Principalii negociatorii ai Uniunii Europene (UE), care fac eforturi sa mentina pe drumul cel bun tratativele ONU cu privire la schimbarile climatice, incearca un sentiment de descurajare, deoarece salvarea monedei euro a devenit prioritara fata de salvarea planetei.
In Statele Unite ale Americii (SUA), percepute ca fiind unicul si cel cel mai mare obstacol in calea obtinerii unui nou acord international privind schimbarile climatice, voci din mediul academic sustin ca o “lege de fier” ar insemna ca economia sa tradeze mediul inconjurator in timpul crizei financiare.
“Cand politicile axate pe crestere economica se confrunta cu politica de reducerea a gazelor cu efect de sera, cresterea economica va iesi mereu castigatoare ”, a spus Roger Pielke, profesor la Universitatea din Colorado si autorul cartii “The Climate Fix”.
In Congresul SUA , incercarile de vota Legea mediului s-au impotmolit in momentul in care aceasta s-a dovedit a fi un subiect aprins intre presedintele SUA, democratul Barack Obama, si republicani.
Si in Europa “legea de fier” a subminat vointa politica.
Din 2007 insa, cand Uniunea Europeana a agreat un set de masuri ambitioase, impunand, in bloc, reduceri mai mari ale emisiilor de dioxid de carbon decat cele prevazute in Protocolul de la Kyoto, atmosfera s-a schimbat radical.
In 2009, la Conferinta pe schimbarile climatice de la Copenhaga, asteptarile legate de incheierea unui nou tratat privind reducerile emisiilor de dioxid de carbon au fost inselate. Recesiunea a adancit sentimentul general de nesiguranta si a indreptat atentia globala spre problemele financiare.
In timp ce echipa Uniunii Europene se pregateste pentru convorbirile la nivel guvernamental, de la summit-ul pe schimbari climatice, care are loc in aceasta perioada de la Durban, Africa de Sud, multi dintre cei care au participat la intalnirile la varf, pe mediu, din anii trecuti au ales sa ramana acasa si sa se lupte cu criza financiara.
“Speram sa ne intoarcem la problemele legate de clima atunci cand criza financiara va fi trecut”, a spus un om politic, ramas la Bruxelles. Dorind sa-si pastreze anonimatul, politicianul a dezvaluit ca inca mai are cosmaruri dupa stresul negocierilor de la Copenhaga.
Jurnalistii, de asemenea, stau deoparte, pierduti in multime. In 2009, la intalnirea de la Copenhaga, interesul mass-media a fost foarte mare. Au venit, atunci, ca sa asiste la dezbateri si negocieri, peste 3.200 de ziaristi, insa, la Durban, abia daca participa 1.500.
Connie Hedegaard, comisarul european pentru politici de mediu, a facut inconjurul lumii pentru a obtine suport in vederea aplicarii politicii Uniunii Europene de a reduce emisiile de dioxid de carbon. Iar Uniunea Europeana este deschisa si acum semnarii unei noi intelegeri climatice globale, mai ales ca are si sustinere din partea unor mari poluatori.
China este cel mai mare poluator cu dioxid de carbon din lume, cu un procent de 20% din totalul emisiilor globale de CO2, in 2010, potrivit estimarilor facute de compania BP, fiind urmata de SUA, cu 19%.
Intrebata daca exista riscul ca Protocolul de la Kyoto sa fie abandonat, Connie Hedegaard a spus: “ L-as putea numi risc atat timp cat nu ar exista nicio alternativa, dar cum alternative exista tratatul ramane o provocare”.
Intr-o prima etapa, protocolul obliga natiunile dezvoltate sa-si reduca emisiile de carbon cu minimum 20% sub nivelul din 1990, intre anii 2008-2012.
Hedegaard insita asupra faptului ca un nou acord global, cu masuri legale, obligatorii pentru toti poluatorii, este pe cale sa diminueze efectele incalzirii globale.
“Sa fim bine intelesi, Uniunea Europeana sustine Protocolul de la Kyoto. Dar o a doua etapa a Protocolului de la Kyoto, in care 11% din emisiile globale de dioxid de carbon sa fie reduse numai de tarile europene este, in mod clar, o actiune care nu rezolva pe deplin problemele pe care le ridica schimbarile climatice”, a spus Connie Hedegaard.
Connie Hedegaard care, in calitate de ministru danez al mediului si energiei, a jucat un rol central in negocierile de la Copenhaga, vorbeste din experienta atunci cand afirma ca masurile legale sunt cheia in ceea ce priveste atingerea tintelor de reducerea a emisiilor dedioxid de carbon.
Dintre cele 3 tinte, propuse de UE, in 2007, ce trebuie atinse in 2020, 2 sunt obligatorii: reducerea emisiiilor de CO2, cu 20% pana in 2020, si cresterea ponderii energiilor regenerabile cu 20%, iar aceste deziderate sunt pe cale sa fie indeplinite. Cea de-a treia tinta ce trebuie atinsa, eficientizarea energetica, prin masuri cum ar fi izolarea cladirilor, nu este obligatorie, insa Uniunea este pregatita sa atinga 10% dintre targetul propus, de 20%.
Grupurile de campanie dau vina pe marile companii energetice, disperate sa-si mentina profiturile, ca nu ajuta la reducerea consumului de energie. Pe masura ce discutiile se aprind, o noua directiva, care vizeaza eficientizarea energetica, a atras 1.800 de amendamente.
Pentru Jo Leinen, europarlamentar german social-democrat, președintele Comisiei de Mediu, Sanatate Publica si Siguranta Alimentară a Parlamentului European, este imperios necesar ca criza sa nu devina o scuza atunci cand vine vorba despre lupta impotriva schimbarilor climatice.
In noiembrie, Jo Leinen a repurtat o victorie modesta in legatura cu propunerea sa de a creste tinta de reducere a emisiilor de dioxid de carbon , in Uniunea Europeana, la 30%. Un comitet parlamentar a votat o motiune care deschide calea pentru “un target de reducerea a emisiilor”, mai mare de 20%.
Articol preluat de pe reuters.com
Traducere si adaptare
Citeste si: Obama si Clinton anunta un program pentru cresterea eficientei energetice a cladirilor
SUA risca un boicot comercial mondial daca nu-si iau angajamente de reducere a emisiilor
Mars cu tobe si vuvuzele la Durban: “Vrem justitie climatica, nu apartheid climatic!” (Video)
