text de Ninel Lazar
Harry Truman spunea candva ca "arta conducerii consta in a-i determina pe oameni sa faca anumite lucruri, chiar daca nu le place". Desi aceasta afirmatie are un mare miez de adevar si a ramas celebra in istorie, nu cred ca ea se aplica intocmai in zilele noastre. Şi asta pentru ca azi managerii au nevoie sa inteleaga de ce ar fi bine sa le si placa.
Adesea, responsabilii de mediu se intalnesc cu managerii lor doar pentru a dezbate teme precum stadiul obtinerii autorizatiei de mediu, cel al implementarii programului de conformare sau doar cand ceva grav se intampla cu firma respectiva. Cand intervine o amenda usturatoare a Garzii de Mediu sau, mai grav, cand firma se confrunta cu suspendarea autorizatiei de mediu.
Pe scurt, obiectivul responsabilului de mediu devine: "Sa nu avem probleme". Laudabila preocuparea, insa doar atat nu este suficient. Am observat ca nu este alt obiectiv de mediu mai des intalnit printre companii decat cel de "conformare cu legislatia relevanta". Probabil ca va veti intreba: "si ce este rau in asta?". Nimic. Doar ca a-ti fixa ca obiectiv principal "zero abateri" este ca si cum ai caracteriza un cetatean exceptional ca fiind "acea persoana care nu a fost amendata niciodata". Simpla respectare a legislatiei de mediu de catre o companie nu o transforma in mod obligatoriu in performera domeniului. si, in mod surprinzator pentru unii, nici nu o fereste de probleme de mediu viitoare.
De pilda, respectarea tuturor cerintelor legale pe vremea cand uleiurile cu PCB nu erau interzise nu a scutit nicidecum companiile, peste cativa ani, de a cheltui sume importante cu eliminarea acestor compusi dovediti intre timp cancerigeni. La fel se intampla si cu azbestul sau cu compusii care distrug stratul de ozon. Toti acestia au fost permisi candva, dar dupa ani intregi de "conformare", companiile s-au trezit in fata unor cheltuieli imense pentru eliminarea acestor substante daunatoare. si asta nu e tot. Unele companii au falimentat sub povara despagubirilor solicitate de persoane afectate de utilizarea in trecut a produselor lor, in lipsa unor avertismente privind riscurile asupra sanatatii.
Desigur ca responsabilul de mediu de pe celebrul petrolier "Exxon Valdez" le-a raportat managerilor sai in preziua dezastrului ca toate reglementarile de mediu sunt respectate. Dar asta nu a ferit "Exxon" de cel mai sumbru accident ecologic din istorie si nici de plata a 3 miliarde de dolari compensatii pentru repararea daunelor aduse mediului si populatiei de pe coastele Alaskai.
Tot astfel, managerul de mediu al Union Carbide din Bhopal, India, le-a raportat directorilor sai in noiembrie 1984 ca firma respecta toate reglementarile de mediu, are autorizatia in regula si nu au fost primite amenzi in ultimul an. Lucruri laudabile, la urma urmei. Insa acestea nu au scutit Union Carbide de o scurgere de gaz toxic in decembrie 1984, care a cauzat moartea a peste 2.000 de oameni si a afectat grav sanatatea altor 150.000. Ca urmare, proprietarii Union Carbide au fost nevoiti, un an mai tarziu, sa-si vanda compania pentru a evita falimentul. Pana si actualul proprietar, Dow Chemicals, are inca de lucru in ceea ce priveste despagubirile pentru persoanele afectate de accident, si asta se vede cu semnul minus in conturile afacerii lor.
Aceste doar cateva exemple arata ca respectarea legislatiei de mediu la un moment dat nu este o garantie pentru ca obiectivul managerial "sa nu avem probleme" sa conduca la evitarea problemelor de mediu pe viitor. De altfel, practica internationala arata ca poti respecta azi toate legile, insa simpla utilizare a unei anumite substante chimice (azi permisa) poate genera peste cativa ani, cand se vad efectele ei asupra mediului, dificultati financiare importante. Reglementarile de mediu au aparut in marea majoritate a cazurilor ca raspuns la probleme de mediu, adica dupa ce s-au produs accidente tragice. Exemplul interzicerii cianurii in minerit este unul dintre ele. Culmea este ca sectoarele industriale cu probleme de mediu importante afiseaza, cel putin la suprafata, un interes deosebit pentru mediu. Tragic insa, de cele mai multe ori, interesul lor se opreste la nivelurile declarativ si de imagine. Dar cum ii poti convinge pe manageri, ca responsabil de mediu, ca problemele de mediu sunt cu adevarat importante?
Cateva sfaturi
– In primul rand, fii proactiv, nu reactiv. Provoaca tu discutii cu managerii in ceea ce priveste aspectele de mediu ale companiei. Nu astepta sa fii intrebat sau sa se intample ceva in do meniul tau pentru a fi luat in seama.
– Gandeste strategic, nu doar ca raspuns la obligatii existente. Explica faptul ca un management strategic al problemelor de mediu, unul care ia in considerare atat aspectele care sunt clare astazi, cat si pe cele care pot crea probleme in viitor, este unul care va conduce compania printre cele mai bune din bransa. Diferenta dintre managementul de mediu traditional si cel strategic este una de atitudine. Modelul traditional este defensiv, de genul "cum sa facem sa nu avem probleme". Cel strategic este proactiv si intotdeauna aduce avantaje competitive companiei.
– Explica managerilor problemele de mediu folosind indicatori pe care acestia au nevoie sa-i auda. Adica, pe langa numa rul amenzilor, situatia autorizatiei de mediu sau numarul de neconformitati, arata ca toti indicatorii inseamna bani. Nu vorbi generic: ofera valori, cifre.
– Utilizeaza tehnica scenariilor. Arata unde se va ajunge daca se continua asa si unde s-ar putea ajunge daca se schimba o abordare cu privire la unele aspecte de mediu. Foloseste ca indicator tot banii. Explica-le managerilor care sunt riscurile potentiale ce pot deriva din utilizarea anumitor substante chimice sau din gestiunea actuala a deseurilor periculoase. Nu te opri la constatari si riscuri. Ofera si solutii posibile la problemele respective. Arata cum pot fi evitate in mod proactiv anumite riscuri si cum aceasta abordare le poate aduce manageri lor o companie cu reputatie crescuta si beneficii economice de pe urma planificarii strategice de mediu.
– Nu copia de la altii. Am vazut multe companii care au adoptat un sistem de management de mediu "fabricat" de altii, pus pe CD si vandut ca la taraba, fara a fi potrivit companiei si, evident, fara a aduce rezultate concrete, ci, mai degraba, confuzie si birocratie. Pare la inceput ieftin si accesibil, insa in timp se dovedeste precum marul gaunos.
– Compara performantele proprii de mediu cu cele ale concu rentei. Discuta asta cu managerii tai. Cu siguranta vor intelege mai bine relevanta planificarii strategice de mediu. si, ori de cate ori te poticnesti, suna un prieten.
