplă mai rapid și mai intens decât prevedeau modelele climatice.
Este posibil ca pierderea recifelor de corali și a gheții din Arctica să fi trecut deja de punctul limită, și există semne că Antarctica se îndreaptă în aceeași direcție, mult mai rapid decât se estima.
Conform lui Garry Peterson, co-autor al studiului, topirea calotei de gheață din vestul Antarcticii a fost neglijată de mulți cercetători acum un deceniu, însă în prezent există dovezi incontestabile ale riscurilor, iar unele studii sugerează că limitele ecologice au fost depășite deja în cazul banchizei din sud, care în prezent ar putea elibera carbon în atmosferă.
„Suntem surprinși de rata de schimbare a sistemului Pământului. Se întâmplă atât de multe lucruri în același timp și la o viteză mai rapidă decât credeam acum 20 de ani. Este un motiv real de îngrijorare. Ne îndreptăm tot mai repede spre marginea unei prăpastii.”, a declarat Peterson.
Juan Rocha a lucrat în ultimii 10 ani la o bază de date a punctelor limită și cere legislatorilor să adopte o perspectivă interdisciplinară similară care să le permită să înțeleagă mai bine schimbările climatice.
„Încercăm să facem legătura între diverse comunități științifice. Guvernele trebuie să studieze și ele mai mult interacțiunile. Ar trebui să oprească compartimentalizarea ministerelor ca agricultură, pescuit și relații internaționale și să încerce să gestioneze problemele de mediu prin acceptarea diversității cauzelor și a mecanismelor care stau la baza acestora.
Este un pic deprimant știind că nu suntem pe o traiectorie de a ne menține ecosistemul într-o stare funcțională, dar aceste conexiuni sunt și un motiv de speranță: o bună gestionare într-un loc poate preveni o degradare ecologică severă în alt loc. Fiecare măsură contează.”
