Aproape opt din zece persoane ar dori ca producătorii să fie obligați să facă dispozitivele mai ușor de reparat, arăta un sondaj realizat de Eurobarometru, în 2019.
De câte ori vi s-a întâmplat, în ultimii ani, ca atunci când ați dus un aparat electronic la reparat, fie în garanție sau nu, comerciantul a preferat să îl schimbe sau să restituie banii, în loc să îl repare?
Într-un articol publicat de Deutche Welle, Ian Williams, din cadrul Universității din Southampton a spus că o parte din producători „construiesc deliberat produse care sunt concepute pentru înlocuire, nu pentru reparare”.
„Unele mărci proeminente încearcă să evite complet repararea, sau repararea ușoară, deoarece vor să controleze acest domeniu”, este de părere și Rüdiger Kühr, șeful Programului pentru Reciclare Durabilă al Națiunilor Unite (SCYCLES), citat de DW.
„Consumatorii sunt adesea descurajați să repare un produs din cauza costurilor ridicate, a dificultății de acces la servicii de reparații sau a caracteristicilor de design care împiedică reparația”, susține Parlamentul European, într-un comunicat de presă.
Ei bine, începând cu 2026, pentru a putea fi introduse pe piața UE produsele electronice trebuie să poată fi reparate, reutilizate și reciclate cu ușurință. Această măsură urmărește să crească durata de viață a echipamentelor electrice cu 5 ani în medie.
Regulamentul (UE) 2024/1781, cunoscut sub numele de Dreptul la Reparație [Right to Repair, n.red.] a fost adoptat de Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene și publicat recent în Jurnalul Oficial al UE.
Documentul vizează încurajarea unui consum mai sustenabil și urmărește să ușureze reparația bunurilor defecte. „Conform poziției Parlamentului [European, n.red], reparatorii independenți, recondiționatorii și utilizatorii finali ar avea acces la toate piesele de schimb, informațiile de reparație și uneltele necesare la un cost rezonabil”, se arată documentul citat.
Potrivit noului regulament, în perioada de garanție legală, comercianții vor fi obligați să prioritizeze reparația dacă este mai ieftină sau are un cost egal cu înlocuirea unui produs.
După ce perioada de garanție a expirat, Directiva UE impune producătorului să repare bunurile! Dacă producătorul nu este o companie din UE, această sarcină cade pe seama importatorului.
Excepție face cazul în care reparația nu este fezabilă sau convenabilă pentru consumator. Potrivit noilor prevederi, garanția legală a unui produs se extinde cu un an, odată ce a fost reparat.
Noua Directivă spune că perioada pentru care trebuie oferită o reparație este de 5 – 10 ani, în funcție de tipul de produs.
Consumatorii vor avea dreptul de a solicita reparația mașinilor de spălat, aspiratoarelor, smartphone-urilor și bicicletelor, după expirarea garanției.
Totodată, regulamentul prevede că, pe durata reparației, producătorii trebuie să ofere produse de înlocuire.
Iar dacă un produs nu poate fi reparat, ar putea fi oferit unul recondiționat în schimb.
Același regulament mai spune că vor exista platforme online care să îi ajute pe consumatori să găsească ateliere de reparații și cafenele de reparații, dar și vânzători de bunuri recondiționate în zona lor.
„Oamenii doresc să își extindă durata de viață a dispozitivelor, dar de multe ori este prea costisitor sau dificil. Am adoptat o serie de măsuri pentru a încuraja consumatorii să aleagă reparația în locul înlocuirii, cu un accent special pe sprijinirea reparatorilor independenți și stabilirea de stimulente financiare”, a spus, anul trecut, raportorul René Repasi (S&D, DE).
„Într-o lume care aruncă anual zeci și zeci de milioane de tone de deșeuri electrice, primim cu mare speranță adoptarea Regulamentului privind proiectarea ecologică a produselor și a directivei privind introducerea dreptului la reparație și le vedem ca măsuri absolut necesare. Responsabilizarea producătorilor este prima etapă, iar educarea și conștientizarea consumatorilor finali este al doilea pas pentru o planetă cu mai puține deșeuri”, a spus Roxana Puia, Director de Marketing al Asociației Environ, o asociație non-profit care colectează și reciclează produse electronice.
