Text de Calin Cosmaciuc
Ritualul vechi de 22 de ani
Langa Giurgiu, pe malul Dunarii, trei camioane stau la rand. In fata lor, un al patrulea s-a oprit sub macara, asteptand sa preia carbunii varsati dintr-o cupa uriasa. Dupa ce si-a facut plinul, camionul merge cativa kilometri pe un drum prost, trece pe langa o balta murdara, apoi pe langa un munte de PET-uri. Descarca carbunii la termocentrala. Huila, adusa din portul ucrainean Izmail, e macinata, apoi pusa pe niste benzi. De aici ajunge in cazanele de ardere. Energia electrica produsa pleaca in reteaua nationala pe liniile de inalta tensiune, iar orasul e alimentat cu apa calda.
Ritualul are loc de 22 de ani. CET-ul a fost infiintat pentru a alimenta cu energie industria chimica, textila si alimentara. Pe vremuri duduia. Azi, lucreaza numai cinci luni pe an. Dificultatilor economice din ultimii ani – disponibilizari si datorii de 20 de milioane de euro – li se mai adauga una: protectia mediului. Comparativ cu giganti ca Rovinari sau Turceni, Giurgiu produce mult mai putin. Dar cu atat cat produce e campionul poluarii pe kilowattul ora: 1 kilogram si jumatate de emisii de dioxid de carbon.
"Daca e sa judecam dupa cantitate, nu depasim cotele de carbon care ni s-au alocat", spune directorul general Sorin Cepraga. In ultimii ani, afirma el, s-au cheltuit ceva bani pentru reducerea pierderilor, dar nu indeajuns: randamentul e mic, emisiile ridicate. El sustine ca exista doua variante: fie se o preste de tot productia de electricitate – si ramane ca uzina sa furnizeze numai orasului -, fie se baga bani in instalatii. In ochii celor de la Giurgiu, singura solutie pare privatizarea, insa orice potential cumparator stie ca pana pe 31 decembrie 2011 Giurgiu trebuie sa rezolve poluarea, de la emisii pana la a gasi o solutie pentru depozitarea deseurilor – zgura si cenusa. Cepraga sustine ca e vorba despre cel putin 100 de milioane de euro.
Marii poluatori: cazul Turceni
La Giurgiu avem de-a face cu situatia la nivel "micro". E o centrala mica, asa cum sunt multe altele in tara. In Gorj, in schimb, se concentreaza 30 la suta din productia de energie pe baza de carbune a Romaniei. Este vorba despre trei centrale: Turceni, Rovinari si CET Craiova – cu o capacitate cumulata de 4.240 Mw.
La Turceni, un orasel aflat la cativa zeci de kilometri de Craiova, se produce 12 la suta din electricitatea consumata in tara. CET-ul arde lignit pentru a produce energie. La complexul din care fac parte centrala si mina de carbuni lucreaza 4.000 de oameni. E atat de mare incat pentru a-l parcurge de la un capat la altul ai nevoie de masina, ori – asa cum fac unii angajati – de bicicleta.
Luna viitoare, aici vor incepe lucrarile pentru instalatiile de desulfurare. Acestea au rolul de a limita emisiile de dioxid de sulf (SO2) in atmosfera. Practic, 96 la suta din gazele de ardere vor fi trecute prin aceste instalatii si vor fi spalate cu o solutie de calcar. Va rezulta gips, care va fi vandut in industrie. In urma procesului chimic, cantitatea de SO2 inregistrata in gazele de ardere evacuate la cos va scadea de la 4.000-5.000 miligrame la normal metru cub (mg/Nm3) la 200 mg/Nm3, spune Laviniu Danciu, directorul de proiect de la Turceni. Prima astfel de instalatie va fi gata in 2010. Patru dintre cele sase blocuri energetice din centrala vor avea asa ceva pana in anul 2013, iar de restul se va mai discuta dupa 2015.
