În articolul de săptămâna trecută, atrageam atenția asupra cantității de pungi de plastic generate la nivel global, care poluează inevitabil pământul și apele. Tot atunci vă promiteam că vom prezenta soluții alternative, produse în mod sustenabil chiar pe plan local. Iată cele 5 proiecte care îi ajută pe consumatori să fie mai responsabili față de mediu, față de ei înșiși și față de societatea în care trăiesc: Atelierul de pânză, remesh, UpsideDown, REDU și ALTERNATIVE.
Atelierul care a înlocuit 23 de milioane de pungi de plastic
Cele mai vechi alternative de pe piață românească sunt sacoșele produse la Atelierul de pânză. Am discutat cu Doris Stroiescu, managerul proiectului, despre modelul lor de business și impactul de care au reușit să îl aibă până acum.
Am început proiectul Atelierul de pânză când Viitor Plus a ajuns la concluzia că punga de plastic este unul dintre cei mai mari poluatori. Așa că am gândit o întreprindere socială care să producă sacoșe din textile, care să înlocuiască pungile. Am vrut însă să implicăm toate componentele dezvoltării durabile. De aceea am creat o activitate economică din care să ne autosusțiunem, să o facem cu niște beneficii sociale certe, incluzând în proiect persoane defavorizate, și nu în ultimul rând să protejăm mediul.
Croitoresele de la atelier folosesc doar bumbac 100% neînălbit, netratat, nevopsit, de bună calitate, achiziționat exclusiv din România, pentru a avea o amprentă de carbon minimă. Doris estimează că, de când și-au început activitatea în 2009, au evitat trimiterea la groapa de gunoi sau în natură a peste 23 de milioane de pungi. Asta pentru că au reușit să vândă până acum 150.000 de sacoșe din pânză.
Începând cu 2014, au înființat și o linie de producție de sacoșe din deșeuri textile. În acel an, au recuperat și au folosit peste 400 de kilograme de materiale. În viitor, ar vrea să extindă această linie de producție, să o separe și chiar să înființeze o fabrică de valorificat deșeuri textile. Ei speră că, până în 2020, cel puțin jumătate din producție să se facă din materiale recuperate.
Bannerele și prelatele, dușmanii pungilor din plastic
În 2011, coordonatorii Asociației Ateliere fără Frontiere și-au extins activitatea de recuperare, reparare și reciclare de DEEE-uri, creând remesh. Remesh este un proiect prin care valorifică bannere și meshuri publicitare, deșeuri care nu se reciclează în România. Deși nu s-au gândit la a crea o alternativă la pungile din plastic, au reușit și acest lucru. Raluca Ouriaghli ne-a explicat cum au conceput proiectul.
Ne-am gândit la produse care să aibă utilitate pentru toată lumea, pe care să le comercializăm la prețuri foarte scăzute. Avem însă și produse mai elaborate, care folosesc unui public cu mai mulți bani, la care încercăm să lucrăm mai mult la design.
Produsele remesh nu sunt mai scumpe decât produse similare de pe piață. Timpul de execuție este însă mai lung, căci le confecționează persoane defavorizate, aflate în inserție. Chiar dacă ambele avantaje sunt comunicate, cel legat de mediu prinde mai bine la public, mărturisește Raluca.
Oamenii rezonează, dar trebuie să faci un efort mare de comunicare, ca mesajele să ajungă cu adevărat la ei. Tematica mediului este cea mai accesibilă, pentru că s-a vorbit mult în ultimii ani de reciclare, de protecția mediului și pentru că este o tematică mai confortabilă decât cea socială, care presupune o poziționare politică, filozofică: ești de dreapta sau de stânga.
La fel ca Ateliere fără Frontiere, cei de la Upside Down nu au creat proiectul cu gândul de a reduce utilizarea pungilor de plastic, ci de a confecționa produse utile din deșeuri. Ei se ghidează după ceea ce Andreea Zaharescu, inițiatoarea proiectului, numește „teoria schimbării”. Această teorie spune că, folosind creativ deșeurile pentru a confecționa produse alternative, generezi locuri de muncă și reduci cantitatea de deșeuri produse.
