Uitandu-ne inapoi la olimpiada de la Beijing, momente grandioase ale sportului ne vor ramane alaturi. Privindu-i pe Michael Phelps sau pe Usain Bolt batand recorduri mondiale, ingrijorarile legate de calitatea aerului din capitala chineza inainte de Olimpiada au devenit amintiri indepartate.
Text de Deborah Seligsohn
Dar inainte ca intreaga Terra sa spuna "zaijian" Beijingului, merita sa reflectam la ceea ce a insemnat Olimpiada si la ceea ce ar putea insemna pentru viitorul Chinei. Jocurile Olimpice, in final, au fost proiectate sa fie marele moment al Chinei pe scena lumii, iar Comitetul Olimpic de la Beijing si-a propus teluri
inalte pentru a avea Olimpiada Verde, Olimpiada High-Tech si Olimpiada Oamenilor. Deci cum a bifat Beijingul toate aceste evenimente?
Au fost Jocurile Olimpice verzi? Din fericire, vremea capricioasa si smogul care au marcat inceputul Jocurilor Olimpice s-au disipat repede, iar capitala chineza s-a bucurat de cea mai buna calitate a aerului de august in ultimii ani. In final, nu au existat retrageri din cursele de rezistenta. De fapt, pana la Jocurile Olimpice de la Beijing, niciun oras nu a fost atat de bine pregatit din perspectiva conditiilor de mediu. Beijingul si-a ridicat standardele privind emisiile, a inchis fabrici, a impus controlul emisiilor la toate centralele si a retras jumatate din masinile private care circulau pe strazi. Probabil cel mai important, dar si cel mai putin observat fapt a fost cresterea operatiilor de purificare a apei de la 22%, in 1998, la 90% anul acesta.
Urcand in metrou de la Cuibul de Pasare, este clar ca transportul in comun a fost un triumf. Putem sa le numim Jocurile Olimpice ale Transportului de Masa. Cele trei linii noi de metrou au functionat incredibil de bine. Orasul a fost planificat inteligent pentru multimile venite la Olimpiada. Vizitatorii au fost filtrati mult mai usor prin intrarea portii rosii de la statia Olympic Green decat la meciurile de baseball din Statele Unite.
Dar ce putem spune despre Olimpiada High-Tech? Fara indoiala, marile constructii – in special "cuibul de pasare" si "cubul de apa" – sunt extraordinare. Tehnologia a crescut rolul ambiantei, a adus beneficii mediului inconjurator si a produs conditii optime pentru depasirea de recorduri la inot si la alergare. Insa aceste Jocuri Olimpice au fost intr-adevar ale Beijingului, capitala unei tari in curs de dezvoltare, chiar daca e cu cea mai rapida crestere din lume. Ceea ce am vazut atat la Jocuri, cat si peste tot in oras a fost ingemanarea dintre High-Tech si… Low-Tech. Cand terenul de softball s-a udat, voluntarii l-au uscat cu bureti si cu galeti. Ploaia de pe pista de aruncare a sulitei – stearsa cu prosoapele. Intrari si iesiri neclare – rezolvate cu voluntari. Logistica pe care multi oaspeti au aprecia-o a fost, de fapt, o ingemanare de succes intre un sistem bun si o sustinere extraordinara din partea oamenilor (si China are o multime!).
Dar ce sa spunem despre Olimpiada Oamenilor? Poporul chinez a imbratisat jocurile cu bucurie, iar cozile pentru ultima transa de bilete au continuat zile la rand. Intreaga ruta a maratonului feminin a fost flancat de populatia Beijingului. Dar unice pentru capitala chineza au fost numarul si entuziasmul tinerilor voluntari care au lucrat asiduu in fiecare zona sportiva ori punct de informatii, de la aeroport si pana la districtul universitar. Aceasta este una dintre victoriile silentioase ale Olimpiadei. Voluntariatul era un lucru suspect in China, urmare a miilor de oameni care au fost "voluntarizati" in marile proiecte de constructii din anii ’50 si ’60. Dar, in ultimii ani, voluntariatul autentic a inceput sa infloreasca, de cele mai multe ori inspirat din crize precum tsunamiul asiatic sau cutremurul din Sichuan. Chiar si asa, aceasta Olimpiada este fara precedent atat in ceea ce priveste numarul voluntarilor, cat si timpul pe care acestia l-au dedicat evenimentelor.
Beijingul a promis o Olimpiada care-i va face mandri pe locuitori, si, judecand dupa fetele zambitoare pe care le-am vazut zilnic si la fiecare eveniment, cred ca a reusit. Partea cea mai criticata a fost numarul mic de suveniruri (chiar daca merita amintit ca a face astfel de profituri nu s-a numarat printre scopurile ora sului). E nerealist sa ne gandim ca un glamour olimpian ar putea depasi orice provocare sociala si politica cu care China se confrunta. Insa aceasta Olimpiada a accelerat eforturile de imbunatatire a mediului si a incurajat un spirit al mandriei civice si al voluntariatului intr-un mod in care nicio alta initiativa publica nu ar fi putut spera sa o atinga.
Asadar, eforturile olimpiene ale Beijin gului vor avea un efect pe termen lung? Suntem inca in mijlocul eforturilor Chinei de a aduce imbunatatiri drastice ale mediului, iar alte provocari serioase trebuie infruntate. Insa jocurile i-au determinat deja pe pe oficialii chinezi sa vorbeasca despre urmatorii pasi, printre care si monitorizarea si raportarea unui set mai complet de poluanti ai aerului – in primul rand micile particule (PM 2,5) si ozonul. Speram ca vom vedea standarde mai comprehensive privind calitatea aerului si a apei in cincinalul care incepe in 2011. Dar cea mai buna parte a Olimpiadei Verzi de la Beijing nu e legata doar de capitala. Reforme le mediului inconjurator sunt toate nationale. Noi proiecte de dezvoltare a transportului de masa sunt in dezvoltare in alte 12 orase, peste tot in China. Standarde privind eficienta energetica a cladirilor sunt aplicate in toata tara. Centralele energetice beneficiaza acum si de echipamente de control si de monitorizare.
Ambitiile Chinei de a deveni o tara complet dezvoltata cuprind totul, de la a impune un standard nou ca gazda a Jocurior Olimpice pana la dezvoltarea unor orase curate si atractive si a promova politici de sanatate pentru populatie. Cu venituri de zece ori mai mici decat in Statele Unite, China vrea si va continua sa creasca. Asa cum Jocurile Olimpice au aratat, este intr-adevar posibil ca China sa-si urmeze agresiv cresterea economica, dar si curatarea mediului inconjurator in acelasi timp.
Deborah Seligsohn locuieste si lucreaza la Beijing pentru World Resources Institute, fiind directorul programului China din cadrul Climate, Energy and Pollution Program. Acest articol a aparut pe website-ul WRI si a fost tradus si publicat in "Green Report"
