Ce se întâmplă cu deșeurile periculoase din universități?

Există multe tipuri de deșeuri periculoase, printre care și acelea rezultate în urma activităților din campusurile universitare și din școli. Iar cantitățile nu sunt deloc de neglijat. Am încercat să aflăm care sunt sursele acestor deșeuri și cum sunt gestionate deșeurile periculoase din universități de la doamna Daniela Gavrilescu, șef lucrări la Facultatea de Inginerie Chimică și Protecția Mediului „Cristofor Simionescu”, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași. 

deșeuri periculoase universități
Foto: Facultatea de Inginerie Chimică și Protecția Mediului „Cristofor Simionescu”, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași

Ce numim „deșeuri periculoase” generate în universități?

Într-o universitate de profil tehnic, cum este și a noastră, există materiale și reactivi de toate felurile, care se folosesc în laboratoare. Toate acestea reprezintă surse de deșeuri periculoase, care, dacă nu sunt gestionate corespunzător, pot pătrunde în apă, aer sau sol, afectând atât mediul, cât și sănătatea umană.

Tocmai de aceea, noi am decis să eliminăm din activitățile cu studenții reactivii cu potențial toxic. De asemenea, fiecare cadru didactic sau cercetător face eforturi să reducă la minimum cantitatea de deșeuri periculoase generate, optând, acolo unde există această posibilitate, pentru materiale și substanțe alternative.

Cum gestionați deșeurile periculoase? Există anumite proceduri care trebuie respectate?

Nu toate substanțele cu care lucrăm sau care rezultă în urma activităților noastre sunt periculoase, dar suntem foarte atenți la clasificarea lor, conform celor 15 categorii de proprietăți care fac ca deșeurile să fie încadrate la categoria „periculoase”.

La nivel de Facultate, dar și în cadrul fiecărui Departament, avem un responsabil pentru problemele legate de protecția mediului, care se ocupă și de gestionarea deșeurilor periculoase. Există proceduri și instrucțiuni de lucru bine stabilite care permit identificarea și neutralizarea deșeurilor periculoase. Practic, până la eliminare, noi aplicăm măsuri de prevenire și de reducere, pe cât posibil, a cantităților de deșeuri periculoase generate. Apoi, foarte important, facem eforturi de minimizare a nocivității lor și apelăm la firme specializate și autorizate pentru preluarea deșeurilor periculoase și distrugerea lor în siguranță. Frecvența colectării se stabilește în funcție de natura și volumul deșeurilor periculoase colectate și neutralizate, care sunt stocate temporar în spații corespunzătoare și clar delimitate.

În străinătate, de exemplu în SUA, se efectuează periodic controale în campusurile universitare și, atunci când sunt descoperite încălcări ale normelor privind protecția mediului, sunt aplicate amenzi uriașe. Credeți că ar fi o soluție potrivită și pentru România?

Cred că ar trebui să ne gândim la soluții adaptate situației de la noi. De pildă, campusul Universității noastre se află în cea mai săracă regiune de dezvoltare din România, dar și din Uniunea Europeană, conform ultimului raport al Comisiei Europene. Acest lucru înseamnă ca amenzile uriașe nu sunt o opțiune viabilă decât atunci când alte măsuri de prevenire și control dau greș. Personal, aș dori sa văd mai multe programe și campanii de conștientizare și de instruire a populației. Să nu uităm că în campusuri vorbim despre persoane tinere, foarte receptive la nou, dar care poate nu au avut ocazia să se informeze corect și complet în legătura cu managementul deșeurilor în general și al celor periculoase în particular. Cu atât mai mult cu cât Iașul este primul oraș din România care are un Centru Municipal de Colectare a Deșeurilor, unde studenții pot duce deșeurile periculoase proprii.

Reprezentaţi o facultate de renume, specializată în Inginerie Chimică şi Protecţia Mediului. Pregătiţi, practic, profesioniştii de mâine. Mai sunt tinerii interesaţi de acest domeniu? Care sunt perspectivele lor profesionale?

Trebuie să recunoaștem că, în general, există o anumită reticență a tinerilor față de studiile în domenii tehnice. Mulți dintre ei consideră dificile disciplinele exacte, ca matematica, fizica și chimia. Însă această tendință este generală, se înregistrează inclusiv la nivelul Uniunii Europene.

Totuși, Ingineria mediului este un domeniu foarte căutat. Facultatea de Inginerie Chimică și Protecția Mediului „Cristofor Simionescu” are unele dintre cele mai bune programe de studiu din țară. La ultima evaluare, programele noastre la toate nivelurile de studiu (licență, master, doctorat) au fost pe primul loc.

Cât despre perspectivele profesionale, dacă ne gândim că fiecare firmă sau companie are nevoie de un responsabil de mediu, potrivit legislației în vigoare, atunci putem spune că există suficiente opțiuni pentru absolvenții programelor noastre de mediu.

deșeuri periculoase universități
Foto: Facultatea de Inginerie Chimică și Protecția Mediului „Cristofor Simionescu”, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași

Cum a evoluat sistemul de învăţământ universitar în acest domeniu, în ultimii ani?

Domeniul Ingineria Mediului a apărut prima dată în România în anul 1994, la inițiativa unui grup de cadre didactice din cadrul facultății noastre, iar prima promoție de ingineri a absolvit în 1999. Între timp, domeniul a evoluat semnificativ, însă viitorii studenți trebuie să fie foarte atenți atunci când optează pentru o insituție de învățământ sau pentru alta. Există în ultimii ani o tendință, multe dintre specilalizări își adaugă la vechea denumire sintagme atractive, care țin de concepte precum „eco”, „bio”, „durabil” sau „sustenabil”. Așa că viitorii studenți trebuie să se informeze foarte bine în legătură cu programele de studiu din diferite universități, mai precis să afle care este conținutul acestora. Din acest motiv, facultatea noastră organizează mai multe evenimente care să îi ajute să ne cunoască mai bine.

Teoria este importantă, dar cum se mai stă cu practica în universitățile românești? Cât de mult se pune accentul, la dumneavoastră, pe pregătirea practică a studenților?

Suntem o facultate de profil tehnic și este firesc să acordăm o foarte mare importanță părții aplicative. Și aici nu mă refer doar la activitățile de laborator, ci și la legăturile noastre cu industria sau cu mediul economic. În ultima perioadă, și mediul economic a venit spre noi. Mai multe companii au cerut universităților să le trimită studenți pentru a-i putea familiariza cât mai devreme cu ceea ce presupune să fii inginer sau responsabil de mediu.

Studenții specializărilor noastre efectuează vizite de studiu la agenți economici, parteneri cu care desfășurăm contracte de cercetare sau angajatori. Acestora din urmă am putea să le spunem angajatori „tradiționali” ai absolvenților noștri, câteva exemple fiind Mondeco, o companie care se ocupă cu managementul deșeurilor periculoase, și diferite agenții de protecția mediului sau ONG-uri. Mai mult, ne încurajăm studenții să se implice ulterior în stagii de practică sau pe durată mai mare, în internship-uri, pentru a căpăta experiență în domeniul în care vor activa în curând.

 

Articol scris cu sprijinul Mondeco și al doamnelor Carmen Teodosiu, Profesor doctor inginer, și Daniela Gavrilescu, Șef lucrări, doctor inginer, din cadrul Departamentului de Ingineria și Managementul Mediului, Facultatea de Inginerie Chimică şi Protecţia Mediului „Cristofor Simionescu”, Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi”din Iași.

spot_img

Ultimele știri