E bine, dar nu suficient
Centrul European al Consumatorilor (ECC) Germania susține că regulamentul nu merge suficient de departe pentru că „obligația de a repara în afara perioadei de garanție se aplică doar produselor acoperite de reglementările separate de ecodesign”.
„Cu toate acestea, o mare parte din aparatele electrice vândute sunt produse care nu sunt acoperite de astfel de reglementări, de exemplu mașini de cafea, prăjitoare de pâine sau căști. Prin urmare, acestea nu sunt încă acoperite de obligație. Acest lucru este rău pentru consumatori și pentru mediu”, subliniază ECC Germania.
Cum e în prezent
În România, legea spune că producătorul trebuie să ofere piese de schimb pentru durata estimată de viață a produsului.
Suedia a mers însă mai departe și are o legislație menită să încurajeze cetățenii să își repare produsele, în loc să le înlocuiască cu unele noi. Ca urmare, a redus TVA-ul pentru repararea bicicletelor, pantofilor, produselor din piele, îmbrăcămintei și lenjeriei de pat de la 25% la 12%, arată Centrul European al Consumatorului din Germania (CEC).
Iar pentru aparatele electrice mari, mai scrie sursa citată, meșteșugarii suedezi au voie să ofere reparații cu 50% mai ieftin decât costul real, diferența fiind acoperită de stat.
Consumatorii suedezi sunt eligibili și pentru o reducere de 50% la impozit dacă pot dovedi că au efectuat reparații la îmbrăcăminte, perdele și lenjerie de pat, precum și reparații, instalare sau întreținere a echipamentelor IT (computere, tablete, console de jocuri, televizoare, smartphone-uri) acasă, și actualizări sau instalare de sisteme de operare și programe de calculator.
În funcție de produs (mașini de spălat, frigidere, monitoare etc.), Polonia a introdus un drept de reparare cu obligația de înlocuire pentru 7 până la 10 ani începând cu aprilie 2021, arată CEC Germania.
Polonezii beneficiază de un TVA redus de 8% pentru reparațiile mici la biciclete, pantofi, produse din piele, îmbrăcăminte și lenjerie de pat.
Cât „trăiesc” produsele electronice
Potrivit Asociației Environ, în prezent, durata medie de viață a frigiderelor este 10-12 ani și este afectată de defectarea unor componente precum compresorul, condensatorul sau placa de control.
Mașinile de spălat au o durată medie de viață între 7 și 10 ani. Cel mai des, în cazul mașinilor de spălat, se strică pompa de evacuare a apei sau cureaua de transmisie.
Cu o durată medie de viață de 7 ani, televizoarele sunt cel mai des înlocuite din cauza panoului de afișare, a backlight-ului (iluminarea de fundal) sau a altor componente electronice interne, mai arată Environ, într-un comunicat de presă.
Aspiratoarele au o durată medie de viață de 5-6 ani. Motorul, ventilatorul sau panoul de control sunt cele mai des cu probleme. Uscătoarele de păr au o durată de viață, în medie, între 3 și 5 ani. Cauza cea mai frecventă pentru care se strică este supraîncălzirea cauzată de o defecțiune la senzorul de temperatură, urmată de probleme la filtrele de aer sau la ventilatori.
Pentru mediu
Noul regulament vine și ca urmare a faptului că aruncarea bunurilor de consum care pot fi reparate are un preț mare când e vorba de mediu „rezultând în utilizarea a 30 de milioane de tone de resurse, producerea a 261 de milioane de tone de emisii echivalente de CO2 și generarea a 35 de milioane de tone de deșeuri anual în UE”.
Un raport recent al Organizației Națiunilor Unite, Global E-waste Monitor, spune că „generarea mondială de deșeuri electronice crește de cinci ori mai repede decât reciclarea documentată a deșeurilor electronice”.
„Cele 62 de milioane de tone de deșeuri electronice generate în 2022 ar umple 1,55 milioane de camioane de 40 de tone, cam suficiente pentru a forma o linie continuă care să înconjoare ecuatorul”, arată documentul citat.
