Alegerea unei soluții pentru raportarea de sustenabilitate nu este un proces simplu, iar experții prezenți la Conferința Green Report „CSRD & Taxonomie, de la teorie la practică” au subliniat importanța documentării temeinice înainte de a lua o decizie. Specialiștii au oferit recomandări practice despre cum să alegi consultantul potrivit, cum să pregătești organizația pentru audit și ce greșeli trebuie evitate când cauți o soluție tehnică pentru raportarea de sustenabilitate.
Citește legislația
Primul pas recomandat de Cristina Bălan, cofondator CO2Later, este ca responsabilii din compania care vrea să raporteze să se documenteze în prealabil:
„Înainte de a vă duce să vă alegeți un consultant, puneți mâna și citiți legislația!”
Ea a explicat că lipsa unei minime înțelegeri a cerințelor poate duce la achiziții inutile:
„Dacă tu îți alegi consultantul fără să înțelegi exact ce ai nevoie, îți asumi riscul ca ceea ce primești să fie junk.”
De asemenea, a atras atenția că mulți încep procesul de raportare greșit:
„Este o greșeală amatoristică să începi cu standardele, să iei tot ce ai ca indicator în standarde și să începi să colectezi date. Asta arată că nu înțelegi ce este relevant pentru activitatea ta.”
Alegerea consultantului – risc sau investiție
Cristina Bălan a fost fermă: nu consultantul ia deciziile, ci compania:
„Decizia e la tine. Consultantul n-o să ia niciodată nicio decizie. (…) Fă un caiet de sarcini deștept. Adică să știi exact ce vrei. În felul ăsta vei ști și ce primești.”
La rândul său, Roxana Suciu, Director, Energy, Sustainability and Climate Change at KPMG Romania, a oferit exemplul unui caz în care consultantul, ca să fie precaut a declarat toate temele de materialitate posibile pentru compania respectivă – o greșeală care a dus la colectarea unei cantități foarte mari de date și care a pus compania în fața unui cost extrem de mare pentru audit, ținând cont de numărul uriaș de indicatori analizați. Ulterior, managementul a realizat că, de fapt, cunoaște cel mai bine situația din companie și a reluat procesul, colectând ceea ce era relevant.
Ea a adăugat că astfel de greșeli sunt frecvente atunci când procesul este externalizat complet, fără implicare internă:
„Am văzut foarte des companii care nu își întreabă nici măcar angajații – dacă nici ei nu sunt stakeholderi relevanți, atunci cine? În multe cazuri, consultantul vine cu un model gata făcut, pe baza unor studii generale, și eventual după ce a întrebat trei oameni. Asta nu înseamnă implicare.”
Suciu atrage atenția și asupra riscurilor în cazul companiilor cu structuri complexe:
„Atunci când ai mai multe linii de business și lanțuri de valoare, ai și riscuri și oportunități diferite. Nu poți să agregi totul fără discernământ. Un risc mic într-o subsidiară poate avea impact major. Din păcate, implicarea managementului lipsește adesea, iar deciziile sunt lăsate în mâna unei echipe de proiect sau a unui consultant care nu are întreaga imagine.”
Auditorul, un partener
Mariana Ciurel, management advisor la Bursa de Valori București, a subliniat importanța unei relații proactive și planificate cu auditorul:
„În ceea ce privește relația cu auditorii, aceștia trebuie considerați parteneri de business. Nici societățile listate și nici auditorii nu ar trebui să ajungă în situația în care, de exemplu, cu două săptămâni înainte de termenul pentru finalizarea raportului anual sau convocarea Adunării Generale a Acționarilor, să apară întrebări critice referitoare la raportarea pe ESG. Procesul de audit trebuie pregătit din timp pentru a asigura o raportare de calitate și a evita surprizele de ultim moment.”
Soluțiile digitale: nu improviza
Cristina Bălan a detaliat și ce înseamnă să alegi o soluție digitală potrivită pentru raportare:
„Departamentul de achiziții este cel care trebuie să cumpere soluțiile digitale, dar trebuie să știe ce cumpără. Dacă nu știi ce ceri, soluția pe care o cumperi s-ar putea să nu-ți folosească la nimic.”
Ea a avertizat și asupra tentației unor companii de a dezvolta intern soluții „custom” fără expertiză:
„Un singur om de la IT nu are cum să dezvolte o astfel de soluție. De regulă, omul de la IT e și cu rețeaua, cu imprimanta, cu emailul, cu tot. Nu va putea construi o platformă solidă de raportare.”
Roxana Suciu, KPMG, a completat că o soluție bună pentru raportarea de sustenabilitate este aceea care sprijină luarea deciziilor și nu doar „bifează” o obligație:
„Datele astea vorbesc cu noi și ne spun povestea afacerii. Putem lua decizii fundamentate doar dacă le colectăm corect și le înțelegem.”
CITEȘTE ȘI:
Directiva Omnibus: Scapă cineva de raportarea de sustenabilitate?
