Dezvoltarea de coastă și creșterea nivelului mării duc la declinul ecosistemelor din întinderile noroioase care se află de-a lungul țărmurilor lumii, conform unui nou studiu.
Cercetătorii de la Universitatea din New South Wales și Universitatea din Queensland, Australia, au analizat peste 700.000 de imagini de satelit pentru a cartografia zonele noroioase din jurul lumii.
Conform studiului, în unele țări, ecosistemele din zone noroioase au înregistrat un declin de până la 16% între 1984 și 2016.
Întinderile noroioase sunt regiuni cu noroi, fâșii de nisip și platforme stâncoase de corali, fiind niște ecosisteme vitale pentru zona costieră. Ele funcționează ca bariere împotriva furtunilor și a creșterii nivelului mării și oferă habitat pentru numeroase specii, inclusiv pentru păsări migratoare și pești.
Aproape 50% dintre întinderile noroioase se află pe teritoriul a opt țări: Indonezia, China, Australia, SUA, Canada, India, Brazilia și Myanmar.
Nicholas Murray, autor principal al studiului și cercetător la Universitatea din New South Wales, a explicat pentru The Guardian că aceste regiuni au fost monitorizate cu dificultăți în trecut, deoarece sunt deseori acoperite cel puțin parțial de apă.
„Acesta este un ecosistem major. Este pretutindeni pe planetă și foarte susceptibili la amenințări dar nu am știut unde se află, fapt care ne-a limitat abilitatea de a le monitoriza.”
Echipa a colaborat cu Google și a utilizat resursele sale pentru a analiza fiecare imagine de satelit a coastelor lumii care a fost colectată vreodată. Au descoperit astfel că ecosistemele din zonele noroioase sunt la fel de extinse ca pădurile de mangrove și că principalele motive ale declinului sunt dezvoltarea costieră și creșterea nivelului mării.
Pentru 17% din lume, au existat suficiente date pentru a măsura declinurile înregistrate între 1984 și 2016. În aceste zone, care se află mai ales în China, SUA și țări din Orientul Mijlociu, întinderile noroioase au scăzut cu 16%.
Pentru 61% din lume, au existat suficiente date pentru a analiza schimbările care au avut loc între 1999 și 2016, perioadă în care a fost înregistrat un declin de 3.1%.
Conform lui Murray, aeroporturile, acvacultura și alte tipuri de infrastructură care au fost construite peste întinderile noroioase reprezintă amenințări majore. Fluxul sedimentelor care ajung din râuri în zone noroioase a scăzut și el, în special din cauza barajelor dezvoltate de-a lungul râurilor.
Cercetătorii sugerează utilizarea studiului pentru dezvoltarea protejării acestor zone. Harta este disponibilă publicului și reprezintă baza pentru un sistem de monitorizare, similar celor utilizate pentru a observa defrișările.
