O plombă, o manichiură făcută la salon sau un tatuaj nu ar trebui să ne coste altceva decât timpul petrecut la cabinet ori la salon și niște bani. În mod ideal, nu ar trebui să fim preocupați de siguranța noastră atunci când apelăm la astfel de servicii, pentru că activitatea domeniilor care necesită sterilizarea instrumentarului este strict reglementată prin lege. Însă lucrurile nu funcționează ideal și, în caz de nerespectare a măsurilor de protecție în ce privește infecțiile, este posibil să suportăm costuri foarte mari. Hepatitele B și C, HIV, tubercoloza și sifilisul se află pe lista bolilor care pot fi transmise chiar și în urma unor proceduri de înfrumusețare precum o pedichiură, un piercing sau un tatuaj.
Sterilizarea superficială are costuri uriașe
Nu există o statistică exactă la nivel național legat de rata de transmitere a virusurilor și bacteriilor în cabinetele medicale sau de înfrumusețare, însă cifrele sunt îngrijorătoare la nivel mondial. Datele privind incidența la nivel mondial a virusului hepatitei B relevă că acesta prezintă cel mai ridicat risc de transmitere pe parcursul procedurilor stomatologice. De asemnea, se estimează că serviciile cosmetice sunt a treia sursă de transmitere a virusurilor hepatice B și C.
În România, peste 1,4 milioane de oameni au hepatită B sau C, conform Asociației Europene a Pacienților cu Afecțiuni Hepatice (ELPA). Mai mult, țara noastră ocupă locul întâi în Europa la numărul de cazuri de hepatită C, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, și locul al patrulea ca rată a mortalității cauzate de afecțiunile hepatice. 10% dintre cele 12 milioane de persoane care se aproximează că sunt infectate cu virusul hepatitei C în întreaga Europă sunt din România.
Cum se produc contaminările în cabinete și saloane?
Există trei direcții mari în care poate avea loc o contaminare. Un microorganism infecțios poate fi transferat de la un pacient sau client la persoana care furnizează serviciul sau invers, de pe mâinile personalului către pacient/client.
A treia direcție de contaminare este transferul de agenți patogeni de la un pacient la altul ori de la un client la altul, printr-unul dintre dispozitivele sau instrumentele folosite. În această situație, cauza este sterilizarea necorespunzătoare a instrumentarului sau dezinfectarea defectuoasă a cabinetului sau a salonului. În cazul cabinetelor stomatologice, riscurile sunt cu atât mai mari cu cât cavitatea bucală este habitat pentru un număr mare de microorganisme.
Însă și saloanele de înfrumusețare pun probleme serioase. Dată fiind natura non-medicală a procedurilor, se tinde spre o abordare mai relaxată și în privința sterilizării. Din păcate, virusurile hepatice B și C sunt rezistente pe suprafețe și dispar greu în absența sterilizării sau dacă instrumentarul este ținut la sterilizat mai puțin decât ar trebui. Virsul hepatic C poate supraviețui în afara organsimului, la temperatura camerei, de la 16 ore până la 4 zile. Virusul B este mult mai rezistent, supraviețuind câteva ore la 60°C, luni întregi la 30°C și chiar ani la 20°C.
În cazul saloanelor, însă uneori și la stomatolog, se creează un cerc vicios cu plecare de la persoanele deja infectate cu un virus hepatic. Dacă acestea își declară boala, sunt adesea refuzate sau, în situația saloanelor de manichiură și pedichiură, li se cere uneori să vină cu trusa personală. Prin urmare, unii dintre cei infectați aleg să nu spună că sunt purtători, presupunând că sterilizarea se va face corect. Dacă acest lucru nu se întâmplă, șirul de îmbolnăviri este garantat. O sterilizare corectă ar înlătura toate aceste probleme, nefiind necesar ca purtătorii să fie refuzați și neexistând riscul de transmitere a bolilor.
