Tăierea ilegală a arborilor din Parcul IOR a expus pasarea responsabilității între autoritățile locale și instituțiile centrale. Deși faptele sunt clar reglementate de lege, inclusiv de Codul Silvic, instituțiile cheie se eschivează de la a lua măsuri concrete. În loc să colaboreze pentru a opri distrugerea ecosistemului urban, fiecare instituție aruncă vina pe alta, lăsând cetățenii singuri în demersul de a proteja spațiile verzi.
Unul dintre cele mai dramatice conflicte ecologice din București are loc în parcul IOR, unde 12 hectare de pădure urbană sunt transformate treptat într-un deșert, pe fondul retrocedărilor controversate și al nepăsării autorităților.
Activiștii de mediu și alți cetățeni implicați luptă împotriva distrugerii acestui spațiu verde, în timp ce autoritățile se mișcă lent, invocând lipsa unor mecanisme legale clare.
Codul Silvic și protecția spațiilor verzi
Codul Silvic, actualizat recent, introduce sancțiuni clare pentru distrugerea vegetației forestiere din spațiile verzi urbane.
Articolul 107 din acest cod prevede pedepse penale, inclusiv închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amenzi, pentru distrugerea, degradarea sau tăierea arborilor – fără drept.
Totuși, punerea în aplicare a acestor măsuri rămâne problematică.
Activista Andreea David, împreună cu alt coleg activist au fost personal la Garda Forestieră pentru a cere clarificări privind aplicarea Codului Silvic în cazul parcului IOR.
„Doi dintre noi am fost personal la Garda Forestiera la câteva zile după promulgarea codului silvic. Personal ne-au spus ca încă nu au studiat bine legislația și cum se aplica particular pe cazul IOR, însă după o discuție de o ora au concluzionat ca se încadrează la infracțiune ce se întâmpla acolo.
A rămas ca ne dau un punct de vedere oficial, după ce depunem o solicitare pe L544, dar am înțeles de la secretariatul lor, unde am sunat ulterior, ca ar fi depus deja acest punct de vedere la Ministerul Mediului, și încadrează faptele la capitolul infracțiune,” povestește aceasta.
De la pădure urbană la curte
Parcul IOR, cunoscut pentru aleile sale umbrite și pentru rolul său esențial în menținerea echilibrului ecologic al Capitalei, a fost transformat într-un peisaj dezolant.
„Au dispărut toți arborii, absolut toți. Au fost în jur de 800 de arbori pe teren; plus toți arbuștii. În ultima săptămână au fost tăiați aproximativ 100 și ceva,” declară Andreea David.
Distrugerea masivă a vegetației a fost facilitată de o combinație dintre o retrocedare controversată și inacțiunea instituțiilor responsabile.
Terenul, încadrat în categoria „curți-construcții,” este protejat de legislația specifică spațiilor verzi decât după îndeplinirea procedurii de expropriere conform legislației în domeniu, însă Garda de Mediu a transmis într-un răspuns pentru Green Report că nu are atribuții pentru a interveni în situația din parcul IOR.
„Noi nu avem niciun fel de atribuții legate de tăierea copacilor din parcul IOR. Este un teren proprietate privată.”
Retrocedări controversate și lipsa sancțiunilor
Retrocedările din parcul IOR fac parte dintr-un șir lung de transferuri de proprietate mai mult sau mai puţin uşor de înteles care au afectat spațiile verzi din România.
Andreea David detaliază:
„Terenul este acum administrat de Sorin Țuță, dar pe teren s-a vehiculat că viitorul succesor ar putea fi Petrică Băjenaru, cunoscut pentru implicarea sa în tranzacția de la Park Lake, un pion important în schema retrocedărilor din capitală. Din presă se poate citi cum Maria Cocoru, proprietara parcelei retrocedate din IOR, ar fi o rudă îndepărtată a lui Băjenaru, folosită cu numele în multe dosare de retrocedare, dar pe care, nimeni nu a prea văzut-o la față.”
Cu toate acestea, autoritățile au eșuat în a investiga temeinic aceste retrocedări sau în a preveni distrugerea terenului.
