După ce vulcanii erup, temperatura Pământului se răcește, ceea ce i-a determinat pe cercetători să creadă că ar trebui să imită aceste efecte pentru a reduce încălzirea globală, scrie BBC Future.
În iunie 1991, vulcanul Pinatubo din Filipine a erup și a aruncat în aer în jur de 15-17 milioane de tone de cenușă care au format o ceață ce a acoperit o bună parte din planetă.
În următoarele 15 luni, oamenii de știință au descoperit că acest nor de cenușă a format un scut protector, care a reflectat o proporție semnificativă din razele soarelui înapoi în spațiu. Ca urmare, temperatura medie la nivel mondial a scăzut cu 0,6 grade celsius. Și, pentru unii cercetători, aceasta a ridicat o posibilitate interesantă. Am putea face acest lucru în alte scopuri, producând în mod deliberat nori artificiali pentru a reduce încălzirea globală?
Într-adevăr, cunoaștem deja ce acțiuni sunt necesare pentru a reduce schimbările climatice provocate de om: reducerea rapidă a emisiilor de gaze cu efect de seră, înlocuirea combustibililor fosili cu energie regenerabilă. Conform unui raport recent al Comitetului interguvernamental pentru schimbările climatice (IPCC), lumea are doar 12 ani în care să reducă emisiile la jumătate și la 32 de ani (până în 2050) pentru a reduce emisiile nete la zero.
Cu toate acestea, departe de declinul dramatic necesar, cele mai recente cifre arată că emisiile globale de dioxid de carbon cresc ocazional. „Acum mai mult ca niciodată, toate națiunile au nevoie de acțiuni fără precedent și de urgență”, a subliniat un raport al ONU din noiembrie. Și unii cercetători cred că norii reflectorizați artificiali pot fi o soluție importantă.
În prezent, aproximativ 30% din razele solare care ajung pe Pământ sunt reflectate înapoi în spațiu de suprafețele albe, în mare parte gheața polară. Gheața reflectă lumina soarelui mai bine decât orice suprafață naturală cunoscută, aproape 90% din raze. La polul opus, oceanul închis la culoare reflectă doar 6% din lumina soarelui și absoarbe 94%. Pentru că gheața din Marea Arctică, se află în scădere rapidă, se așteaptă ca fenomenul încălzirii globale să se accelereze. Cu excepția cazului în care găsim o altă suprafață albă care poate face treaba.
De la erupția Pinatubo încoace, au existat multe sugestii pentru suprafețele reflexive artificiale: lansarea oglinzilor în spațiu pe orbită în jurul pământului; construirea mașinilor de gheață în zona Arctică sau împrăștierea lor cu trilioane de margele de siliciu.
Norii însă reflectă în mod natural soarele. Norii marini de tipul Stratocumulus sunt deosebit de importanți, pentru că acoperă aproximativ 20% din suprafața Pământului, reflectând în același timp 30% din radiația solară totală. Norii marini Stratocumulus răcesc, de asemenea, suprafața oceanului direct de dedesubt. Propunerile de a face aceste nori mai albi – sau „strălucirea norului marin” – se numără printre proiectele care sunt acum examinate de diverse organisme, printre care se numără noul comitet de „geoinginerie solară” al Academiilor Naționale de Științe, Inginerie și Medicină din SUA.
O idee ar fi să pulverizeze apă marină spre acești nori. Întrucât particulele de poluare sunat mai mici decât particulele naturale, produc picături de apă mai mici; și cu atât mai mică este picătura de apă, cu atât este mai albă și mai reflectorizantă. În 1990, cercetătorul britanic atmosferic, John Latham, a propus ca acest lucru să se facă cu particule benigne, naturale, cum ar fi sarea marină. Dar avea nevoie de un inginer pentru a proiecta un sistem de pulverizare. Așa că l-a contactat pe Stephen Salter, profesor emerit la Universitatea din Edinburgh.
„Pulverizarea a aproximativ zece metri cubi pe secundă ar putea anula toate daunele [încălzirea globală] pe care le-am făcut lumii până acum”, susține Stephen Salter.