Contractul pentru cele patru instalatii a fost semnat recent cu compania Austrian Energy&Environment (AEE), parte a grupului industrial austriac A-TEC Industries. Firma a castigat licitatia organizata anul trecut de cei de la Turceni, cu o oferta de 226 de milioane de euro. Potrivit oficialilor companiei, au cerut cu 20 de milioane mai putin decat competitorii, un consortiu format din Alstom Italia si Marubeni (Japonia). Cea mai mare parte a sumei provine dintr-un credit garantat de Guvernul Romaniei, de la Japan Bank for International Cooperation (JBIC). In 2005, cand a fost obtinut, creditul (oferit de japonezi in yuani) echivala cu 210 milioane de euro. Variatia cursului face ca el sa valoreze acum numai 170 de milioane de euro. Diferenta pana la valoarea contractului va fi acoperita de CET, spune Danciu. Dobanda anuala e de 0,75 la suta, termenul de gratie de 10 ani, iar rambursarea – 30 de ani. Cei de la CET au calculat ca vor plati intre 6 si 7 milioane de euro anual. Reprezentantul AEE, Emanuel Racanel, spune ca vor subcontracta jumatate din valoarea lucrarii, iar structurile metali ce, montajul si constructia ar putea fi acordate unor firme romanesti cu care se afla in negocieri. Alti subcontractori vor fi din Austria si din Germania. "Functioneaza cam 25 de ani statiile de desulfurare. Toate termocentralele din Vest pe car bu ne au astfel de instalatii", adauga reprezentantul AEE. Ele se justifica numai in cazul centralelor mari, cu o cantitate mare de emisii. Acest lucru este o premiera in Romania.
Si la Rovinari se vor construi doua statii de desulfurare. Proiectul a fost castigat de consortiul Alsom-SAEM, care vor primi 162 de milioane de euro.
Vestea proasta: pret mai mare
Desulfurarea e impusa de Uniunea Europeana, iar termenele-limita incep sa curga. Daca reducerea emisiilor e o veste buna din punctul de vedere al protectiei mediului, pretul va fi platit de cumparatorii energiei. "Banii astia nu aduc profit, ci sunt investiti pentru a nu primi penalizari de la Uniunea Europeana. Nu se subventioneaza absolut nimic. Se baga in costul de producere a energiei si se plateste la cnsumatorul final", afirma Racanel.
La Turceni, pretul va creste, conform unor surse din piata, cu 4-5 euro pe megawatt-ora (Mwh), adica zece la suta. CET Turceni e pe plus: a avut anul trecut o cifra de afaceri de 1,025 miliarde RON, fata de 1 miliard RON in 2006. Profitul in 2007 a fost de 118 milioane RON, iar anul anterior de 60 de milioane RON.
Contractul pentru desulfurare face parte dintr-un pachet de cheltuieli de mediu de 550 de milioane de euro la Turceni, precizeaza Danciu. Vor mai fi 170 de milioane de euro pentru gestiunea deseurilor si inca maximum 150 de milioane de euro pentru "alte investitii". Aceste sume sunt alocate pana in jurul anului 2013. In paralel, CET are un program de modernizare care incepe cu cheltuieli de 300 de milioane de euro. Vor fi inlocuite sau reparate instalatii, iar scopul e prelungirea duratei de viata a termocentralei cu inca 20 de ani.
Cat costa totul?
Estimarile privind cheltuielile de mediu ale tuturor termocentralelor romanesti pleaca de la 2,4 miliarde de euro (din care 1,7 miliarde de euro pentru desulfurare) – cat a mentionat Ministerul Economiei. Emanuel Racanel, de la AEE, apreciaza ca suma totala pentru mediu ar ajunge la 3 miliarde de euro. "Daca vorbim despre investitiile necesare pentru conformarea cu reglementarile de mediu si despre retehnologizarile care participa direct la acest obiectiv, atunci valoarea investitiilor raportate se situeaza undeva in jurul a 8-10 miliarde euro pana in anii 2015-2017, tinand cont de intregul lant de raspunderi de mediu, adica luand in considerare si masurile din amonte, respectiv costurile cu inchiderea minelor si carierelor de carbune cu zacamant epuizat sau care s-au dovedit prea scumpe. Stiind insa modul cum au fost evaluate costurile de conformare cu reglementarile europene in anii 2002-2004, dar si luand in considerare noile implicatii ale obligatiilor privind reducerea emisiilor de CO2, am convingerea ca valoarea este subestimata", spune analistul Ninel Lazar.
