Problema microplasticului din oceanele și râurile planetei a evidenţiată printr-o serie de studii și rapoarte alarmante în ultimii ani. Particulele sunt în esență peste tot, din Groapa Marianelor până pe culmile munţilor, se găsesc chiar şi în sarea de masă şi peşti. Dar de unde vin acestea și ce se poate face pentru a reduce sau a elimina diseminarea lor ulterioară?
O „evaluare globală a surselor” de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a arătat că cea mai mare sursă de microplastic din oceanele lumii sunt textilele sintetice.
Potrivit unui studiu efectuat de Universitatea din Plymouth, dintre cele trei tipuri de ţesături testate, acrilicul a fost considerat cel mai dăunător. Atunci când se spală la maşină o încărcătură la 30 °C sau 40 °C, există în medie aproximativ 730.000 de fibre eliberate în sistemul de apă reziduală. Poliesterul este următorul cel mai prolific vinovat, adăugând aproape 500.000 de fibre la fiecare spălare, aşa cum arată infograficul de mai jos, realizat de compania de cercetări de piaţă, Statista.
O combinație de poliester-bumbac este mai puțin gravă în ceea ce privește impactul microplasticului, dar trecerea la o îmbrăcăminte din bumbac 100% (alte fibre naturale sunt, de asemenea, disponibile) este, desigur, cea mai bună cale de a reduce amprenta microplasticului din dulapulurile noastre.
În total, fibrele provenite din îmbrăcăminte au o pondere de 35% din totalul poluării cu microplastice, cum o arată şi următorul grafic realizat de Statista.
Anvelopele auto sunt a doua sursă majoră, cu 28% consecință a eroziunii în timpul condusului.
Vestea cea bună este cel puțin că noi, ca indivizi, avem un anumit control asupra celor două surse aflate în topul poluării – prin achiziționarea mai puțină sau chiar deloc a hainelor făcute din fibre sintetice și folosirea mai puțin frecventă a mașinii. Mai ales, că bucăţile mici de plastic sunt aproape imposibil de curățat, deci singura soluție realistă este de a produce mai puțin.