Și, spune el, costul anual ar fi mai mic decât costul pentru găzduirea Conferinței anuale a ONU privind clima – între 100 și 200 de milioane de dolari în fiecare an.
Salter calculează că o flotă de 300 de nave autonome ar putea reduce temperaturile globale cu 1,5 grade Celsius. El crede, de asemenea, că flotele mai mici ar putea fi utilizate pentru a contracara evenimente regionale meteorologice extreme. Sezonul uraganelor și El Niño, exacerbate de temperaturile ridicate ale mării, ar putea fi îmblânzite prin răcirea țintită realizată via luminarea norului marin. O teză de doctorat de la Universitatea din Leeds în anul 2012 a arătat că luminozitatea norului ar putea „să scadă temperaturile la suprafața mării în timpul sezonului ciclonic tropical … reducând energia disponibilă pentru convecție și poate reduce intensitatea furtunilor”.
Un cioban român dă în judecată UE alături de alți fermieri europeni afectați de schimbările climatice
Salter spune că 160 dintre navele sale ar putea „modera un eveniment de genul El Niño și câteva sute [ar] opri uraganele”. Același lucru s-ar putea face, spune el, pentru a proteja recifele de corali mari, cum ar fi Marea Barieră de Corali, și chiar și pentru a răci regiunile polare pentru a permite înghețului să se întoarcă.
Doar că, efectele secundare potențiale ale geoengineeriei solare la o scară atât de mare pentru a încetini uraganele sau a răci temperaturile globale nu sunt bine înțelese.
Potrivit diferitelor teorii, ar putea provoca secetă, inundații și eșecuri catastrofale ale culturilor; unii chiar se tem că tehnologia ar putea fi armată (în timpul războiului din Vietnam, forțele americane au avut mii de misiuni de „însămânțare cu nori „pentru a inunda linii de aprovizionare a trupelor inamice). O altă preocupare majoră este că geoengineria ar putea fi folosită ca o scuză pentru încetinirea reducerii emisiilor, ceea ce înseamnă că nivelurile de CO2 continuă să crească, iar oceanele continuă să se acidifieze – ceea ce, bineînțeles, aduce propriile sale probleme grave.
Există o altă abordare a gestionării radiației solare, care are însă atât beneficii, cât și riscuri pe tot globul. Distribuția aerosolilor prin împrăștiere (SAS) este mai asemănătoare cu Muntele Pinatubo: în loc să pulverizeze aerosoli în atmosfera inferioară, le împrăștie la 10 km deasupra norilor. Acest voal suspendat, aproape static de particule – prea subțire pentru a fi vizibil de la sol – ar reflecta o parte din lumina soarelui înapoi în spațiu.
Schimbările climatice, agravate de degradarea solurilor
Încă o dată, consecințele sunt necunoscute: nu este clar ce impact va avea această strategie asupra sistemelor meteorologice de mai jos sau de deasupra stratului de ozon. Spre deosebire de un nor luminat pe mare, care poate dura trei zile, un strat stratosferic artificial ar putea să rămână neschimbat – cum ar fi erupția Muntelui Pinatubo – timp de până la doi ani.
Programul de Cercetare Geoinginerie Solară de la Harvard conduce lucrările asupra SAS. Elizabeth Burns, directorul său de program, spune că „geoingineria solară nu ar putea fi decât o potențială completare a reducerii emisiilor. Nu putea înlocui aceste eforturi „. Aceasta nu este o „rezolvare rapidă”, spune ea. „Chiar avem nevoie de reducerea emisiilor la zero dacă vrem să abordăm schimbările climatice”.
Există multe modalități de a reduce schimbările climatice decât geoingineria solară. Plantarea copacilor – reîmpădurirea – este o metodă dovedită, conservatoare, de a scoate carbonul din atmosferă. O tranziție rapidă de la combustibilii fosili la energia regenerabilă ar aborda sursa emisiilor. Dar nici aceste lucruri nu se întâmplă destlul de repede. Poate că, dacă nimic altceva, chiar contemplarea geoingineriei solare ar putea fi suficient pentru a șoca guvernele șia lua măsuri concrete pentru reducerea rapidă a emisiilor.