Desi au luat startul in cursa de reducere a poluarii, CET-urile romanesti au inainte o alta provocare: cea a dioxidului de carbon. La Turceni de exemplu, UE va reduce nivelul acceptat al emisiilor. Daca in 2007 au fost alocate 6,3 milioane de certi ficate, in perioada 2008-2012 vor fi cate 5,6 milioane de certificate pe an. "Sunt planuri sa producem mai mult, deci vor trebui cum parate certificate", admite Laviniu Danciu (foto), director de proiect la CET-ul gorjean. Cu alte cuvinte, alte costuri.
"Mostenirea" dezastruoasa
In sistem, ani intregi nu s-a intamplat nimic.Analistul Emil Stoica explica cum s-a ajuns aici. "80% dintre grupurile termoenergetice au fost construite in anii ’70 si ’80 si contribuie la poluare mult peste valorile maxime acceptate de UE. Doar 10% dintre aceste grupuri au fost modernizate." Dupa ’90, spune Stoica, investitiile in energie au fost insuficiente, iar tehnologiile erau depasite din momentul instalarii. Nimeni nu se interesa de mediu. "In plus, am avut de-a face cu o industrie energofaga, poluanta, cu o valoare adaugata mica. Sa nu uitam ca intensitatea energetica este de trei ori mai mare in Romania decat in UE – adica avem nevoie de o cantitate de trei ori mai mare de energie pentru a produce 1 euro de PIB decat media europeana.
Asta inseamna ca energia este un cost de trei ori mai important in productia romaneasca decat in alte economii din UE, ca atare, orice investitie in retehnologizare si in protectia mediului ar fi fost mult mai scumpa (comparativ cu valoarea finala de produs) decat in alte parti. Deci, pe de-o parte este vorba despre o mostenire a unei economii ineficiente in 1989 si, pe fondul restructurarii economiei din anii ’90, nu s-au facut investitiile necesare".
Analistul Ninel Lazar apasa pe factorul uman. "Tergiversarile interminabile din ultimii 10-15 ani din sectorul energetic, reorganizarea continua a acestuia, transferul unor CET-uri de la un minister la altul si apoi la autoritatile locale, finantarea continua a pierderilor in lipsa retehnologizarilor in punctelecheie, demararea si stoparea de mai multe ori a privatizarilor, managementul slab si in continua schimbare la nivelul CETurilor, netratarea cu seriozitate a problemelor de mediu (deseori, acestea erau problemele celor mai nepregatiti angajati ai CET-urilor), toate acestea sunt cauze pe care nimeni nu le poate nega".
Jean Constantinescu spune: "Suntem singura tara din UE, inclusiv cele noi, care nu are in sectorul energiei electrice nicio tehnologie noua. Am mostenit capacitati duble fata de necesitati, le-am mentinut si le-am carpit – am cheltuit miliarde de euro in aceasta tranzitie sa peticim si sa aducem practic acele tehnologii la nivelul la care au fost ele instalate, adica in anii ’70-’80. A fost ideea sa le crestem durata de viata si sa le aducem la parametri de proiect, noi fiind la 30 de ani distanta si sa mai reducem emisiile de sulf si oxizi de azot. Evident ca in aceste conditii nu poti sa ramai decat cu niste costuri aberante, mult mai mari decat in restul UE. Resurse avem destule, consumam destule, dar avem o eficienta dezastruoasa".