Alături de colegele sale, a început prin a folosi tetrapack – materialul din care sunt confecționate cutiile de lapte/sucuri și care nu se reciclează în România. Acum, produc genți și accesorii din prelate de T.I.R. și bannere publicitare.
Săculeții din textil, noul trend pentru transportul mărunțișurilor
REDU este un atelier de de confecții dezvoltat de asociația „Mai Bine”, din Iași. Aceștia confecționează și comercializează haine și accesorii din deșeuri textile preluate de la fabrici și de la oameni. Printre produse, se numără și câteva alternative la pungile de plastic, potrivit Gabrielei Stoica, asistent manager REDU. Până acum, au produs 20 de sacoșe din pânză nouă și 80 de sacoșe din cămăși bărbătești vechi. Le-au vândut aproape pe toate. Recent, au început să lucreze la o nouă colecție: săculeți reutilizabili pentru fructe, legume și alte alimente.
Pentru săculeții de pâine, folosesc aceeași pânză achiziționată din surse sustenabile locale pe care o utilizează și pentru sacoșe. Pentru săculeții de fructe și legume, lucrează cu materiale transparente, care „nu trag la cântar” și permit vânzătorilor să vadă ce conțin. O mare parte dintre materiale sunt obținute de la fabrici de textile sau de la persoane fizice care donează resturi sau haine de care nu mai au nevoie.
Aceeași idee a fost dezvoltată de sibianca Ioana Tănase. După un curs de „Marine Litter” la Universitatea din Amsterdam și adoptarea unor obiceiuri sustenabile de consum pe timpul șederii sale în Belgia, Ioana s-a întors în România și a decis că trebuie să lupte cumva împotriva poluării cu plastic. Așa că, alături de un prieten cu înclinații similare, a pornit ALTERNATIVE. Este o inițiativă prin care confecționează și comercializează săculeți reutilizabili, meniți să înlocuiască pungile de plastic.
Ideea i-a venit în urma propriilor experiențe din piață și din supermarket. Chiar dacă își lua cu ea mereu sacoșă din bumbac, nu prea știa cum să procedeze cu mărunțișurile, pe care vânzătorii nu aveau cum să le cântărească. Pe moment, a renunțat la fructele și legumele prea mici, dar era conștientă că era o soluție provizorie, pe care ar fi acceptat-o doar cei cu adevărat înverșunați. Nici la supermarket nu i-a fost mai ușor. Dacă în Belgia vânzătorii nu aveau nicio problemă să cântărească produsele vrac în recipientele cumpărătorilor, în România a fost acuzată de furt când a încercat să procedeze la fel. A încercat să le explice de ce face asta și care este impactul pungilor asupra mediului, dar s-a simțit total neînțeleasă: „Mi-am dat seama că asta nu este o soluție. Nimeni nu este pregătit să ducă lupta asta.”
Majoritatea săculeților sunt produși din pânză nealbită, groasă, rezistentă. Au experimentat și cu alte materiale naturale, cum ar fi iuta, cânepa sau inul. Pe toate le iau de pe plan local, chiar dacă nu sunt organice. În plus, încearcă să implice cât mai multe persoane în procesul de producție, astfel încât să- facă pe cât mai mulți să conștientizeze gravitatea problemei.
Alternativele la pungile de plastic au nevoie de susținere
Inițiatoarele celor 5 proiecte știu că, deocamdată, publicul lor țintă este restrâns. Le cumpără produsele doar consumatorii educați, atenți la propriul impact asupra mediului, care „s-au săturat să umple sertarele cu pungi de plastic” și care cunosc gravitatea situației. Toate vor însă să își crească impactul, iar pentru asta au nevoie de diverse lucruri de la autorități, companii, societatea civilă și cetățeni.
Ioana (ALTERNATIVE) mizează pe comunicare prin mass-media, educarea consumatorilor și inovație. Ei investesc destul de mult timp în design, întrucât consideră că produsele trebuie să fie „frumoase, ca să le folosești cu drag”. Cei doi sibieni au în plan să producă și învelitori pentru sendvișuri, din bumbac cerat, dar și dischete demachiante din finet, un bumbac natural subțire.