În același timp, doar un sfert din cantitatea de deșeuri electronice din 2022 a fost colectată și reciclată corespunzător, „lăsând resurse naturale recuperabile în valoare de 62 miliarde de dolari SUA necontabilizate și sporind riscurile de poluare pentru comunitățile din întreaga lume”.
Țările care generează cele mai multe deșeuri electronice sunt cele dezvoltate, în timp ce țările în curs de dezvoltare au o cultură a reparațiilor mult mai dezvoltată.
Karsten Neuhoff, șefa Departamentul de Politici Climatice la Institutul German de Cercetare Economică (DIW), a explicat pentru DW că o cauză ar fi costurile mult mai mici cu forța de muncă, din țările respective, în raport cu costul materialelor sau energiei: „Simt că noi, europenii, am pierdut o parte din cultura reparațiilor pe măsură ce costurile cu forța de muncă au crescut și prețurile produselor au scăzut”, a spue Neuhoff.
„Oamenii au simțit că este mai confortabil, mai ușor și, într-o oarecare măsură, mai la modă să cumpere produse noi decât să repare cele vechi. Acest lucru i-a încurajat pe producători să facă produse care nu durează atât de mult”, a adăugat Karsten Neuhoff.
Tot mai multe deșeuri
Anual, la nivel mondial, generăm cu peste 2,6 milioane de tone de deșeuri electronice, mai mult față de anul precedent.
Estimările arată că în acest ritm, până în 2030 vom ajunge la 82 de milioane de tone de deșeuri electronice, generate anual, o creștere de 33% față de cifra din 2022.
„Deșeurile electronice, orice produs aruncat cu un plug sau o baterie, reprezintă un pericol pentru sănătate și mediu, conținând aditivi toxici sau substanțe periculoase, cum ar fi mercurul, care pot afecta creierul uman și sistemul de coordonare”, arată raportul ONU.
Mai mult, documentul susține că în ciuda eforturilor depuse în reciclare, în 2030 rata de colectare ar putea scădea la 20%, „din cauza diferenței tot mai mari între eforturile de reciclare și creșterea uriașă a generării de deșeuri electronice la nivel mondial”.
Progresul tehnologic, consumul mai mare, opțiuni limitate de reparație, cicluri de viață mai scurte ale produselor, electronificarea tot mai mare a societății, deficiențele de design și infrastructura inadecvată de gestionare a deșeurilor electronice sunt principalele piedici în colectarea și reciclarea echipamentelor electronice.
„Cu mai puțin de jumătate din lume implementând și aplicând abordări pentru a gestiona problema, acest lucru ridică semnalul de alarmă pentru reglementări solide care să stimuleze colectarea și reciclarea. Monitorul Global al Deșeurilor Electronice este cea mai importantă sursă din lume pentru datele despre deșeurile electronice, permițându-ne să urmărim progresul în timp și să luăm decizii critice în ceea ce privește tranziția către o economie circulară pentru electronice”, spune, director al Biroului de Dezvoltare din cadrul Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor (ITU), citat în raportul ONU.
„Mai puțin de 1% din cererea de elemente rare esențiale este acoperită prin reciclarea deșeurilor electronice. Pe scurt: mersul afacerilor ca și până acum [business as usual, n.red.] nu poate continua. Acest nou raport reprezintă un apel imediat pentru investiții mai mari în dezvoltarea infrastructurii, mai multă promovare a reparațiilor și reutilizării, consolidarea capacităților și măsuri pentru a opri transporturile ilegale de deșeuri electronice. Iar investiția s-ar amortiza de la sine”, susține și Kees Baldé, autor principal al raportului citat.
Potrivit unui comunicat PE, consumatorii care aleg să înlocuiască un produs, în loc să îl repare, pierd, în total, în jur de 12 miliarde de euro în fiecare an.
Statele membre au la dispoziției 24 de luni pentru a transpune regulile noii directive în legislația națională.
#electronicwaste #tighttorepair #dreptullareparatii #unwastereport #deseurielectronice