Emisiile de carbon
Circa 60 la suta din certificatele de emisii de carbon repartizate in Romania prin Planul National de Alocare revin sectorului energetic. Totalul cotelor pe tara e inca neclar: fie 95 de milioane de tone (atat cere guvernul de la Bucuresti), fie 75 de milioane de tone (cat sustine Comisia). Cele doua parti se judeca atat pentru aceasta reducere de 20 la suta (aplicabila, potrivit UE; in perioada 2008-2012), cat si pentru una de zece la
suta decisa de Comisie retroactiv pentru anul trecut. Cantitatea in discutie reprezinta limita maxima admisa de poluare: ce e peste se sanctioneaza. Conform oficialilor romani, pentru 2007 costul a fost de 40 de euro pe tona, iar pentru perioada 2008-2012 va fi de 100 de euro pe tona. Dat fiind ca nu pot reduce poluarea peste noapte, companiile romanesti va trebui sa cumpere certificate, iar de aici, spun analistii, logic ar fi sa se scumpeasca in primul rand energia, dar si alte produse. "Pentru emisiile de gaze cu efect de sera este nevoie de o tehnologie care trebuie sa efectueze captarea si sechestrarea acestor emisii – care majoreaza pretul cu cel putin 40% si care nu va fi disponibila pana in anul 2020. Pana atunci, aceste emisii vin si greveaza cotele Romaniei, si ne greveaza financiar foarte mult productia de energie. Este de asteptat ca preturile la productia pe carbune, din cauza emisiilor, sa creasca cu 40% si noi sa nu ne realizam angajamentul", spune Jean Constantinescu, presedintele Institutului National Roman pentru Studiul Amenajarii si Folosirii Izvoarelor de Energie (IRE).
Carbunele, in top
Din 2000 pana in 2006, productia de carbune a Romaniei a crescut cu 15 la suta, in timp ce alte resurse – precum petrolul, gazele si uraniul – au scazut.
Conform Autoritatii Nationale de Reglementare in Energie (ANRE), principalul combustibil utilizat in 2007 pentru producerea de electricitate a fost carbunele, in proportie de 41,69 la suta. Resursele hidrologice au avut o pondere de 25,8 la suta din total, iar gazele naturale – 17,42 la suta. Sursele nucleare au avut o pondere de 13,1 la suta, in timp ce pacura a fost utilizata in proportie de 1,11 la suta.
Viorel Alicus, director in ANRE, estimeaza ca procentul de carbune se va mentine la aceasta cota si in 2008. A fost ieftin pana acum fiindca in pret nu au aparut nici costurile suplimentare legate de emisiile de carbon si nici sumele necesare pentru investitii in instalatiile de la termocentrale, spune Alicus. Acestea ar putea determina o micsorare a procentului. "In perioada asta a fost tendinta de a creste productia pe centrale cu emisii mai poluante si acum probabil ca trendul va trebui modificat", spune oficialul ANRE. Aceasta inseamna, estimeaza el, o productie mai mare pe surse nucleare si pe gaz.
Codasa in UE
Intr-un tablou european al protectiei mediului la electricitatea generata pe carbune, Romania e codasa, spun specialistii chestionati de "Green Report". "Stam cel mai prost, chiar si fata de Polonia. Polonia, in schimb, este o discutie aparte datorita resurselor abundente de carbune. Avem cel mai mult teren de recuperat. In schimb, daca Ucraina va adera la UE, vom sta mai bine decat Ucraina", considera Emil Stoica. Jean Constantinescu crede ca avem "printre cele mai murdare tehnologii din Europa". "Suntem, din punctul acesta de vedere, multipli campioni, suntem singura tara membra UE care nu are nicio instalatie de desulfurare in functiune. Discutam de vreo sapte ani la Turceni si la Rovinari despre asta."
Miscari de trupe
In paralel cu iminenta inchidere a unor termocentrale pe carbune, vin anunturile privind retehnologizarea altora. Se vorbeste, de asemenea, despre privatizari, dar si despre constructii noi.