Gabi (REDU) face un apel către retaileri. REDU ar vrea să comercializeze săculeții chiar în spațiile comerciale de unde oamenii își fac cumpărăturile. Spun că doar astfel pot ajunge la cei care nu au acces la informație. Așadar, Gabi mizează pe educație, în detrimentul coerciției. Este conștientă că interzicea pungilor de plastic ar fi eficientă, dar susține că trebuie însoțită de justificări referitoare la impactul plasticului asupra mediului și asupra sănătății, astfel încât oamenii să înțeleagă.
Când vine vorba despre soluții de prevenire a generării de deșeuri, Andreea (UpsideDown) crede că există 3 măsuri care trebuie luate. Prima ar fi elaborarea unor campanii de educare „smart”, cu mesaje „pozitive, frumoase și amuzante”. A doua ar putea fi transmiterea de către autorități a unor mesaje referitoare la poluarea cu plastic în pauzele publicitare, la fel ca avertismentul despre „consumul de sare, zahăr și grăsimi.” Nu în ultimul rând, crede că este momentul ca cetățenii să acționeze. Ei ar putea încolui plasticul de unică folosință cu un kit de recipiente reutilizabile (borcane, sacoșe etc.).
Doris (Atelierul de Pânză) crede că „întreaga societate din România are nevoie de o promovare și o conștientizare mai accentuată a impactului individual asupra mediului.” Iar nevoia este accentuată, potrivit ei, de o teorie larg răspândită, de tipul „și cu mine și fără mine rezultatul e același”. Crede că mentalitatea trebuie combătută de ONG-uri și mass-media, dar știe că nu vom avea rezultate fără „niște politici publice coerente”. Ca soluție, propune interzicerea comercializării de pungi de plastic sub o anumită grosime și educarea consumatorilor, astfel încât să refuze consumul iresponsabil de plastic.
Soluția, crede Raluca (remesh), ar trebui să vină de pe 4 fronturi: din partea autorităților, a companiilor, a ONG-urilor și a cetățenilor. Din partea autorităților, își dorește legi mai bune, din partea companiilor – inovație, iar din partea organizațiilor și cetățenilor – coalizare și asumarea responsabilității.
Cred că ideea de a interzice total sacoșele de unică folosință și de a le înlocui cu sacoșe reutilizabile la preț scăzut, chiar dacă reutilizabilele respective ar însemna poate chiar o utilizare unică din partea celor care au venituri mai mari, diferența de preț i-ar determina pe oamenii de rând să o refolosească. De asemenea, sistemul de eco-taxă este un sistem bun, care responsabilizează producătorii, distribuitorii și cetățeanul. Dar el nu merge până la capăt, se rupe undeva. Taxa se percepe, dar eu nu am auzit nicăieri de inițiative de refolosire, valorificare sau reciclare masivă.
Soluția din partea autorităților nu ar putea avea loc fără contribuția companiilor. Raluca consideră că acestea ar trebui să fie responsabile și să plătească atunci când pun pe piață ambalaje dăunătoare, dar și să vină cu alternative inovative. În sfârșit, a făcut un apel și către ONG-uri și cetățeni:
Ar trebui să ne coalizăm pe partea de mediu cu organizațiile care apără aceleași valori. Este nevoie de educație și de sensibilizare care trebuie făcute la nivelul cetățeanului și societății înainte ca să ajungă la nivel de politică publică. Până ajungem acolo, trebuie să reprezentăm o voce și nu doar a noastră a minorității acesteia deja sensibilizate. Împreună, putem face multe lucruri. Defetismul ăsta că eu o să arunc o picătură în ocean și că nu se schimbă nimic este de o lașitate absolută pentru mine. Măcar aruncă-ți picătura în ocean și vedem pe urmă.
O picătura în ocean, credem noi, ar fi renunțarea treptată la consumul de pungi de plastic. Am demonstrat: alternative convenabile există. Acum este rândul nostru, al consumatorilor, să acționăm. În curând, despre consumul de PET-uri.
