Zonele neatinse de om din oceanele lumii dispar rapid, doar 13% din totalul acestor suprafețe pot fi clasificate drept sălbatice, conform unui studiu realizat în Australia. Transportul maritim global, operațiunile de pescuit și poluarea care coboară în mare de pe uscat și-au pus amprenta pe mările lumii, inclusiv unele din cele mai îndepărtate zone.
Zonele cu adevărat sălbătice sunt vitale, deoarece reprezintă unele dintre cele mai diverse părți ale oceanului și ultimele locuri de pe Pământ încă locuite de numeroase cantități de prădători mari, cum ar fi rechinii.
Chiar și câteva fragmente care au rămas virgine, sunt amenințate pe măsură ce tehnologiile avansate de pescuit și topirea gheții le expun activității umane.
Cele mai multe dintre sălbăticile rămase, care acoperă nu mai mult de 13% din oceanele lumii, se găsesc în regiunile polare și în jurul națiunilor izolate din insulele Pacificului.
Cercetătorii din spatele studiului au solicitat ca acordurile internaționale să recunoască valoarea unică a acestor zone.
”Am fost uimiţi de cât de puţină sălbăticie marină a mai rămas”, a declarat cercetătorul Kendall Jones de la Universitatea din Queensland.
Oceanul acoperă peste 70% din suprafaţa planetei şi doar 7% din totalul oceanelor beneficiază de protecţie, însă oamenii au ”reuşit să aibă un impact semnificativ asupra celei mai mari părţi a acestui vast ecosistem”, a spus Jones. Cercetarea a demonstrat că mai puţin de 5% din suprafeţele acvatice sălbatice sunt în prezent protejate, iar cele mai multe dintre ele se află în ecosisteme situate la mari distanţe de ţărmuri, cu puţine zone marine protejate cu mare biodiversitate, cum ar fi recifele de corali.
„Acest lucru înseamnă că o majoritate vastă a sălbăticiei marine ar putea fi pierdută în orice clipă, din moment ce evoluţia tehnologiei ne permite să pescuim mai adânc şi să ajungem mai departe în larg decât înainte. Din cauza unei clime mai calde, acum se poate pescui chiar şi în unele zone care erau odată în siguranţă pentru că erau acoperite de gheaţă pe tot parcursul anului”, a atras atenţia cercetătorul.
Studiul, publicat în revista Current Biology, a utilizat datele disponibile privind 19 tipuri diferite de acțiuni umane, cum ar fi poluarea cu îngrășăminte, precum și activitățile de pescuit din întreaga lume.
Ei au definit zonele ca fiind sălbătice pe acelea care s-ar afla în cel mai mic procent de 10% din aceste impacturi cauzate de acțiunile omului.
Au existat largi variații în amploarea impactului uman, cu 16 milioane de kilometri pătrați de sălbăticie rămași în zona Indo-Pacificului cald, dar mai puțin de 2.000 de kilometri pătrați în Africa de Sud temperată.
Oamenii de știință depun eforturi pentru a proteja unele dintre regiunile sălbatice rămase, cum ar fi crearea celui mai mare sanctuar marin din lume în Antarctica.
Autorii noului studiu solicită eforturi internaționale de protejare a oceanelor, cum ar fi „Acordul de la Paris pentru ocean” negociat în prezent de ONU, care ar fi un angajament obligatoriu din punct de vedere juridic în temeiul Convenției Convenției privind dreptul mării.