INVESTITII. Pe langa Turceni si Rovinari, pe lista CETurilor care cauta finantare pentru investitiile de mediu sunt cele din Craiova, Isalnita, Timisoara, Iasi, Suceava, Turnu-Severin, Braila, sustine Emanuel Racanel. Ministrul economiei, Varujan Vosganian, mentioneaza pe lista CET-urilor care vor face investitii de mediu pe cele de la Paroseni si Braila. In urma cheltuielilor, pretul la eventuala privatizare va creste.
PRIVATIZARI. In ultimii ani au fost termocentrale mai mici privatizate, dar la cele trei din Oltenia (Turceni, Rovinari, Craiova) – care produc o treime din totalul de electricitate din Romania si care au si cele mai mici preturi – acest lucru s-a tot amanat. Ultima variata evocata de guvern e listarea unui procent minoritar la Bursa. Surse guvernamentale dau ca sigura includerea complexurilor Turceni si Rovinari in compania nationala energetica, la a carei componenta inca se lucreaza. Vosganian afirma ca se deruleaza privatizari "prin atragerea de investitori in societati mixte" la Braila, Borzesti, Doicesti si Galati, cu scopul de a crea grupuri energetice noi. Ministrul afirma ca acestea vor avea un nivel redus de poluare. Jean Constantinescu spune ca privatizarea e blocata de patru ani: "Acest guvern vrea sa mentina aceste termocentrale la stat, vrea sa faca acum o companie integrata nationala, tot la stat, cu eventual ceva actiuni vandute la bursa in proportie nesimnificativa. Este absolut de neinteles de ce statul acesta sarac cauta in continuare sa faca pe investitorul in zone concurentiale si sa mentina tehnologii vechi. Este un paradox al Romaniei ca nu vedem in momentul de fata ca banii statului trebuie sa se duca in infrastructura, in sanatate, invatamant si sa nu se duca in zone concurentiale unde investitorii abia asteapta si sunt opriti".
INCHIDERI.Multe CET-uri nu au nicio sansa sa se adapteze la cerintele UE fiindca nu au bani nici pentru eficientizarea productiei, nici pentru mediu, asa ca se vor inchide, apreciaza analistii.
PROIECTE PRIVATE. In ultimele luni, companii mari au anuntat proiecte noi, de construire a unor termocentrale de la zero. Printre ele se afla grupul Vimetco (cei care detin ALRO Slatina) – la Turnu-Magurele, italienii de la Enel, la Galati si tot ei, impreuna cu E.ON, la Braila, Electrabel (Constanta), precum si cehii de la CEZ. Fiecare dintre aceste proiecte totalizeaza peste 1 miliard de euro. Vosganian spune ca e nevoie de proiecte greenfield mai ales pe gaze naturale, dar si pe carbune din import – pentru a creste randamentele si fiabilitatea instalatiilor. "Peste 80 la suta din capacitatile de productie au mai mult de 20 de ani vechime. Totusi, nevoia de grupuri noi nu este la nivelul intentiilor declarate, ci mult mai redusa. Astfel de investitii ar aduce un aport de concurenta si, prin urmare, scaderea preturilor, sustine ministrul. Marile companii au tendinta sa-si creeze propria sursa, pentru mai multa siguranta, spun surse din piata. Ninel Lazar considera ca sunt doua cauze pentru care firmele private ar opta pentru proiecte noi: inconsecventa guvernului in privinta privatizarii si investitiile foarte mari pentru modernizare. Termocentralele noi ar avea tehnologii avansate care vor elimina cantitati mai mici de substante poluante, adauga Lazar.
Strategia "Varujan"
Potrivit strategiei nationale privind energia, la construirea de noi centrale termoelectrice va trebui luata in considerare solutia de captare si stocare a emisiilor de dioxid de carbon. Actualele tehnologii de ardere a carbunelui vor trebui inlocuite cu tehnologii curate, care sa reduca emisiile de So2 si Nox si a pulberilor in suspensie. "Principalele resurse energetice interne ale Romaniei raman lignitul si huila si, ca urmare, strategia energetica a tarii se ba zeaza in buna masura pe acesti combustibili, pentru a mentine in limite acceptabile dependenta de importuri", spune ministrul economiei, Varujan Vosganian.