Legislație există, urmează să fie respectată
Cabinetele de medicină dentară (și cabinetele medicale, în general) trebuie să îndeplinească exigențele și normele sanitare în vigoare pentru a funcționa în cadrul legii. Ordinul nr. 961/2016 emis de Ministerul Sănătăţii a venit cu reglementări mai riguroase, în special în ceea ce privește testele de autocontrol. Astfel, potrivit legii, toate unităţile sanitare (spitale, cabinete) care folosesc instrumentar refolosibil au obligaţia să-l sterilizeze după fiecare utilizare, iar eficacitatea sterilizării trebuie verificată la fiecare ciclu de sterilizare prin teste chimice și săptămânal prin teste bacteriologice.
În ceea ce privește saloanele de cosmetică și de tatuaje, acestea se supun prevederilor Ordinului nr. 1136/2007, privind aprobarea normelor de igienă pentru cabinetele de înfrumusețare corporală, dar și ale Ordinului nr. 961/2016. Prin urmare, și saloanele de cosmetică sau de tatuaje trebuie să îndeplinească norme tehnice privind curățarea, dezinfecția și sterilizarea. Indiferent dacă este vorba despre tehnici de lucru, sterilizare și metode de evaluare a sterilizării sau despre proceduri de curățenie, toate acestea au aceeași importanță și în cazul saloanelor de înfrumusețare, riscul pentru sănătatea populației fiind similar.
[box type=”warning” ]
La ce trebuie să fii atent când mergi la manichiură sau pedichiură?
Sterilizarea instrumentarului este fundamentală.
Poți cere să ți se explice cum s-a făcut sterilizarea și nu trebuie să accepți începerea procedurilor cu forfecuțe sau alte instrumente care se află deja pe suprafața de lucru și care prezintă semne că au fost folosite la clientul anterior.
Și cuva în care se țin picioarele înainte de pedichiură trebuie dezinfectată, pentru a evita transmiterea micozelor.
Dacă ai dubii, poți solicita să fie dezinfectată în prezența ta.
Este recomandat să refuzi tăierea cuticulelor și să optezi pentru împingerea lor. În felul acesta, riscul de a contracta o boală la salon scade considerabil.[/box]
[box type=”warning” ]
Cum ar trebui să arate un salon de tatuaje?
În încăperile în care se execută tatuajele trebuie să fie amplasat doar echipamentul propriu-zis pentru tatuare.
Mâncarea, băuturile, articolele vestimenare sau prezența animalelor de companie sunt interzise în aceste încăperi.
De asemenea, e necesar ca în spațiile de lucru să existe chiuvete, iar suprafețele și pereții ar trebui să permită o curățare umedă.
Lavetele, mănușile și capacele de alimentare pentru vopsele sunt de unică folosință și trebuie eliminate după fiecare utilizare.
În cazul acelor și al tuburilor (mânerele mașinii de tatuare), există atât versiunile de unică folosință, care trebuie eliminate după utilizare, cât și versiunile care permit o utilizare repetată, însă doar în urma sterilizării corespunzătoare.
[/box]
Sterilizarea care ne-ar feri de riscuri
Din păcate, oricât de atenți am fi atunci când alegem un cabinet sau un salon, controlul asupra felului în care se face sterilizarea nu ne aparține. Sterilizarea în conformitate cu toate prevederile legii este responsabilitatea operatorului și doar el poate știi în ce măsură au fost respectate măsurile de protecție împotriva infecțiilor.
O sterilizare corectă se realizează în mai multe etape, incluzând presterilizarea (imersia instrumentelor în soluții dezinfectante speciale, cu spectru larg de acțiune), spălarea instrumentelor, împachetarea instrumentarului în ambalaje de unică folosință, sterilizarea propriu-zisă, inscripționarea zilei și a orei la care s-a făcut sterilizarea și depozitarea în compartimente speciale.
Esențială este și verificarea eficacității sterilizării, de asemenea cerută de lege. Există mai multe metode: cu indicatori fizico-chimici, printr-un test de controlare a penetrării aburului sau prin teste biologice (bacteriologice). Dintre toate aceste teste de autocontrol, numai testele cu indicatori biologici pot arăta dacă microorgansimele de pe obiectele contaminate au fost distruse 100%.
