Europarlamentarul Daciana Sarbu face un apel pe blogul sau la oameni care au lucrat sau lucreaza in provincia spaniola Huelva sa-si spuna povestea. Daciana Sarbu a reactionat astfel ca urmare a raspunsului nesatisfacator primit din partea Comisiei Europene referitor la riscurile la care culegatorii de capsuni din Huelva se expun, riscuri legate de substante chimice folosite in productia agricola, dar si de poluarea generala a zonei.
Daciana Sarbu vrea sa-si continue investigatiile pe acest subiect pentru a-i putea proteja pe muncitorii romani care lucreaza in Huelva la cules de capsuni. “Ei folosesc aceste substante fara a fi instruiti in prealabil, fara a cunoaste deci riscurile la care se expun si fara a avea mijloacele necesare de protectie. Salariile pentru care ei isi pun in joc sanatatea nu sunt fabuloase, ci dimpotriva, iar contractele nu sunt in totalitate respectate de angajatori”, scrie europarlamentarul roman pe blogul personal.
Huelva este una dintre provinciile spaniole in care lucreaza un numar important de imigranti, majoritatea romani, la culesul capsunilor. Iar Spania este cel mai mare producator de capsuni din Europa, exportand anual aproximativ 200.000 de tone catre celelalte state de pe continent. In provincia Huelva se produce aproximativ o treime din toata cantitatea de capsuni recoltate in Europa. Huelva nu mai este, insa, un paradis, precizeaza Daciana Sarbu, mai ales pentru cei care activeaza acolo in agricultura, si in special pentru cei care muncesc la culturile de capsuni. Raul produs in timp mediului este dublat de amenintarea permanenta la adresa sanatatii celor implicati in agricultura.
Inca din perioada anilor ‘60, Huelva a fost marcata de dezvoltarea industriei petro-chimice, fapt ce a determinat cresterea constanta a poluarii. Aceasta s-a accentuat puternic in 1998, atunci cand la o fabrica de procesare a metalelor a avut loc o masiva scurgere de cesiu radioactiv. Acest accident ecologic a afectat inclusiv culturile de capsuni aflate in apropiere.
Agricultura intensiva de astazi presupune utilizarea pe scara larga a unor substante chimice extrem de periculoase, precum bromura de metil. De-a lungul timpului, aceasta a devenit cunoscuta pentru faptul ca a provocat celor care au intrat in contact cu ea, in mod constant si fara a se proteja, pneumonie chimica, afectiuni renale, afectiuni ale sistemului nervos, arsuri ale pielii si ale ochilor.