Estimari: ramanem pe carbune
"Au prevalat interese sociale sau de alta natura. De pilda, unul dintre interese a fost sa ne axam in continuare foarte mult pe dezvoltarea productiei de energie pe carbune", aminteste Jean Constantinescu de la IRE. Pur si simplu s-a spus ca e o resursa nationala, deci sa ne desenam strategia pe ea, a completat el. Constantinescu crede insa ca viitorul tine de resursele mai putin poluante – cum sunt gazele – si de energia nucleara, in timp ce carbunele "o sa vina in special cand va aparea celebra tehnologie curata, dupa 2020". "Problema noastra principala este ca, in momentul de fata, consumam o cantitate de gaze foarte ineficient. Daca gazul pe care il consum azi ineficient ar fi consumat cu o tehnologie moderna am produce de doua ori mai multa energie, fara sa importam un metru cub in plus". Si energia eoliana vine ca o solutie de viitor. "Sunt in discutie ca pacitati de turbine in termeni de vant de mii de megawati, deci astea vor aduce un aport foarte important. Nu dureaza ani pentru ca se instaleaza repede. Mai mult sunt probleme cu retelele de transport", spune el. Specialistul considera ca eficienta redusa e un motiv suficient pentru a inchide o parte dintre termocentrale fara a deregla sistemul. "Termocentralele au avut, pe hartie, o capacitate cel putin dubla fata de necesitati. Sigur ca au avut disponibilitati, adica ratele de disponibilitate au fost reduse. Capacitatile instalate au fost, de regula, pe hartie si au fost anumite situatii in sistem cand a trebui sa fie folosite si acele capacitati care sunt total in afara marjelor de performan ta. Eu si acolo, pe perioadele alea scurte, mai bine importam energia decat sa tin in functiune asa productii one roase. Oricum, de mult se discuta sa fie inchise si nu peticite ca pana acum, ci pur si simplu reconstruite. Pe acelasi amplasa ment, folosind o parte din infrastructura de conectare la sistemul de gaze, electric, dar facut, practic, de la inceput cu instalatii noi, si nu reabilitate."
Analistul Ninel Lazar estimeaza ca Romania va merge in continuare pe carbune. "Prognozele si dorintele oficialilor ar indica scaderea proportiei combustibililor fosili pe fondul cresterii ponderii energiei produse din surse regenerabile. Doar ca estimarea cresterii consumului de energie atat pentru consumatorii casnici, cat mai ales pentru cei industriali poate fi mult diferita de realitate. Cat timp Romania va ramane o tara atractiva pentru investitii in proiecte industriale de anvergura, este limpede ca utilizarea combustibililor fosili pentru asigurarea energiei necesare acestor facilitati productive va prima in fata alternativelor, care in mod traditional sunt expuse unor riscuri mai mari. Anunturile privind noi investitii in centrale pe carbune confirma realismul acestei perspective."
Si analistul Emil Stoica apreciaza ca actuala pondere a car bunelui s-ar putea mentine. "Carbunele reprezinta acum 40% din productia de energie electrica. Sursele regenerabile vor creste de la 20% la 30%-35%, energia nucleara isi va dubla pon derea si probabil ca va ajunge la 15%-20%. Daca pretul de import pentru gaze si petrol isi va continua tendinta de crestere din aceste zile, cred ca vom ramane cu 40% la carbune, iar electricitatea din petrol si gaze va sca dea pana la 10%-15%. Sa nu uitam insa ca va creste consumul de energie din petrol si gaze pentru alte ra muri decat energia electrica – de exemplu pentru consumul direct".
Considerat, in orice situatie, cea mai poluanta resursa de producere a electricitatii, carbunele nu are deocamdata rival in Romania. Si-a incheiat ciclul de viata inceput in era industrializarii comuniste, intrand in al doilea – unul ceva mai atent cu mediul. In urmatorii ani se va sti daca va mai exista si o a treia era a carbunelui ori energia nucleara, hidroenergia si celelalte energii "verzi" ii vor demola suprematia.
