Pe lângă faptul că nivelul crescut al dioxidului de carbon afectează clima Pământului prin creșterea temperaturilor, gazul are, de asemenea, efecte directe asupra creierului uman. Se estimează că nivelurile gazelor din interiorul clădirilor vor crește la un nivel atât de ridicat, încât ar putea reduce la jumătate capacitatea oamenilor de a efectua sarcini cognitive complexe până la sfârșitul secolului.
Această predicție provine de la trei oameni de știință de la Universitatea din Colorado Boulder și de la Universitatea din Pennsylvania, care și-au prezentat constatările săptămâna trecută la reuniunea anuală a Uniunii Geofizice Americane.
Rezultatele arată că, dacă emisiile globale de dioxid de carbon (CO2) continuă să crească pe traiectoria lor actuală, concentrația de CO2 în aer s-ar putea dubla până în 2100. Pe baza măsurăriii modului în care oamenii funcționează în spații cu atât de mult CO2, oamenii de știință avertizează că până la sfârșitul secolului capacitatea creierului de a efectua sarcini complexe ar putea să scadă cu 50%.
Acest lucru include abilitatea de a planifica strategii, de a răspunde la situații de criză, de a lua decizii și de a folosi informațiile pentru a atinge un obiectiv.
Un alt studiu, efectuat în 2015 la Harvard, a analizat 24 de oameni care au petrecut șase zile complete de muncă într-un spațiu de birou controlat de laborator, cu niveluri diferite de dioxid de carbon. În fiecare după-amiază, participanții au luat parte la o simulare computerizată în care au răspuns la un scenariu care evolua în timp real, cum ar fi gestionarea unui oraș ca primar.
Software-ul a urmărit abilitatea cognitivă a participanților în timp ce au trecut prin simulare. Rezultatele au arătat că pe măsură ce nivelurile de CO2 au crescut, participanții s-au luptat constant cu sarcini precum strategia, utilizarea informațiilor și răspunsul la crize.
Aceast studiu a confirmat concluziile unui studiu similar din 2012, care a plasat 22 de persoane într-un cadru de tip birou, cu niveluri diferite de dioxid de carbon în aer și a evaluat performanța lor într-un set de sarcini. Pe măsură ce nivelurile de CO2 au crescut, participanții au arătat scăderi semnificative ale capacității de luare a deciziilor.
Rezultate similare au fost găsite în școli. Un studiu din 2015 a descoperit că, la 140 de clase de clasa a cincea din sud-vestul SUA, ventilația slabă și nivelurile ridicate de CO2 au fost puternic corelate cu scorurile mai mici pentru elevi la matematică. Un studiu anterior pe 434 săli de clasă din Washington și Idaho a găsit o relație similară între nivelurile de CO2 și ratele absențelor elevilor.
Mai mult, un studiu din 2018 realizat în China a descoperit că expunerea cronică la unele tipuri de poluare a aerului (în afară de CO2) era legată de efecte cognitive dăunătoare care s-au agravat pe măsură ce participanții au îmbătrânit.
Oamenii de știință nu sunt încă siguri de efectele dioxidului de carbon asupra creierului, care afectează funcționarea cognitivă, dar cercetările preliminare sugerează că respirația în prea mult gaz poate împiedica creierul să folosească oxigenul eficient.
„Când vorbești despre secetele din sud-vest sau despre incendii sau despre modul în care El Niño se va schimba în viitor – există o mulțime de dinamici complicate între o moleculă de CO2 care merge în atmosferă și rezultatul respectiv”, a spus Kris Karnauskas, om de știință climatică și autor principal al noului studiu, pentru Business Insider.
Karnauskas a spus că, atunci când a citit rezultatele studiului Harvard din 2015, s-a gândit imediat la cele 36,2 miliarde de tone de dioxid de carbon pompate în atmosferă în 2017.
Așadar, Karnauskas a lucrat cu un inginer mecanic și un cercetător în domeniul neuroștiinței cognitive pentru a face calcule bazate pe descoperirile și proiecțiile de la Harvard despre creșterea emisiilor de dioxid de carbon.
Au creat un model al unei săli de clasă pline de copii din școlile elementare, cu ritmurile de respirație corespunzătoare și cameră ventilată. (Karnauskas a spus că rezultatele vor fi similare pentru orice grup de oameni.) Apoi au analizat ce s-ar întâmpla în două scenarii de emisii potențiale proiectate de Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC).
Karnauskas a subliniat, totuși, că acestea sunt calcule grosiere „pentru a oferi un indiciu asupra amploarei problemei”.
„Pe măsură ce continuăm să creștem dioxidul de carbon în exterior, vom continua să ne reducem capacitatea de a rezolva problemele”, a spus el. „Schimbările climatice sunt o problemă, deci este un feedback urât [în buclă] într-un fel.”
Dar mai este timp pentru a preveni scăderea drastică a funcției creierului uman pe care Karnauskas și colegii săi o proiectează. De asemenea, aceștia au trasat un scenariu mai optimist prezentat de IPCC, unul în care guvernele adoptă politici de reducere severă a emisiilor de carbon, precum tranziția la energie regenerabilă, captarea și stocarea carbonului din aer și extinderea pădurilor.
În acel scenariu optimist, oamenii își vor păstra cea mai mare parte a abilității cognitive, atât de bază, cât și complexe.