Poliția locală și cea națională au aplicat doar amenzi simbolice și au tolerat tăierile ilegale, sub privirea indignată a cetățenilor.
Pe teren s-au aflat trei tipuri de forțe de ordine, fiecare cu un rol aparent diferit, dar, în realitate, fără un efect concret asupra opririi distrugerii ecosistemului.
În primul rând, Primăria Sectorului 3 a dispus instalarea unei gherete de pază, unde un polițist local era prezent.
Cu toate acestea, în timpul verii, în acea zonă s-au produs aproximativ 16 incendii, ceea ce a demonstrat inutilitatea prezenței acestui polițist. Deși avea datoria de a preveni astfel de incidente, nu a intervenit pentru a proteja mediul sau cetățenii.
Apoi, Poliția Capitalei, care păzea zona 24 de ore din 24, părea să aibă rolul de a supraveghea activitățile de tăiere, dar nu a oferit soluții eficiente.
„Polițiștii veneau doar pentru a înregistra procese verbale de sancționare contravențională, aplicând amenzi minime de 25 de lei pe arbore tăiat”, a explicat Andreea David.
Deși au fost sugerate măsuri pentru a încetini ritmul tăierilor, cum ar fi întocmirea proceselor verbale imediat după fiecare tăiere, aceștia au procedat la finalul zilei, când drujbele deja își făcuseră treaba.
„Părea că întreaga activitate se desfășura cu scopul de a accelera procesul, fără vreo intenție reală de a opri daunele aduse naturii,” a mai adăugat activista.
În ceea ce privește intervenția Poliției Române, secția 12 a fost chemată fie de Sorin Țuță, pentru a alunga activiștii de pe teren, fie de cetățenii care reclamau tăierile ilegale, mai ales după promulgarea noii legislații din Codul Silvic.
Cu toate acestea, polițiștii de la secția 12 nu doar că nu au aplicat măsurile necesare pentru protejarea mediului, dar au demonstrat o atitudine indiferentă față de cei care se opuneau distrugerii.
„Ni s-a spus că terenul este privat și că Poliția Locală a Municipiului București va aplica sancțiunile, iar Codul Silvic nu le este de competență”,
a declarat activista.
Deși, conform Codului Silvic, atât poliția, cât și jandarmeria au atribuții în aplicarea acestuia, polițiștii au refuzat să intervină și au continuat să susțină că activitatea ilegală de tăiere nu le revine lor.
Mai mult, în repetate rânduri, polițiștii i-au alungat pe activiști de pe teren, invocând faptul că „stânjenesc activitatea desfășurată pe teren privat”, chiar dacă aceștia știau că activitatea respectivă era ilegală.
„Pe una dintre noi au luat-o cu forța și au sechestrat-o în mașina poliției, în timp ce documentam situația”, a povestit David.
În ciuda intervenției repetate a autorităților, nu s-a întreprins nicio acțiune semnificativă pentru a opri distrugerea pădurii urbane.
Într-o încercare de a înțelege de ce nu se aplică măsuri mai drastice, activiștii implicați în monitorizarea tăierilor au întrebat polițiștii de ce nu confiscă drujbele folosite la tăiere.
Conform OG 2/2001, există posibilitatea confiscării bunurilor care au fost folosite în săvârșirea contravențiilor.
Cu toate acestea, polițiștii nu au oferit nicio explicație coerentă și au continuat să paseze responsabilitatea de la unii la alții, fără să adopte vreo măsură concretă.
„Ni s-a spus că nu este de competența lor, iar mai apoi am fost trimisă de la un polițist la altul, fără nicio soluție reală”, a explicat unul dintre activiști.
Aceste evenimente demonstrează clar cum autoritățile, în loc să aplice legea și să protejeze mediul, preferă să paseze responsabilitatea, lăsând cetățenii și activiștii să lupte singuri pentru a opri distrugerea spațiilor verzi din capitală.
Activista Andreea David spune că violența și intimidările sunt frecvente, iar autoritățile rămân pasive.
