Curenții oceanici importanți care redistribuie căldura, frigul și precipitațiile între tropice și cele mai nordice părți ale regiunii atlantice se vor opri în jurul anului 2060 dacă emisiile actuale de gaze cu efect de seră persistă. Aceasta este concluzia bazată pe noi calcule realizate de Universitatea din Copenhaga, care contrazic ultimul raport al IPCC, arată ScienceDaily.
Contrar a ceea ce ne putem imagina despre impactul schimbărilor climatice în Europa, ne așteaptă un viitor mai rece. Într-un nou studiu, cercetătorii de la Institutul Niels Bohr și Departamentul de Științe Matematice al Universității din Copenhaga prognozează că sistemul de curenți oceanici care distribuie în prezent căldura și frigul între regiunea nord-atlantică și tropice se va opri complet dacă vom continua să emitem aceleași nivele de gaze cu efect de seră ca și în prezent.
Folosind instrumente statistice avansate și date privind temperatura oceanului din ultimii 150 de ani, cercetătorii au calculat că curentul oceanic, cunoscut sub numele de Circulația Termohalină sau Circulația Atlantică Meridională (AMOC), se va prăbuși – cu 95% certitudine – între anii 2025 și 2095. Cel mai probabil, acest lucru va avea loc în 34 de ani, în 2057, și ar putea duce la provocări majore, în special încălzirea în tropice și creșterea fenomenelor de furtuni în regiunea nord-atlantică.
„Oprirea AMOC poate avea consecințe foarte grave asupra climei Pământului, de exemplu, schimbând modul în care căldura și precipitațiile sunt distribuite la nivel global. În timp ce o răcire a Europei poate părea mai puțin severă în comparație cu încălzirea globală și cu tot mai frecventele valuri de căldură, această oprire va contribui la o încălzire mai accentuată a tropicelor, unde temperaturile în creștere au dus deja la condiții de trai dificile„, explică profesorul Peter Ditlevsen de la Institutul Niels Bohr.
„Rezultatul nostru subliniază importanța reducerii emisiilor globale de gaze cu efect de seră cât mai curând posibil„, afirmă cercetătorul.
Calculațiile, publicate recent în revista științifică Nature Communications, contrazic concluziile ultimului raport IPCC, care, bazat pe simulări ale modelelor climatice, consideră că o schimbare bruscă în circulația termohalină este foarte puțin probabilă în acest secol.
Semnale timpurii de avertizare prezente
Prognoza cercetătorilor se bazează pe observațiile semnalelor timpurii de avertizare pe care curentele oceanice le manifestă când devin instabile. Aceste semnale timpurii de avertizare pentru circulația termohalină au fost raportate anterior, dar abia acum dezvoltarea de metode statistice avansate a făcut posibilă prezicerea momentului exact al colapsului. Circulația termohalină este o parte a circulației oceanelor la scară largă, influențată de căldura de la suprafață, cât și de fluxurile de apă dulce.
Cercetătorii au analizat temperaturile suprafeței mării într-o zonă specifică din nordul Atlanticului din perioada 1870 până în prezent. Aceste temperaturi ale suprafeței mării reprezintă „amprente” care atestă puterea AMOC, măsurată direct doar în ultimii 15 ani.
„Folosind instrumente statistice noi și îmbunătățite, am realizat calcule care oferă o estimare mai solidă a momentului în care un colaps al Circulației Termohaline este cel mai probabil să se producă, ceva ce nu am putut face anterior„, explică profesorul Susanne Ditlevsen de la Departamentul de Științe Matematice al UCPH.
Circulația termohalină a funcționat în starea sa actuală începând cu ultima eră glaciară, când circulația a fost de fapt prăbușită. S-a observat că schimbările climatice bruste între starea actuală a AMOC și starea prăbușită au avut loc de 25 de ori în legătură cu clima erei glaciare. Acestea sunt celebrele evenimente Dansgaard-Oeschger, observate pentru prima dată în carotele de gheață din Groenlanda. În acele evenimente, schimbările climatice au fost extreme, cu variații de 10-15 grade în decursul unei decade, în timp ce schimbările climatice din prezent au dus la încălzirea cu 1,5 grade într-un secol.
Date de interes:
Circulația Atlantică Meridională (AMOC) face parte dintr-un sistem global de curenți oceanici. Cu mult în față, asigură cea mai semnificativă redistribuire a căldurii de la tropice la regiunile cele mai nordice ale regiunii atlantice, în special în Europa de Vest.
În cele mai nordice latitudini, circulația asigură că apa de la suprafață se transformă în curenți oceanici adânci, îndreptați spre sud. Transformarea creează spațiu pentru ca apa de la suprafață să fie împinsă spre nord din regiunile ecuatoriale. Astfel, circulația termohalină este crucială pentru menținerea unui climat relativ blând în regiunea nord-atlantică.
Lucrarea este susținută de TiPES, o colaborare de cercetare interdisciplinară europeană concentrată pe punctele de basculare ale sistemului climatic. Proiectul TiPES este un proiect de cercetare climatică al EU Horizon 2020, concentrat pe punctele de basculare în sistemul climatic.
Citește și: Oceanele și-au schimbat semnificativ culoarea în ultimii 20 de ani