Pierderea unui ecosistem
Laura Bouriaud, profesor universitar la Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava, într-un interviu pentru Green Report, a transmis că fiecare arbore distrus înseamnă o pierdere ireparabilă de servicii ecosistemice.
Aceasta a subliniat gravitatea situației legate de gestionarea spațiilor verzi, explicând că autoritățile nu au acordat prioritate acestei chestiuni: „Pur și simplu nu le-a păsat. Acel spațiu nu a avut nicio prioritate pentru primărie, poliție, administrație, pentru nimeni.”
Bouriaud afirmă că, dacă ar fi existat interes din partea autorităților, ar fi fost clarificată situația juridică a terenului.
„Dacă există o persoană desemnată pentru a se ocupa de conservarea unui teren, aceasta trebuie să se asigure că bunul respectiv rămâne cu același statut”, adaugă Bouriaud.
Mai mult, aceasta consideră inacceptabil faptul că, în fața vandalismelor și a distrugerilor, autoritățile nu au luat măsuri.
„Poliția ar fi trebuit să intervină și să solicite actele legale care stau la baza acestor defrișări. Ce autorizație permite tăierea acestor arbori? De ce sunt doborâți atâția copaci? Aceste acțiuni trebuie să fie investigate, iar persoanele responsabile trebuie trase la răspundere,” spune Bouriaud.
„Poliția ar fi trebuit să deschidă dosare penale pentru distrugere, având în vedere că faptele se încadrează clar în această categorie. Nu este acceptabil ca poliția să asiste pasiv la astfel de tăieri ilegale, fără a lua măsuri concrete pentru a stopa distrugerea.”
„Chiar așa, arborele acesta este apatrid?”, mai spune Bouriaud.
În opinia sa, „bunul trebuie păstrat în starea în care a fost predat”.
Bouriaud face o distincție importantă între noțiunea de conservare în sensul juridic și cel ecologic.
„Aici nu mă refer la conservarea naturii, ci la acea noțiune juridică de conservare, atâta vreme cât nu este destinat unui moștenitor. Există o persoană mandatată care trebuie să aibă grijă de bunul acela până se clarifică situația juridică”, explică ea.
Potrivit acesteia, persoana desemnată ar fi trebuit să îndeplinească toate obligațiile necesare pentru a menține bunul în starea în care a fost predat.
„Dreptul la un mediu sănătos, care teoretic este garantat de Constituție, poate fi exercitat oare în realitate? Cum poate fi materializat, dacă noi, ca și comunitate care beneficiază direct de pe urma arborilor ce îmbunătățesc calitatea vieții, nu putem să-l valorificăm? Chiar dacă acest drept există în Constituție, eu nu sunt luată în considerare, indiferent că depun petiții sau organizez proteste. Nimeni nu ne ascultă, iar dreptul nostru rămâne unul pur fictiv”, a concluzionat Laura Bouriaurd.
Apel la acțiune
Parcul IOR nu este doar o oază de verdeață, ci și un scut împotriva valurilor de căldură și a poluării din București. Fiecare arbore tăiat reprezintă un pas înapoi în lupta pentru adaptarea orașului la schimbările climatice, spun cei care îl iubesc.
Activiștii de mediu și alți cetățeni implicați cer autorităților să aplice prevederile Codului Silvic și să deschidă dosare penale pentru distrugerea spațiului verde.
În lipsa unei intervenții decisive, viitorul celor 12 hectare de pădure urbană rămâne incert.
Distrugerea parcului IOR este mai mult decât o tragedie locală, este un semnal de alarmă pentru întreaga țară. România nu poate progresa spre sustenabilitate şi inițiative verzi pentru populație fără respectarea legii și fără protejarea resurselor sale naturale.
Autoritățile sunt acum în fața unei alegeri: vor permite distrugerea ireversibilă a unui spațiu verde vital sau vor demonstra că legea mai contează?
Am cerut un punct de vedere de la Primăria Capitalei, până la momentul publicării acestui articol, nu avem un răspuns.
Articol în curs de actualizare.
#parculIOR #paduriurbane #CodulSilvic #autoritati #mediu #distrugeremediu #ecodistruction #environmentalresponsability #savethetrees
